----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 62 vizitatori și nici un membru online

Dreptul la sinuciderea asistată pentru bolnavii mintal internaţi

de Wesley J. Smith, 11 noiembrie 2016

 

 
Alte articole de Wesley Smith
 

Susţinătorii sinuciderii asistate promit întotdeauna că moartea facilitată va fi oferită exclusiv şi strict persoanelor sănătoase din punct de vedere mintal. Dar de îndată ce o societate acceptă premisa eutanasiei – că este acceptabil a elimina suferinţa prin eliminarea persoanei care suferă – nu există nici o cale de a limita putativul ,,drept la moarte” la persoanele sănătoase mintal.

Adeseori, boala mintală provoacă o suferinţă mai mare decât orice boală fizică şi, într-adevăr, pentru o perioadă mult mai lungă de timp. Astfel, nimeni nu ar trebui să fie surprins că eutanasia persoanelor bolnave mintal este un fenomen în creştere în Olanda, unde practica a fost chiar susţinută de revistele psihiