----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 73 vizitatori și nici un membru online

Minunata lume nouă a cipurilor şi biometriei

Supraveghere. Cipuri. Biometrie

 

Partea I. - Aparatură cu microprocesoare şi case care integrează aparatura - Tehnologie la purtător - Obiecte din jurul nostru dotate cu aparate de înregistrare audio şi video -

Partea a II-a. - Urmărire universală de dinainte de naştere până la mormânt - Marcarea embrionilor cu coduri de bare - Obligativitatea elevilor şi studenţilor de a purta insigne de identificare - Urmărirea electronică a vârstnicilor -

Partea a III-a. - Tărâmul nebănuit de vast al biometriei - Autorităţile utilizează recunoaşterea facială - Site-urile de socializare folosesc recunoaşterea facială - Diferite companii utilizează recunoaşterea facială - Alte utilizări ale recunoaşterii faciale, precum sisteme de recunoaştere a feţei folosite pentru deschiderea uşilor - În ce stadiu se află folosirea tehnologiei de recunoaştere facială în România ? -

Partea a IV-a. - Dispozitive care ne spun cum ne simţim - Dispozitive gândite să vină în sprijinul şoferilor - Senzori de emoţie - Citirea expresiei faciale -

 

 

PARTEA I

În ultima perioadă, nenumăratele invenţii din domeniul electronicii şi computerelor au deschis uşa către o minunată lume nouă[1], de neconceput în urmă cu câteva decenii. Această lume fabuloasă şi captivantă se aseamănă cu magia: prin intermediul recunoaşterii faciale sau altor tehnici biometrice, sau prin intermediul unui cip implantat, oamenii ajung să deschidă uşa la casă, maşină, doar privind uşa; prin intermediul senzorilor, care comunică diferite aspecte din casă sau despre tine însuţi, oamenii pot urmări şi regla lucruri, fenomene, starea de sănătate etc.

Susţinătorii acestei tehnologii afirmă că ea va transforma din temelii lumea actuală, făcând-o mai sigură, facilitând diferite procese şi evenimente şi scurtând durata lor, eliminând aspecte nedorite din societatea actuală etc. În general, mass-media internaţională s-a ‘înhămat’ la carul tehnologiei şi o propovăduieşte cu tărie ca pe o adevărată ideologie. Puţini sunt jurnaliştii, oamenii de ştiinţă, specialiştii în drept şi alte persoane publice care exprimă o poziţie coerentă şi solidă împotriva ei, care aduc argumente serioase şi care arată că, dincolo de progresul tehnologic nebănuit, există probleme etice născute din ineditul lucrurilor, care se cer dezbătute şi analizate înainte de a permite anumite lucruri; care afirmă că trebuie să existe limitări clare pentru această tehnologie, altfel ea va scăpa de sub orice control ...

 

Aparatură cu microprocesoare şi case care integrează aparatura

În ultima vreme, tot mai multe produse ‘smart’[2] pătrund în casele noastre. Acestea sunt dispozitive de uz casnic sau electronice înzestrate cu un microprocesor care le reglează funcţiile. Să vedem ce întrebuinţări au.

Un fenomen extrem de neplăcut existent în lumea dezvoltată este risipa uriaşă de mâncare. De exemplu, numai populaţia Marii Britanii aruncă anual 7 milioane tone de mâncare. Restaurantele şi fast-food-urile britanice aruncă 920.000 tone de alimente, în valoare de 2,5 miliarde lire sterline, care ar putea hrăni 1,3 miliarde persoane. Pentru a reduce risipa de alimente se doreşte introducerea de cipuri în recipientele şi ambalajele alimentelor, care ar putea estima momentul alterării lor şi ar semnala consumatorului, prin intermediul unui mesaj telefonic, faptul că se apropie data expirării respectivului produs.

Pe măsură ce creşte numărul dispozitivelor electrocasnice care au încorporat un microprocesor capabil să administreze şi să faciliteze o sumă de activităţi, apare în mod firesc ideea unei case înzestrate cu un microprocesor. Aceasta este o casă care are un sistem electronic ce integrează toate dispozitivele şi aparatele ‘isteţe’. De pildă, termostatul sau luminile pot porni automat în momentul în care senzorii sesizează sistemul că proprietarul a venit acasă; dulăpiorul cu medicamente din baie poate emite semnale dacă locatarul apartamentului a uitat să-şi ia medicamentele prescrise; senzorul din frigider poate comunica că berea sau un aliment este pe terminate şi este necesară o aprovizionare.

Stiri 83 4

Grey Scott, autorul unui site futurist, Serious Wonder, afirmă că ,,în viitor, frigiderul, aparatul de cafea, cântarul de baie vor face parte dintr-un ecosistem care creează casa voastră electronică”. El susţine că cercetătorii prevăd că în jurul anului 2020, circa 50 miliarde dispozitive vor fi conectate la internet, făcând ca o casă automatizată (foto) să nu pară un lucru exagerat. ,,Se numeşte automatizare universală. Chiar dacă automatizarea este pretutindeni, nu o vedeţi în realitate. Se va întâmpla pur şi simplu dincolo de vederea noastră şi casa automatizată este prima scenă pentru aceasta”, declară el.Stiri 83 5

În ianuarie 2014, la Las Vegas, s-a desfăşurat Consumer Electronics Show, o expoziţie de produse şi proiecte din domeniul electronicii. Firma Cisco Systems a prezentat o brăţară pentru copii (foto) cu ajutorul căreia părinţii pot urmări, monitoriza şi judeca fiecare mişcare a copiilor lor. Prin intermediul senzorilor pe care îi conţine, brăţara poate transmite semnale dacă copilul se îndepărtează de ruta cotidiană obişnuită sau dacă iese din anumite hotare stabilite de părinţi; sistemul automatizat al casei trimite brăţării copilului diferite semnale, după cum a fost programat de părinţi, privind alimentele pe care trebuie să le mănânce copilul, exerciţiile fizice pe care trebuie să le efectueze şi durata acestora, poate sugera urmărirea anumitor programe la televizor şi blochează urmărirea unor emisiuni nepotrivite cu vârsta etc; prin intermediul brăţării, părinţii pot urmări pulsul şi tensiunea copilului când se joacă sau efectuează exerciţii fizice.

Tim Cannon a găsit o altă soluţie pentru interacţia cu casa sa şi controlul asupra acesteia. El şi-a implantat sub piele un microcip, Circadia 1.0 (foto), susţinând că acesta îi va face viaţa mult mai simplă. Circadia îi Stiri 83 6analizează permanent starea organismului, iar toate informaţiile sunt trimise către un dispozitiv android open-source.

El îşi descrise astfel experienţa: ,,Cred că mediul înconjurător trebuie să ne asculte cu mai mare atenţie şi să fie mult mai intuitiv cu ceea ce se întâmplă cu trupul nostru. Spre exemplu, dacă am avut o zi dificilă, stresantă, Circadia va comunica acest lucru casei mele, iar prin acest dispozitiv voi putea stabili automat temperatura apei din cadă, luminozitatea şi atmosfera din încăperi”.

 

Tehnologie la purtător

Marile companii din domeniu au început să comercializeze dispozitive la purtător, care conţin senzori şi microprocesoare. Din categoria acestora face parte o gamă largă de produse precum ochelarii ‘isteţi’, ceasurile ‘isteţe’, haine şi încălţăminte cu senzori încorporaţi, tatuaje şi pastile care culeg informaţii despre purtătorul lor. Ele vin ca o completare a smartphone-urilor şi, dacă sunt dotate cu ecrane, pot rula variante simple ale aplicaţiilor pentru telefoane mobile; ele oferă informaţii sau fac schimburi de informaţie între oameni sau între om şi calculator sau alte dispozitive mobile.

Dispozitivele la purtător au început deja să se vândă la preţuri scăzute, deoarece componentele sunt ieftine, iar multe sunt realizate în urma unor campanii de strângere de fonduri prin crowdfunding. Primele încercări de dispozitive la purtător, precum ochelarii cu microprocesor Google Glass (foto), au creat vâlvă la început, însăStiri 83 7 nu au reuşit să cucerească piaţa. Cel mai mare succes îl au în prezent produsele care monitorizează activităţi sportive, precum cele care măsoară câţi paşi faci pe zi, pulsul în diferite condiţii etc.

Susţinătorii dispozitivelor la purtător consideră că ele transformă omul într-un ,,supra-om”. Jurnalista Suzi Pachyan afirma: ,,Această tehnologie a captat imaginaţia multor oameni pentru că ne permite să depăşim slăbiciunile trupului omenesc în propria noastră piele”. Craig Hutto – căruia un rechin i-a retezat piciorul drept de deasupra genunchiului şi poartă o proteză sofisticată cu motoraşe şi senzori care îi urmăresc foarte precis mişcările pentru a-i permite o deplasare cât mai apropiată de cea firească – a declarat: ,,Cred că în cele din urmă vom deveni cyborgi într-un mod conceptual”. La rândul său, Philippe Gaglione, de la Grupul de dispozitive noi din cadrul firmei Intel, a spus: ,,Când îmbini biologia şi tehnologia, poţi să faci lucruri care nu erau posibile înainte”.

 

Obiecte din jurul nostru dotate cu aparate de înregistrare audio şi video

Autorităţile de pe toate meridianele au intrat într-o ‘foame’ de urmărire a tuturor cetăţenilor lor, transformându-i pe toţi în suspecţi. Ele profită de progresul uriaş al tehnologiei pentru a amplasa camere video şi senzori unde nici nu te aştepţi.

Sub pretextul înmulţirii deraierii trenurilor în 2013, pe 19 martie 2014, Autoritatea de Transport Metropolitană a New York-ului şi-a anunţat planul de a instala mii de dispozitive de înregistrare audio şi video pe trenurile sale ca răspuns la recomandările federale de siguranţă a pasagerilor.

Potrivit Consiliului de Siguranţă a Transportului Naţional, mai multe deraieri petrecute anul trecut au impulsionat nevoia de supraveghere vastă a majorităţii trenurilor. Oficialii afirmă că tehnologia de supraveghere va fi concentrată pe conductori şi personalul trenului pentru a asigura că sunt urmate recomandările de siguranţă. Tehnologia va fi folosită şi pentru a controla comportamentul nedorit, oferind investigatorilor de accidente conversaţii amănunţite şi imagini după orice deraiere sau incident. Deşi marea majoritate a camerelor va fi amplasată în jurul pasagerilor, nu s-a menţionat cât timp vor fi păstrate conversaţiile lor.

S-a iniţiat instalarea de tehnologii similare şi pe alte mijloace de transport public din Statele Unite ale Americii şi alte ţări. În 2011, Departamentul Securităţii Interne al SUA a început finanţarea unui efort pentru a instala camere care redau evenimentele în timp real în peste 350 autobuze din San Francisco. În 2012, camerele video din autobuzele orăşeneşti din Baltimore au început să înregistreze conversaţiile şoferilor şi pasagerilor pentru a ,,investiga crime”.

Stiri 83 8O altă găselniţă a autorităţilor este de a transforma stâlpii de iluminat stradal în dispozitive sofisticate de urmărire şi îndoctrinare. De exemplu, Departamentul Securităţii Interne colaborează cu firma Illuminating Concepts pentru a instala în marile oraşe stâlpi de iluminat înzestraţi cu microprocesoare şi senzori, conectaţi prin cabluri subterane şi printr-o reţea fără fir universală. Aceşti stâlpi fac parte din sistemul Intellistreets[3] (foto) şi au numeroase ,,caracteristici de securitate internă”, printre care un sistem de difuzor care poate emite avertismente audibile trecătorilor sau poate transmite informaţii de urgenţă dorite de autorităţi. Stâlpii sunt dotaţi cu sisteme de înregistrare a conversaţiilor, cu un ecran digital care poate fi folosit pentru reclame şi anunţuri de securitate, cu senzori de mişcare pentru a înregistra traficul pedestru şi pe cel al autovehiculelor. Se doreşte chiar înzestrarea stâlpilor de iluminat cu scanere cu raze X pentru a scana trecătorii şi a depista armele ascunse ale potenţialilor terorişti.

Sistemul Intellistreets cuprinde o infrastructură digitală care permite ca stâlpii să fie controlaţi de la distanţă prin intermediul unei conexiuni fără fir şi al unui computer în miniatură aflat în fiecare stâlp. Potrivit reclamei făcute de firma producătoare, funcţiile de bază ale dispozitivului includ ,,economia energiei, securitatea internă, siguranţa publică, controlul traficului, reclamă, supraveghere video”. De asemenea, firma pretinde că ,,senzorii detectează o varietate de ameninţări care pot permite un răspuns rapid din partea personalului de urgenţă sau pot ajuta la prevenirea crimei şi câştigarea controlului asupra străzilor”. Astfel de stâlpi au fost instalaţi deja în oraşe precum Detroit, Chicago şi Pittsburgh.

Sistemul de senzori încorporat în stâlpii de iluminat este conceput şi pentru ,,magazine, arene de sport, campusuri universitare şi în construcţiile noi” şi ,,ar putea deveni un lucru comun” în viitorul apropiat.

Folosirea stâlpilor de iluminat stradal ca instrument de supraveghere a fost deja propusă de mai multe ţări europene. În 2007, un document obţinut de jurnalişti de la Departamentul de Interne al Marii Britanii a dezvăluit că autorităţile britanice discută despre amplasarea în stâlpii de iluminat de camere video şi scanere cu raze X care ar scana trecătorii şi ar putea descoperi suspecţii terorişti.

Aşa-numitele sisteme de supraveghere vorbitoare care folosesc un sistem de difuzor similar cu modelul Intellistreets sunt deja folosite în oraşe britanice ca Middlesborough pentru a urla ordine şi a certa oamenii pentru că aruncă gunoiul în locuri nepotrivite, au un comportament inadecvat etc. Potrivit rapoartelor, una dintre cele mai comune fraze pentru a face oamenii să se ruşineze şi să asculte instrucţiunile este ,,vă supraveghem”, concept de bază pentru transformarea profundă a comportamentului oamenilor. Difuzoarele – folosite anterior în lagăre şi închisori – au un rol însemnat în intimidarea şi manipularea maselor.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 83/martie-aprilie 2014

 

 

 

PARTEA A II-A

Urmărire universală de dinainte de naştere până la mormânt

Marcarea embrionilor cu coduri de bare

Explozia metodelor de urmărire şi identificare a făcut ca domeniile de folosire să se extindă exponenţial nu numai pentru mărfurile şi produsele din marile magazine şi depozite, ci şi pentru oameni care ajung să fie trataţi ca nişte mărfuri.

De exemplu, în clinicile de fertilizare in vitro apare riscul încurcării ouălor şi embrionilor clienţilor, manevrarea neatentă având consecinţe cu totul neplăcute. Într-un caz celebru din 1998, o femeie albă din New York a devenit fără să vrea mamă surogat pentru un cuplu negru, eveniment care a condus la o bătălie pentru vizitare şi custodie. În 2009, Carolyn Savage din Ohio a descoperit că era însărcinată cu copilul altui cuplu. Ea a scris o carte despre experienţa ei, intitulată De neconceput.

În afara unui test de ADN, părinţii nu pot avea siguranţa că pruncul care se naşte este al lor. Având în vedere faptul că testele ADN nu fac parte din serviciile oferite de clinicile de fertilizare in vitro, s-a căutat o cale de identificare sigură a embrionilor. În numărul din ianuarie 2014 al revistei Reproducerea Umană, cercetătorii deStiri 84 07 la Universitatea Liberă din Barcelona, Spania, au anunţat că au inventat un ,,sistem captivant şi inedit pentru urmărirea embrionilor şi ouălor în clinicile de fertilizare in vitro: coduri de bare, în esenţă tatuaje microscopice” (foto).

Cercetătorii spanioli au reuşit să ataşeze cu succes coduri de bare de poli-silicon biofuncţional la suprafaţa exterioară a oului. Etichetele sunt injectate într-un spaţiu dintre peretele celulei şi zona pellucida, o membrană care înconjoară oul. În cursul reproducerii normale, un embrion fertilizat va elimina acest strat exterior împreună cu codurile de bare.

Cercetătorii îşi explică tehnica: ,,Sistemul de marcare este simplu, sigur şi extrem de eficient, permiţând identificarea ovocitelor şi embrionilor umani în cursul diferitelor etape ale unui ciclu ART[4]. Într-o clinică, fiecare pacient va primi un număr de cod de bare specific şi toate ovocitele/embrionii săi vor fi marcaţi cu acelaşi număr de cod de bare. Marca va însoţi embrionii pe tot parcursul procedurii ART până la implantare. Introducerea acestui sistem direct de marcare în clinicile de fertilitate va fi simplu, pentru că nu va fi nevoie de nici un echipament special sau scump şi cu siguranţă va minimaliza apariţia încurcăturilor”. Ei lucrează deja la un sistem automat pentru citirea codurilor de bare la microscop.

Susţinătorii marcării ovocitelor/embrionilor cu coduri de bare afirmă că erorile care pot apărea sunt extrem de vătămătoare pentru părinţi. Profesorul Art Caplan a declarat pentru FoxNews: ,,Aceste erori sunt devastatoare psihologic şi emoţional. Există părinţi care vor să respingă copilul, spunând că în mod vădit nu este de acelaşi neam cu ei. Există de asemenea pericolul ca donorul să se răzgândească şi să dorească să se implice în creşterea copilului. Oamenii vor cu adevărat acea legătură biologică. Astfel, eu cred că este o idee minunată minimalizarea acestor greutăţi”.

Din nefericire, comentează un jurnalist pro-viaţă, ,,aceasta este doar o justificare pragmatică pentru a dezumaniza şi mai mult un proces dezumanizat. Fertilizarea in vitro separă actul sexual de reproducere, iubirea de procreaţie. În mod sigur, majoritatea oamenilor iubesc copilul zămislit în cutia Petri, dar nu este iubirea necondiţionată care a însoţit naşterea unui copil zămislit în mod natural. Tehnicienii din clinică aleg embrionii şi îi elimină pe cei care sunt ‘imperfecţi’ sau în plus numeric faţă de cerinţe. Transformarea părinţilor iubitori în clienţi foarte pretenţioşi este practic inevitabilă. (…) Embrionii, copii în realitate, vor fi marcaţi precum vitele şi li se vor da numere în loc de nume. Părinţii iubitori dau copilului din pântece un nume, nu un cod. În ciuda tuturor imaginilor promoţionale de mame iubitoare şi bebeluşi care gânguresc, fertilizarea in vitro devine tot mai mult mai puţină iubire şi tot mai mult o producţie”.

 

Obligativitatea elevilor şi studenţilor de a purta insigne de identificare

Sărind la altă vârstă, autorităţile şcolare doresc să impună identificarea şi urmărirea elevilor şi studenţilor prin diferite metode. De pildă, folosind pretextul unor crime şi altor incidente violente petrecute în campusul său, conducerea Universităţii de stat din Tennessee a introdus noi reguli potrivit cărora studenţii au obligativitatea de a purta insigne de identificare cu cip încorporat. Universitatea cerea şi până în prezent ca studenţii să se Stiri 84 08identifice, însă modelul şi tehnologia noilor insigne sunt mai complexe: cipul (foto) poate nu numai să restricţioneze accesul studentului în anumite părţi ale campusului, dar şi să permită urmărirea acestuia când intră în diferite clădiri.

Hotărârea este valabilă de la 1 martie şi cere ca insigna să fie vizibilă tot timpul, nu cum era înainte când studentul se identifica doar dacă i se cerea. ,,Nesupunerea la noua politică poate duce la acţiuni disciplinare pentru angajaţi, acţiuni judiciare pentru studenţi şi îndepărtarea de pe proprietatea universităţii”, a afirmat dr. Curtis Johnson, vice-preşedinte al universităţii care se ocupă cu situaţiile de urgenţă.

Opiniile sunt împărţite printre specialiştii în problemele de etică legate de aceste noi metode de identificare şi urmărire care lezează intimitatea persoanei. Specialistul în securitate personală şi furt de identitate Robert Siciliano afirmă: ,,Securitatea este întotdeauna prima preocupare. Intimitatea este pe locul doi la distanţă. La ce mai foloseşte intimitatea când un student este în spital ca rezultat al unei infracţiuni ?”

El, ca mulţi alţii, are o atitudine plină de dispreţ faţă de toţi cei care susţin dreptul la intimitate şi nici nu mai înţelege rostul acesteia: ,,Oriunde mergeţi, este un susţinător al intimităţii care ţipă pentru protejarea intimităţii. Susţinătorii intimităţii sunt o rasă pe moarte. Ei luptă pentru drepturile la intimitate care au rămas şi fac tot posibilul pentru a rămâne câini de pază. Dacă preocuparea voastră este intimitatea, cred că v-aţi pierdut tot părul şi înghiţiţi prozac pentru a scăpa de stresul societăţii de astăzi anti-intimitate. (...) Intimitatea este o iluzie. Astăzi trebuie să ne concentrăm pe securitate, nu pe intimitate”.

Dr. Vincenzo Sainato, profesor asociat de criminologie la Universitatea din Seattle, este de altă părere. El spune că luarea acestei măsuri extraordinare de a obliga studenţii să poarte o insignă de identificare care poate fi urmărită nu este o soluţie: ,,Nici măcar în mică măsură. Nu există nici o cercetare empirică care susţine obiectiv ideea că acest lucru va creşte întrucâtva siguranţa în campus”. Din contră, ,,acest tip de măsură va avea un efect înfricoşător asupra intimităţii şi libertăţii. Este felul de supraveghere care va elimina dreptul nostru la anonimitate – care este inclus în Primul Amendament şi garantează dreptul nostru la asociere liberă fără intervenţie, atâta vreme cât acele asociaţii sunt legale”.Stiri 84 09

Pe de altă parte, legislatorii din statul Florida au dat o aprobare preliminară unanimă pentru proiecte de lege care doresc să interzică districtelor şcolare să culeagă date biometrice de la elevi, proiecte susţinute de biroul guvernatorului Rick Scott şi Departamentul de Educaţie al Floridei. Chestiunea a intrat în atenţia lor după ce, în 2013, părinţii au protestat când au aflat că ochii copiilor lor erau scanaţi ca o condiţie pentru a călători cu autobuzele şcolii în Districtul Şcolar Polk din Florida. Şi acesta nu a fost singurul caz în care s-a cules imaginea irisului de la elevi.

În 2011, Districtul Şcolar Pinellas din Florida a fost locul altui proiect pilot biometric, care folosea scanarea palmelor pentru a verifica elevii la liniile de servire a mesei la şcoală. Art Dunham, director pentru servicii alimentare în Districtul Pinellas, a afirmat că această procedură a făcut ca servirea mesei să aibă loc mai rapid şi ca elevii să aibă mai mult timp pentru a mânca.Stiri 84 10

Potrivit lui Kent Schrock, purtător de cuvânt pentru Fujitsu Frontech, producător japonez de aparate de scanare a palmei, această tehnică este utilizată în 50 districte din 10 state americane, mai multe proiecte pilot fiind în curs de desfăşurare. Scanerele analizează modelele vaselor de sânge de sub piele, despre care Schrock afirmă că sunt unice precum amprentele. Unele districte şcolare preferă scanarea palmelor altor metode biometrice, deoarece modelele palmare nu fac parte din bazele de date ale poliţiei.

Khaliah Barnes, director al proiectului intimităţii elevilor din cadrul Centrului de Informare pentru Intimitatea Electronică (Electronic Privacy Information Center, EPIC), a explicat că ,,Actul Federal pentru Intimitate şi Drepturi Educaţionale reglementează chestiunea informaţiilor biometrice ale copiilor şi asigură părinţilor unele drepturi privind înregistrările şcolare ale copiilor lor, însă nu a primit atenţie până acum din partea statelor. (...) Schimbări recente ale acestor reglementări au permis ca o terţă parte din afară să aibă un acces mai mare la informaţia elevilor”, ceea ce constituie primul pas către pierderea controlului asupra informaţiei elevului.

,,Informaţia biometrică este deţinută de obicei de firme din afară”, a continuat Khaliah Barnes, sugerând că şcolile ar trebui să folosească alternative mai puţin tehnice: ,,Este foarte greu de explicat de ce în contextul grădiniţei şi şcolii, când informaţia este atât de sensibilă … şcolile au nevoie de informaţie biometrică”.

 

Urmărirea electronică a vârstnicilor

Şi vârstnicii sunt vizaţi de această minunată lume nouă, o serie de dispozitive de urmărire pentru copii începând să fie solicitate pentru vârstnicii cu diferite probleme. Unul dintre cele mai recente dispozitive electronice de urmărire a copiilor a fost conceput de Marc Regimbal, specialist IT. După ce şi-a pierdut copilulStiri 84 11 de 3 ani timp de 20 minute – întâmplare pe care a numit-o ,,cea mai înfricoşătoare experienţă” din viaţa lui –, el a creat iniţial un program pentru ca părinţii să-şi poată urmări copiii.

Dispozitivul, numit ChildTrac (foto), este ataşat la o haină, ghiozdan sau alt obiect al unui copil şi permite părinţilor să-l localizeze cu celularul[5]. La doar un an de la lansarea lui pe piaţă, Regimbal a afirmat că oamenii au început să ceară ca dispozitivul să aibă facilităţi pentru vârstnici, îndeosebi pentru persoane cu Alzheimer sau suferind de demenţă.

Organizaţia Alzheimer’s Disease International estimează că în lume sunt 44,4 milioane persoane cu demenţă. Grupul afirmă că se aşteaptă ca cifra să crească la circa 75,6 milioane persoane în 2030, iar în 2050, circa 135,5 milioane persoane vor fi afectate, dacă nu apare nici un tratament. Este o boală care adesea face ca bolnavii să se rătăcească, chiar dacă sunt în zone cunoscute. Tehnologia GPS[6] poate fi aplicată la dispozitivele utilizate de astfel de persoane bolnave.

Andre Malm de la firma Berg Insight, de analişti ai industriei telecomunicaţiilor, a declarat într-un interviu acordat postului de televiziune american CNBC că ,,urmărirea persoanelor cu demenţă este diferită de urmărirea copiilor când este folosit un telefon mobil. Aceşti bolnavi pot uita telefonul acasă sau, în caz de urgenţă, este posibil să nu-l poată folosi. Aşa că avem nevoie realmente de un dispozitiv special – o brăţară sau un obiect atârnat la gât – pentru a fi siguri că persoana îl are asupra sa”.

Pentru a rezolva această problemă, directorul de la KMS Solutions, Louis-James Davis a creat brăţara KMS. Dacă cel care o poartă apasă un buton, se formează automat numărul de telefon introdus dinainte, eventual al îngrijitorului care poate vorbi cu bolnavul în timp ce-l urmăreşte. ,,Dacă un bolnav cu demenţă spune că merge la magazin, nu poţi avea mereu încredere că va ajunge acolo. Dacă el se abate de la drum, poţi verifica dacă se simte bine”, a declarat Davis.Stiri 84 12

El a mai afirmat că urmărirea adulţilor vulnerabili a fost o ,,piaţă cheie” pentru companie, care s-a lansat în ianuarie 2014. ,,Am introdus în brăţară tehnologiile de comunicare existente deja în viaţa de zi cu zi asistată la domiciliu”.

În Marea Britanie, mai multe consilii locale oferă deja dispozitive de urmărire pentru pacienţii cu demenţă. Dispozitivul se numeşte Mindme Locate (foto) şi este foarte popular în rândul autorităţilor locale. Firma Mindme a donat consiliilor din toată ţara circa 400 dispozitive şi a raportat o creştere a cererii pentru ele.

Între timp, în aprilie 2013, poliţia din Sussex a afirmat că departamentul a cumpărat dispozitive de urmărire GPS în speranţa de a economisi bani, care altfel ar fi cheltuiţi pentru căutarea pacienţilor cu demenţă dispăruţi. ,,Dispozitivele GPS vor fi foarte profitabile pentru poliţie. (...) Vor diminua neliniştea familiei şi vor reduce efectiv timpul cheltuit de poliţie pentru această problemă”, a spus Tanya Jones, inspector-şef în cadrul departamentului.

 

Stiri 84 13

Un ceas care funcţionează ca telefon, dispozitiv de urmărire şi alarmă de urgenţă: îngrijitorii pot vorbi cu purtătorul unui asemenea ceas; purtătorul poate fi localizat prin intermediul ceasului; în cazul unei crize, purtătorul trebuie doar să apese butonul SOS pentru a-şi anunţa prietenii sau rudele

 

Aceste dispozitive concepute pentru a ajuta îngrijitorii să urmărească pacienţii vârstnici confuzi, cu probleme de memorie sau diferite boli mintale sunt primite cu entuziasm de multe grupuri din domeniul sănătăţii. Nu aceeaşi părere au mulţi alţii, care afirmă că urmărirea electronică este o etapă de invadare a intimităţii care a depăşit nişte limite.

Astfel, Neil Duncan-Jordan, funcţionar naţional în grupul de campanie al Convenţiei Naţionale a Pensionarilor Britanici, şi-a exprimat rezervele privind utilizarea tehnologiei, susţinând că nu poate înlocui îngijirea umană. ,,Uneori singura persoană pe care o vede un vârstnic este persoana care vine să-l verifice. Dacă ea va fi înlocuită de noua tehnologie, ce se întâmplă cu elementele contactului personal ?” s-a întrebat el. ,,Şi dispozitivele GPS nu oferă în realitate o îngrijire mai bună. Ar putea ajuta să găseşti persoane, chiar mai repede, dar nu le opreşte să iasă afară şi chiar să cadă. Este un domeniu cenuşiu”.

Răcirea relaţiilor inter-umane, cauzată de o multitudine de alţi factori, face ca aceşti vârstnici să nu mai fie înconjuraţi de afecţiunea şi grija rudelor sau semenilor lor, ci doar de dispozitive şi cipuri care stabilesc tensiunea, pulsul, localizarea geografică şi o serie de alţi parametri reci. Deci, ce se întâmplă cu elementele contactului personal, de la om la om, singurele care pot aduce mângâiere reală ?

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 84/mai-iunie 2014

 

 

 

PARTEA A III-A

Tărâmul nebănuit de vast al biometriei

Goana autorităţilor după identificarea cât mai precisă a indivizilor şi eliminarea falsificării documentelor de identitate şi a altor acte a condus la utilizarea pentru identificare a unor trăsături specifice ale trupului omenesc: fizionomia, irisul, modelul vaselor de sânge din palmă, modelul urechii, vocea etc. Sesizând ce ‘mină de aur’ reprezintă dezvoltarea acestor tehnologii de identificare şi recunoaştere după trăsăturile proprii, companiile din domeniu au început să analizeze posibilităţile. În prezent, cel mai mare avânt îl au tehnologiile de identificare a feţei – identificarea facială, guvernele şi companiile găsind numeroase domenii în care acestea pot fi utilizate.

Pentru ca tehnologia să funcţioneze este nevoie de o bază de date care conţine imagini din filmări ale persoanelor. Un sistem extrage dintr-o imagine măsurători complexe, adesea topologice, ale unui chip şi converteşte datele faciale ale persoanei într-un cod matematic sau ,,model al feţei” pe care îl păstrează în memorie. Ulterior, dacă o persoană intră în raza unui dispozitiv cu tehnologie de recunoaştere facială, acesta compară modelul feţei persoanei cu modelele din baza sa de date, având nevoie de doar câteva secunde pentru a compara milioane de modele şi a găsi unul care se potriveşte.

Deocamdată, tehnologia de recunoaştere facială este un instrument stângaci. Are dificultăţi în potrivirea imaginilor cu rezoluţie slabă şi a fotografiilor persoanelor luate din anumite unghiuri. Toate acestea pot conduce la erori. Însă tehnologia are posibilitatea de a identifica chiar persoane care se deghizează.

Jennifer Lynch, jurist şi specialist în recunoaşterea facială şi intimitate la Fundaţia Frontierei Electronice din San Francisco, afirmă că ,,guvernul şi sectorul particular investesc miliarde de dolari în cercetarea şi dezvoltarea recunoaşterii faciale. Guvernul deschide calea în ce priveşte dezvoltarea de baze de date uriaşe de recunoaştere facială, în timp ce sectorul particular conduce în identificarea cu precizie a persoanelor în condiţii dificile”.

 

Autorităţile utilizează recunoaşterea facială

Marile agenţii de securitate americane, britanice şi din alte ţări au sesizat importanţa recunoaşterii faciale şi s-au implicat extrem de mult în dezvoltarea tehnologiei pentru a recunoaşte feţele cu cât mai mare precizie, a alcătui baze de date cât mai vaste şi a crea conexiuni între chipuri şi diferite alte informaţii despre persoana respectivă pentru a obţine un profil biografic şi biometric cât mai exact.

În contextul tendinţei actuale a guvernelor de a se amesteca tot mai mult într-o multitudine de probleme particulare ale cetăţenilor lor (a se vedea serialul nostru Guvernare şi societate: Tendinţe şi reglementări noi cu privire la alimentaţie şi grădinărit, Noi metode de urmărire şi supraveghere ale cetăţenilor, Incapacitatea ocârmuirii de a mai oferi servicii cetăţenilor, Restrângerea habitatului uman), consecinţele acestor capacităţi de identificare şi recunoaştere sunt destul de înfricoşătoare.

Potrivit unor documente secrete, Agenţia Naţională de Securitate (NSA) a Statelor Unite ale Americii culege cantităţi uriaşe de imagini cu chipuri de persoane din comunicaţiile pe care le interceptează prin operaţiile sale globale de supraveghere, pentru a le folosi în programe sofisticate de recunoaştere facială. În ultimii 4 ani, agenţia s-a bazat din ce în ce mai mult pe această tehnologie pe măsură ce au apărut noi programe de a exploata torentul de imagini din email-uri, mesaje, site-uri de socializare, conferinţe video şi alte comunicaţii.

Agenţia interceptează ,,milioane de imagini pe zi”, inclusiv circa 55.000 ,,imagini faciale de calitate”, care se traduc într-un ,,potenţial uriaş neutilizat”. În timp ce odinioară se concentra pe comunicaţiile scrise şi orale, acum NSA consideră imaginile faciale, amprentele şi alte metode de identificare la fel de importante pentru misiunea sa de urmărire a teroriştilor şi altor ţinte de securitate.

Într-un document din 2010 se precizează: ,,Nu urmărim doar comunicaţiile tradiţionale, ci avem o abordare completă, utilizând întregul arsenal care exploatează digital indiciile pe care le lasă în urmă o ţintă în activitatea sa regulată pe internet, pentru a le aduna într-un profil biografic şi biometric”.

Nu este clar cât de mulţi oameni de pe glob sau cât de mulţi americani ar putea fi înregistraţi în acest efort. Nici legile federale de intimitate, nici legile de supraveghere nu oferă protecţii specifice pentru imaginile faciale. Dată fiind misiunea de securitate a NSA în străinătate, mare parte din imagini ar putea implica neamericani ale căror date au fost culese prin internet, transmisii de satelit, din bazele de date de carduri de identitate ale altor ţări etc.

Unii specialişti estimează că Departamentul de Stat al SUA are cea mai mare bază de date de imagini faciale dintre agenţiile federale, care stochează sute de milioane de fotografii ale deţinătorilor americani de paşaport şi ale persoanelor străine care cer viză. Şi Departamentul Securităţii Interne finanţează proiecte pilot la departamentele de poliţie din ţară pentru a identifica suspecţii dintr-o mulţime de chipuri.

 

Stiri 85 3

iOmniscient este singurul furnizor de analiză video care oferă un sistem de recunoaştere facială care poate trata scene aglomerate şi complexe. De asemenea, el este capabil să lucreze la rezoluţie scăzută şi cu chipuri preluate din unghiuri diferite. Sistemul este unic prin faptul că poate efectua simultan recunoaşterea mai multor chipuri dintr-o mulţime, făcându-l extrem de folositor pentru medii necontrolate, precum magazinele aglomerate

 

Agenţiile de poliţie locale şi statale utilizează o gamă largă de baze de imagini faciale, incluzând permise de conducere şi Facebook, pentru a identifica suspecţi. De asemenea, în prezent, FBI dezvoltă ceea ce numeşte proiectul de ,,identificare de generaţie următoare”, care combină sistemul său automat de identificare pe baza amprentelor cu imaginea facială şi alte date biometrice.

Unele aeroporturi internaţionale folosesc tehnologia recunoaşterii faciale pentru a identifica angajaţii, ca şi pasagerii care zboară frecvent şi nu se află pe nici o listă de suspecţi a serviciilor de securitate.

Susţinătorii libertăţilor civile şi alţi critici sunt preocupaţi de faptul că această tehnologie, care se îmbunătăţeşte încontinuu, ar putea eroda intimitatea. ,,Recunoaşterea facială poate fi extrem de invazivă”, declară Alessandro Acquisti, cercetător în domeniul tehnologiei recunoaşterii faciale de la Universitatea Carnegie Mellon. ,,Există încă limitări tehnice ale acestei tehnologii, dar puterea calculatoarelor creşte, bazele de date se măresc şi algoritmii se îmbunătăţesc”.

 

Site-urile de socializare folosesc recunoaşterea facială

Una dintre ‘minele de aur’ pentru agenţiile guvernamentale şi nu numai în ce priveşte chipurile oamenilor sunt site-urile de socializare, unde oamenii – inconştient – oferă tot mai multe imagini şi informaţii despre ei. Înşişi proprietarii site-urilor de socializare profită de această inconştienţă a oamenilor.

De exemplu, Facebook a creat un algoritm, numit DeepFace, care poate recunoaşte un chip dintr-o mulţime aproape la fel de precis ca un om. DeepFace foloseşte un model tridimensional pentru a roti feţe, astfel ca acestea să privească spre cameră. Imaginea, odată rotită în cea mai bună poziţie, algoritmul începe să o compare cu imaginile din baza de date.

Specialiştii spun că Facebook ar putea folosi algoritmul pentru a identifica cine sunt prietenii din lumea reală ai unui utilizator.

Facebook oferă deja un program de potrivire a chipurilor numit Tag Suggestions, pentru a sugera automat membrilor să pună numele persoanelor din pozele pe care ei le-au încărcat.

 

Stiri 85 4

DeepFace, despre care cercetătorii Facebook au vorbit recent în amănunt, este capabil să ‘vadă’ o poză şi apoi să creeze o imagine 3D a ei folosind un algoritm numit ,,învăţare profundă” (DeepLearning). Tehnologia inteligenţei artificiale DeepLearning utilizează peste 120 milioane parametri pentru a analiza o imagine dată înainte de a realiza în mod precis un model 3D al ei

 

Diferite companii utilizează recunoaşterea facială

Companii particulare cu diferite domenii de activitate au început să folosească recunoaşterea facială. Această tehnologie, existentă deja în unele magazine pentru a remarca şi contracara hoţii, ar putea fi folosită în curând pentru identificarea şi urmărirea clienţilor bogaţi care cheltuiesc mult. Corporaţia NEC lucrează la un program de ,,identificare VIP”, bazat pe recunoaşterea feţei, pentru hoteluri şi alte companii ,,unde este necesară identificarea prezenţei vizitatorilor importanţi”.

Şi companii precum FaceFirst din Camarillo, California, speră să-şi completeze oferta de servicii de identificare a hoţilor de magazine cu programe paralele care să-i ajute pe vânzători să identifice clienţii care ar trebui să primească tratament special. ,,Doar încărcaţi în FaceFirst pozele hoţilor de magazine cunoscuţi, ale membrilor crimei organizate din magazine, ale persoanelor de interes şi ale celor mai buni clienţi”, sugerează o reclamă de pe site-ul companiei. ,,Instantaneu, când o persoană din baza de date FaceFirst intră într-unul din magazinele tale, primeşti un e-mail, text sau mesaj pe telefonul mobil, de alertă, care include poza şi informaţia biografică a persoanei pentru ca tu să poţi acţiona imediat şi adecvat”.

Abilitatea de a oferi unor clienţi un tratament mai bun[7] şi de a crea o conexiune între chipurile, numele şi profilurile lor biografice se numără printre chestiunile pe care specialiştii din industria tehnologiei şi susţinătorii clienţilor le-au discutat pe 30 ianuarie 2014, când s-au întâlnit la Washington pentru a discuta despre recunoaşterea facială. Evenimentul este primul dintr-o serie pe această temă, organizat de Administraţia Naţională pentru Informaţie şi Telecomunicaţii a SUA.

,,Tehnologia recunoaşterii faciale în domeniul comercial are potenţialul de a oferi beneficii importante şi de a susţine un nou val de inovaţie tehnologică, dar aduce de asemenea provocări privind intimitatea clientului”, declară John Verdi, director pentru iniţiative privind intimitatea al agenţiei.

Recunoaşterea facială are utilizări extrem de vaste, fiindcă măsoară şi înregistrează caracteristici biologice unice pentru indivizi. Asemenea preocupărilor privind informaţia genetică codificată în ADN, dezbaterea privind recunoaşterea facială se învârte în cele din urmă în jurul problemei dacă o persoană are dreptul de a controla cine are acces la datele sale biometrice. Întrucât recunoaşterea facială poate fi utilizată pentru a identifica şi urmări persoane de la distanţă, fără acordul explicit al persoanelor, unii specialişti în libertăţi civile o numesc în mod răspicat intruzivă. Ei avertizează că, de vreme ce companiile capătă acces la asemenea date, şi guvernul o poate face. ,,Aceasta înseamnă că tu ca individ eşti monitorizat în timp şi mişcările şi obiceiurile tale sunt înregistrate”, explică Christopher Calabrese, consilier legislativ pentru probleme de intimitate. ,,Aceasta este o realitate tehnologică extrem de înfricoşătoare”.

Joseph Rosenkrantz, preşedinte al firmei FaceFirst, susţine că serviciul de recunoaştere a hoţilor din magazine conceput de firma sa este mai puţin invaziv decât sistemele video de securitate existente în magazine: ,,Camerele video înregistrează pe oricine intră în magazin şi imaginile sunt de obicei păstrate 30 zile, în timp ce FaceFirst distruge modelele de feţe ale tuturor clienţilor, cu excepţia celor pe care vânzătorii i-au prins înainte furând. Noi nu păstrăm dinadins informaţie despre oameni care nu sunt căutaţi”.

Însă Joseph Atick, pionier în recunoaşterea facială, socoteşte că această tehnologie este mult mai puternică decât actualele instrumente de urmărire a clienţilor. Privită în context cu mode precum telefoane mobile înzestrate aproape universal cu camere video şi creşterea numărului persoanelor care sunt identificate după nume în pozele online, recunoaşterea facială poate permite în curând companiilor să creeze conexiuni între persoana de pe internet şi identitatea sa offline aflată într-un anumit loc public. Acest lucru ar putea ameninţa grav capacitatea noastră de a rămâne anonimi în public. ,,Nu cred că a existat vreodată o posibilitate similară care să dea oamenilor atâta putere asupra noastră”, a spus Atick.

Într-adevăr, la întrunirea din 30 ianuarie, susţinătorii industriei şi clienţilor au discutat şi despre aplicaţiile de recunoaştere facială care apar acum, precum aplicaţia NameTag: aceasta permite unui utilizator să pozeze o persoană şi apoi să caute informaţii despre ea, precum ocupaţia sau profilul din reţelele de socializare (foto).

Stiri 85 5

Unii oficiali implicaţi în dezbatere vor ca Congresul SUA să formuleze o lege care să dea clienţilor drepturi de bază de a controla cum sunt culese şi folosite detaliile intime despre ei, indiferent de tehnologia folosită. Jessica Rich, directorul biroului de protecţie a consumatorului de la Comisia Federală de Comerţ, a afirmat despre recunoaşterea facială: ,,Acesta este încă un motiv pentru care avem nevoie de legislaţie pentru intimitate mai generală”.

 

Alte utilizări ale recunoaşterii faciale, precum sisteme de recunoaştere a feţei folosite pentru deschiderea uşilor

Pentru a intra în clădirea B din Knickerbocker Village, nu ai nevoie de o cheie. Clădirea are un nou sistem de securitate biometrică, numit FST21, care utilizează recunoaşterea feţei. Acesta funcţionează astfel: o cameră video face 5 poze ale chipului fiecărui rezident, apoi este selectată una din acestea şi, alături de alte informaţii despre rezident, este stocată în baza de date a sistemului. Când rezidentul vrea să treacă prin uşa securizată a clădirii, un scaner cu înaltă rezoluţie îi citeşte chipul. Dacă chipul lui există în baza de date şi sistemul o recunoaşte, uşa se deschide în decurs de câteva secunde.

Sistemul FST21 a fost proiectat de generalul israelian Aharon Farkash, care susţine că acesta oferă un echilibru între siguranţă şi simplitate: ,,Credem că este o soluţie pentru clădirile comerciale, clădirile de locuinţe, aeroporturi şi orice loc unde este nevoie de confort, şi acolo unde este nevoie de securitate este locul potrivit pentru a fi instalat”.

Însă unii specialişti în securitate, precum Jonathan Gilliam, sunt îngrijoraţi din cauza ameninţărilor cibernetice: ,,Priveşti într-o direcţie şi cineva vine cu o modalitate mai bună de a evita măsurile tale de securitate. Şi, în realitate, punctul slab al oricăruia dintre aceste sisteme biometrice este acela că el este conectat la un computer”.

 

Stiri 85 6

Recunoaştere în mişcare
FST21 SafeRise este un sistem de recunoaştere a persoanelor aflate în mişcare.
Utilizând un amestec de parametri biometrici, FST 21 este precis.
Nu este nevoie de chei. Nu este nevoie de coduri. Tu eşti cheia !

 

În ce stadiu se află folosirea tehnologiei de recunoaştere facială în România ?

În noiembrie 2013, guvernul român condus de Victor Ponta a semnat un memorandum cu compania chineză de telecomunicaţii Huawei pentru construirea unor sisteme IT importante, precum Sistemul de informaţii şi comunicaţii naţionale, Reţeaua naţională de bandă largă, Sistemul de monitorizare şi supraveghere a traficului, Proiectul de tip Guvernare Electronică şi Proiectul de tip Oraş Inteligent (Smart City).

Ministerul Societăţii Informaţionale şi compania Huawei au anunţat o ,,cooperare strategică”, în ciuda controverselor din jurul companiei chineze, acuzată de instituţii oficiale din SUA, Marea Britanie şi Canada de spionaj în favoarea autorităţilor chineze. Mai mult, autorităţile americane, canadiene, britanice şi australiene au blocat accesul companiei la licitaţii publice pentru realizarea de diferite sisteme informaţionale.

Memorandumul semnat de guvern a fost criticat şi de preşedintele Băsescu, care a declarat: ,,Securitatea naţională nu se dă pe mâna unor firme IT străine, indiferent cât de prieteni am fi cu o ţară sau cu alta”.

Cu toate acestea, în martie 2014, vice-prim-ministrul Liviu Dragnea a fost plecat în China unde s-a întâlnit, printre altele, cu reprezentanţii companiei Huawei şi ai altei companii chineze, pentru a discuta despre introducerea unui sistem de monitorizare care va conţine şi un program de recunoaştere facială. Deocamdată, vice-prim-ministrul discută despre un proiect-pilot pentru un oraş: ,,Am propus să identifice un oraş unde să dezvolte un proiect-pilot pentru un sistem de supraveghere pentru siguranţa cetăţeanului”.

Dacă fotografia unei persoane a fost introdusă în baza de date, este o chestiune de minute până când dispecerul unui asemenea sistem de recunoaştere facială o poate depista în trafic prin intermediul camerelor de supraveghere, folosind tehnologia de ultimă oră. Sistemul poate recunoaşte chipurile trecătorilor şi poate accesa baza de date cu criminali cunoscuţi.

Sistemul de supraveghere a fost prezentat premierului român în 2013, iar Victor Ponta s-a arătat interesat de subiect: ,,Aş vrea să implementez un asemenea sistem în România, dar mai înainte trebuie să întreb presa dacă este de acord şi să îi conving că guvernul va supraveghea totul” !

În acelaşi timp, potrivit presei, compania chineză ZTE este pe cale să instaleze un asemenea sistem într-un oraş din sudul României, proiect ţinut deocamdată secret. Unele surse afirmă că oraşul ar fi Piteşti. Lorian Vintilă, directorul ZTE România, a declarat: ,,Patruzeci şi două de camere sunt aduse pentru acel oraş – camere de luat vederi, există un software/program cu sistem de recunoaştere a chipului şi un centru de virtualizare a imaginii şi un centru de stocare şi un dispecerat de intervenţie care notifică poliţia locală sau alte unităţi”.

Cele două firme, ZTE şi Huawei, sunt implicate şi în realizarea unui program-pilot de monitorizare video şi supraveghere, care să deţină posibilitatea de a identifica numerele de înmatriculare ale automobilelor, dacă au loc infracţiuni şi trebuie aplicate amenzi, ca şi tehnologie de recunoaştere facială.

Se pune însă întrebarea dacă noi, cetăţenii, nu avem oarece drepturi în ce priveşte preluarea trăsăturilor noastre biometrice şi culegerea de date personale. În Bucureşti există deja 1.000 de camere de supraveghere care deocamdată nu au sistem de recunoaştere facială.

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 85/iulie-august 2014

 

 

 

PARTEA A IV-A

Dispozitive care ne spun cum ne simţim

Un domeniu apropiat de cel al recunoaşterii faciale este cel al urmăririi expresiei faciale, vocii, mişcării ochilor etc şi stabilirii cu ajutorul acestora a dispoziţiei sufleteşti a unei persoane. Cei care lucrează în domeniul publicitar, cercetătorii din domeniul medical şi profesorii sunt interesaţi de tehnologie.

 

Dispozitive gândite să vină în sprijinul şoferilor

De pildă, având ca scop reducerea accidentelor rutiere grave şi letale în care sunt implicate maşinile sale, compania Volvo testează în prezent un sistem menit să-i depisteze pe şoferii somnoroşi sau neatenţi monitorizând dacă închid sau nu ochii. Sistemul utilizează un senzor plasat în tabloul de bord care poate detecta în ce direcţie sunt îndreptaţi ochii şoferului, cât sunt de deschişi, unghiul şi poziţia capului. ,,Acest lucru va permite şoferului să se bazeze mai mult pe maşina lui şi să ştie că-l va ajuta când va avea nevoie”, afirmă inginerul Per Landfors de la compania Volvo.

Ledurile dispozitivului emit o lumină infraroşie către şofer, care este în afara lungimilor de undă vizibile pentru ochiul uman, cu alte cuvinte tehnologia va funcţiona fără a incomoda şoferul. Alte aplicaţii ale acestei tehnologii ar putea include sisteme de iluminat adaptabile, care vor putea să-şi ajusteze direcţia în funcţie de direcţia în care se uită şoferul; ar putea, de asemenea, să recunoască persoana care se află la volan şi să ajusteze poziţia scaunului în consecinţă, deşi fără o scanare a retinei.

Compania nu a anunţat nici o dată pentru introducerea de astfel de vehicule la vânzare, însă a declarat în martie 2014 că l-a instalat deja în unele din maşinile pe care le foloseşte pentru teste.

Urmărirea mişcării ochilor nu este singura metodă prin care se poate ‘sări’ în ajutorul şoferilor. La Universitatea Nottingham Trent din Marea Britanie cercetătorii lucrează la un proiect pentru a îmbunătăţi siguranţa pe şosele. Ei caută să încorporeze în scaunul şoferului un dispozitiv de urmărire a activităţii musculare a inimii pentru a detecta bătăile cordului şi a stabili când şoferul este prea obosit, sau mai rău, când este pe cale să adoarmă.

Tehnologia foloseşte circuite integrate care sunt inserate în scaun, numite circuite integrate electrice potenţiale. Acestea pot măsura bătăile inimii şi pot oferi alte informaţii despre sănătatea şi vigilenţa şoferului. Cercetătorii reflectează asupra posibilităţii ca dacă aceste informaţii se dovedesc a fi periculoase, computerulStiri 86 4 maşinii să poată prelua controlul asupra maşinii în locul şoferului.

 

Senzorul urmăreşte anumite puncte de pe faţa şoferului şi după poziţia lor stabileşte starea acestuia: mânie, dezgust, frică, fericire, stare neutră, tristeţe, surprindere

 

Senzori de emoţie

Pentru a spori siguranţa la volan, cercetătorii de la Şcoala Politehnică Federală din Lausanne, Elveţia, în colaborare cu PSA Peugeot Citroen, au construit un dispozitiv prototip care identifică emoţiile şoferului. Dispozitivul utilizează o cameră video cu infraroşii plasată în spatele volanului pentru a filma chipul şoferului.

Sistemul dezvoltat de cercetătorii elveţieni poate identifica emoţii precum frică, mânie, bucurie, tristeţe, dezgust, surprindere sau bănuială. Tehnologia ar putea fi folosită în medicină, comerţ, jocuri şi siguranţa şoferului. ,,Ştim că pe lângă oboseală, starea emoţională a şoferului este un factor de risc. Mai ales iritarea îi poate face pe şoferi mai agresivi şi mai puţin atenţi”, afirmă cercetătorii.

Cercetătorii din grupul Affective Computing de la Institutul pentru Tehnologie din Massachusetts (MIT) lucrează la un program şi mai complex şi se concentrează pe explorarea potenţialului legăturilor emoţionale umane cu maşinile. AutoEmotive este cel mai nou şi unificator proiect al lor. Astfel, o călătorie cu maşina pe distanţă lungă poate fi plictisitoare doar cu un radio drept companie, iar dacă şoferul este stresat sau obosit călătoria poate deveni periculoasă. O maşină care ar putea înţelege sentimentele şoferului ar putea preveni un accident, folosind datele emoţionale culese pentru a emite semnale de avertizare. Senzorii ar putea fi plasaţi în volan şi portieră pentru a culege semnale electrice de la mâini, iar o cameră video montată în parbriz ar putea analiza expresiile faciale.

Concret, dacă şoferul manifestă stres, senzorii coordonaţi ai vehiculului ar putea tempera lumina şi muzica sau ar putea spori lumina farurilor pentru a compensa vederea slabă. O stare abătută a unui şofer poate fi comunicată ca un avertisment altor şoferi prin schimbarea culorii vehiculului.

Cercetătorii cred că este posibil ca acest concept să ajungă la publicul larg şi au primit semnale de interes din partea producătorilor. ,,Am testat deja majoritatea senzorilor”, afirmă Javier Rivera, cercetător MIT şi conducătorul proiectului. ,,Suportul tehnic necesar poate fi încorporat cu uşurinţă în maşini. Majoritatea Stiri 86 5maşinilor au oricum camere video; acum doar este nevoie de mai mult pentru a captura fiziologia. Această operaţiune s-ar putea face într-un mod discret”.

Nu este nevoie să aşteptăm apariţia acestor vehicule, pentru că senzorii de emoţie inundă deja piaţa, folosind o gamă tot mai mare de măsurători ale dispoziţiei pentru a fi utile în diverse aplicaţii. De pildă, a apărut puloverul dotat cu senzori care, pe baza variaţiilor în stimularea pielii, stabileşte sentimentele persoanei care-l poartă.

 

Puloverul de dispoziţii este unul special care poate simţi şi arăta instantaneu care sunt sentimentele unei persoane. El a fost creat de designerul Kristin Neidlinger. Puloverul foloseşte o tehnologie răspuns galvanic al pielii: senzorul de pe mână va citi nivelul de agitaţie a unei persoane, iar ledul din gulerul înalt va exprima diferite culori, în funcţie de informaţiile primite. Turcoaz înseamnă liniştit, albastru înseamnă calm, mov înseamnă îngrijorat, iritat, roşu înseamnă nervos sau îndrăgostit, galben înseamnă extatic, fericit

 

Beyond Verbal Communications Ltd. cu sediul la Tel Aviv, o companie care se ocupă cu crearea de software pentru recunoaşterea vocală, va lansa o aplicaţie care poate interpreta starea de spirit a unei persoane pe baza unei analize vocale. Utilizatorii aplicaţiei Moodies trebuie să vorbească circa 20 secunde la microfon, urmând ca pe baza informaţiilor preluate să fie realizată o analiză emoţională. Rezultatul poate fi trimis pe Facebook, Twitter sau pe adresa de e-mail.

Potrivit companiei, aplicaţia Moodies poate fi utilizată pentru a identifica situaţii de fraudă, pentru a realiza controale în aeroporturi, pentru a analiza vocea unui candidat în timpul interviului, pentru a veni în ajutorul operatorilor telefonici. Amir Liberman, fondatorul Nemesysco, implicat în dezvoltarea aplicaţiei, a declarat că se pot utiliza 120 parametri vocali ce pot fi corelaţi cu emoţiile umane. Prin folosirea algoritmilor, tehnologia poate identifica anumite tipare sau anomalii şi le poate asocia cu diferite stări emoţionale, precum stres, entuziasm sau confuzie. El a mai declarat – pare a fi o adevărată mantră a susţinătorilor tehnologiei – că beneficiile oferite de Moodies prevalează asupra oricărei încălcări a vieţii particulare.

Dan Emodi, vice-preşedintele de marketing al companiei Beyond Verbal Communications Ltd., a afirmat că în spatele acestei aplicaţii se află mai mult de 3 ani de cercetare. Pe baza informaţiilor oferite de utilizatori s-a stabilit că aplicaţia are o rată de acurateţe de 80%. Pe de altă parte, anumiţi specialişti în interpretare vocală şi-au arătat preocuparea faţă de acurateţea analizei, în timp ce Gwendolen Morgan, asociată a firmei de avocatură Bidmans LLP, este îngrijorată de încălcările anumitor clauze privind confidenţialitatea şi dreptul la intimitate, în funcţie de modul în care se efectuează, foloseşte şi distribuie analiza.

 

Citirea expresiei faciale

Metoda care se dezvoltă cu cea mai mare repeziciune este stabilirea stării de spirit, a emoţiilor şi sentimentelor pe baza citirii expresiei faciale a unei persoane. Mai multe grupuri de lucru fac cercetări în acest domeniu şi elaborează programe. Unul dintre acestea este Affectiva, care a derivat din grupul Affective Computing în urmă cu 3 ani. La acea vreme, compania a strâns o bază de date de peste un miliard de expresii faciale, pe care o foloseşte ca să alcătuiască algoritmi prin care se pot recunoaşte şi clasifica emoţiile de bază, precum fericire sau mânie, cu o precizie de peste 90%.

Tehnologia lor de vârf, Affdex, a fost adoptată rapid de companiile de publicitate, care o folosesc pentru a testa reacţiile la campaniile lor şi a le modifica în consecinţă. Partenerii de cercetare a pieţei au standardizat întrebuinţarea ei pentru anumiţi clienţi, precum PepsiCo şi Unilever. ,,În trecut, această tehnologie exista doar în laboratoare din cauza costului ridicat şi intervalului de timp mare până la obţinerea rezultatelor”, explică Nick Langeveld, director executiv al companiei Affectiva. ,,Am rezolvat aceste probleme: costul este foarte scăzut pentru că serviciul este pe reţea, şi rezultatul se poate obţine aproape imediat după ce sunt culese datele”.

Programul rival Emotient este specializat în recunoaşterea feţei şi a expresiilor faciale, dar ţinta sa principală este sectorul de vânzări cu amănuntul. Actualmente programul este în probe în magazine, identificând cu precizie 44 mişcări faciale prin care se monitorizează reacţiile emoţionale ale personalului şi cumpărătorilor, ca şi informaţie demografică incluzând vârsta şi genul. Beneficiile unui astfel de program sunt evidente, de la mulţumirea clientului la starea de spirit a angajatului, iar firma producătoare afirmă că parteneri de vânzări cu amănuntul intenţionează să introducă permanent sistemul.

Medicii sunt şi ei interesaţi de posibilităţile tehnologiei. Dr. Erik Viirre, neuropsiholog din San Diego, consideră că a venit momentul să se introducă aceste facilităţi în practica clinică: ,,De vreme ce atât de multe medicamente enumeră riscul de sinucidere ca efect advers posibil, cred că ar trebui să utilizăm biosenzori. În psihiatrie există o presiune mare pentru introducerea lor. Bolile mintale ar putea fi observate mult mai repede şi s-ar putea folosi această tehnologie pentru a stabili tratamentul”. Viirre susţine că utilizarea a diverşi senzori Stiri 86 6combinată cu scanarea creierului, testele genetice şi sesizarea emoţiei ar putea îmbunătăţi considerabil tratamentul.

 

Brăţara cu senzor produsă de Affectiva poate depista, de exemplu, stările copiilor cu autism sau crizele de epilepsie chiar înainte de declanşarea lor. Senzorul stochează sau transmite nivelul de stres sau agitaţie a purtătorului ei pe parcursul întregii zile, dând medicilor, îngrijitorilor şi pacienţilor înşişi un nou instrument pentru observarea reacţiilor. Producerea brăţării pentru vânzare a fost oprită în aprilie 2013, grupul afirmând că se concentrează pe construirea de programe de calculator de analiză a expresiilor faciale

 

Însă senzorii de emoţie sunt în prezent limitaţi la capacitatea lor de a face diferenţa între expresiile nuanţate, afirmă Tadas Baltrusaitis de la Laboratorul de Computere al Universităţii din Cambridge, care a publicat studii pe această temă: ,,Este uşor să instruieşti un calculator să recunoască emoţiile de bază, precum frica sau mânia. Este mult mai dificil să recunoască stări emoţionale mai complexe, care ar putea să depindă şi de gradul de cultură, precum confuzie, interes şi concentrare”.

Dar el afirmă că există posibilităţi de a progresa rapid: ,,Domeniul este relativ nou şi doar recent a fost posibilă recunoaşterea emoţiilor în mediile din lumea reală cu un anumit grad de precizie. Abordările se îmbunătăţesc cu fiecare an care trece, conducând la recunoaşterea de către maşini a expresiilor mai subtile”. Baltrusaitis adaugă că senzorii combinaţi – ca AutoEmotive – care culeg semnale de la piele, puls, chip, voce şi altele ar putea fi cheia progresului acestor dispozitive.

În faţa criticilor ce vizează încălcarea intimităţii şi a dezvăluirilor programelor guvernamentale de urmărire, companiile depun eforturi pentru a linişti publicul larg. Affectiva şi Emotient susţin vehement că toate datele pe care le deţin au fost adunate cu permisiunea subiecţilor, în timp ce ultima apără întrebuinţarea programului de recunoaştere în magazine spunând că nu înregistrează amănunte personale. Însă potrivit specialistului în sisteme de informaţie şi futuristului Chris Dancy, tehnologia este predispusă la abuz: ,,Cred că deja sunt utilizate variante [ale acestor programe] în locuri precum aeroporturi şi noi nu vom şti niciodată. Nu-mi pot imagina că un sistem care face citiri ale minţii mele pentru o companie îndepărtată ar fi folosit pentru scopuri bune. Este o cale întunecată”.

Producătorii pretind că ei controlează strict utilizarea senzorilor, însă tehnologia recunoaşterii faciale se răspândeşte cu repeziciune. Supermarketul Tesco din Marea Britanie s-ar putea trezi cu un proces pentru introducerea ei în magazine fără permisiune, în timp ce poliţia din San Diego a emis discret o aplicaţie pentru telefon.

‘Furarea dispoziţiei’ a devenit o practică populară printre curioşii în cele ale tehnologiei şi a dat naştere unor aplicaţii pline de succes. Membrii mişcării Sinele Definit (Quantified Self) din Londra au creat instrumente precum Mood Scope şi Mappiness, care ajută utilizatorul să-şi potrivească starea mintală cu evenimentele Stiri 86 7externe. Hackerii şi producătorii au dobândit un instrument şi mai puternic în martie 2014, când dispozitivul OpenBCI a făcut disponibile undele creierului de pe electroencefalogramă pentru oricine are calculator, la un preţ redus.

 

Aplicaţia Mappiness stabileşte gradul de fericire şi variaţiile acestei stări în timp şi în diferite circumstanţe, după informaţiile pe care i le oferă persoana respectivă

 

Pe măsură ce maşinile devin tot mai inteligente şi diferite industrii îşi unesc eforturile, tendinţa este ca totul să devină disponibil marelui public, inclusiv emoţiile şi gândurile noastre. Dar toate aceste prezintă avantaje reale pentru noi ? Sau doar vor trivializa ceea ce omul are mai de preţ ?

Episod apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 86/septembrie-octombrie 2014

 

Surse

1. www.myfoxny.com, 19 martie 2014, ,,’Smart’ houses to become reality”
2. www.theguardian.com, 10 ianuarie 2014, ,,Child-tracking wristbands edge us closer to a dystopian future”
3. www.yoda.ro, 23 ianuarie 2014, ,,Un chip implantat în mâncarea din frigider îţi spune când expiră aceasta”
4. www.infowars.com, 20 martie 2014, ,,New York trains to install audio, video recorders”
5. www.ziare.com, 20 martie 2014, ,,Era smartphone-urilor începe să apună: Ce dispozitive revoluţionare urmează”
6. www.yoda.ro, 1 noiembrie 2013, ,,Hackerul care poate controla orice obiect din casă cu ajutorul unui microchip implantat sub piele”
7. www.lifesitenews.com, 4 martie 2014, ,,Barcondind embryos”
8. www.naturalnews.com, 29 martie 2014, ,,Tennesee State University forcing students to wear location-tracking ID badges”
9. www.reuters.com, 4 februarie 2014, ,,Florida lawmakers push bills banning biometric scans of school children”
10. www.naturalnews.com, 26 martie 2014, ,,Ethical questions arise over proposals to electronically track the elderly”
11. www.myfoxny.com, 1 martie 2014, ,,Face-recognition system unlocks doors at Manhattan complex”
12. www.dailymail.co.uk, 18 martie 2014, ,,There’s no escape from those embarrassing snaps now: Facebook reveals algorithm that can recognise face almost as well as a human”
13. www.nytimes.com, 1 februarie 2014, ,,When no one is just a face in the crowd”
14. www.autoguide.com, 17 martie 2014, ,,New Volvo safety tech tracks eye movement”
15. www.dailymail.co.uk, 17 martie 2014, ,,Cars could soon monitor our emotions: Device reads facial expressions to prevent road rage”
16. http://stirileprotv.com, 25 martie 2014, ,,Big Brother, made in China. Dragnea negociază pentru primul oraş din România ce va fi monitorizat cu un sistem ca-n filme”
17. www.zf.ro, 15 martie 2014, ,,Aplicaţia care îţi spune cum te simţi”
18. http://edition.cnn.com, 5 februarie 2014, ,,Feeling glum, happy, aroused ? New technology can detect your mood”
19. http://dailycaller.com, 25 februarie 2014, ,,First contagious WiFi computer virus goes airborne, spreads like the common cold”
20. http://massprivatei.blogspot.ro, 3 martie 2014, ,,TraqCloud allows anyone to track you, your kids or car for $10 a month”
21. www.activistpost.com, 25 februarie 2014, ,,The dark side of Cloud Computing”
22. www.ziare.com, 11 martie 2014, ,,Sunt aici – aplicaţia creată de trei bucureşteni: te găseşte în câteva secunde, fără Internet”
23. http://dailycaller.com, 20 martie 2014, ,,Hackers build drone that steals TONS of sensitive smartphone data”
24. www.businessinsider.com, 13 aprilie 2014, ,,Thieves are using tiny cameras to steal credit-card info from NYC subway riders”
25. www.naturalnews.com, 6 martie 2014, ,,Newer model cars now easily hacked in mere seconds by thieves with high tech remotes”
26. www.roadandtrack.com, 14 februarie 2014, ,,How your car can be hacked remotely by a tiny device”
27. http://selectnews.ro, 31 ianuarie 2014, ,,Proiect ultrasecret al Uniunii Europene: Poliţiştii vor opri din mers motoarele tuturor maşinilor, prin telecomandă”
28. http://edition.cnn.com, 16 aprilie 2014, ,,’Kill switch’ may be standard in U.S. phones in 2015”
29. http://ro.stiri.yahoo.com, 7 martie 2014, ,,Datele personale a 12 milioane de oameni, furate de un hacker din Coreea de Sud”
30. www.naturalnews.com, 2 martie 2014, ,,Healthcare organizations under massive attacks from cyber thieves stealing your information”
31. www.extremetech.com, 5 martie 2014, ,,British government under fire for upload of millions of medical records”
32. http://blogs.computerworld.com, 27 august 2012, ,,Hacking the mind: 3 new brain hacks expose new realm of security & privacy risks”
33. www.wired.com, 11 decembrie 2012, ,,Hacking the human brain: The next domain of warfare”
34. www.wired.co.uk, 26 martie 2014, ,,Get ready to have your biometrics tracked 24/7”
35. http://epochtimes-romania.com, 20 aprilie 2014, ,,Big Brother la purtător. Microcipurile RFID. N-aţi mai auzit de ele, dar nu înseamnă că au dispărut”
36. www.naturalnews.com, 3 noiembrie 2011, ,,Homeland Security streetlights include surveillance cameras and loud speakers”
37. www.motorauthority.com, 17 iulie 2014, ,,New seat monitors your heart, knows when you’re falling asleep”
 

Iosif Mocanu

 


[1] Aluzie la cartea cu acelaşi nume a lui Aldous Huxley (1894-1963), apărută în 1932. În Minunata lume nouă, Huxley îşi imaginează – sau mai bine zis, dezvăluie planurile de viitor ale ‘arhitecţilor’ acestei lumi – o societate umană în care oamenii se nasc exclusiv prin fertilizare in vitro, în eprubetă, şi se dezvoltă în incubatoare, existând doar 5 categorii de oameni, în funcţie de gradul de inteligenţă şi aptitudinile programate genetic. Deşi această carte este scrisă acum mai bine de 80 ani, ea este încă fascinantă, pentru că multe din tehnicile descrise în ea au devenit realitate.

[2] În limba engleză, ‘smart’ înseamnă isteţ. Concret, aparatura este isteaţă fiindcă este dotată cu un microprocesor, sau mai simplu zis cu un cip.

[3] Străzi inteligente.

[4] Tehnologie de reproducere asistată.

[5] Cu un smartphone.

[6] GPS, adică Global Positioning Sistem – sistem universal de navigaţie, care utilizează informaţia primită de la sateliţii de pe orbită.

[7] Este interesant că, atunci când vine vorba de persoane foarte avute şi de câştigurile sau avantajele pe care le pot avea unele magazine de pe urma lor, nimeni nu mai vorbeşte de discriminare.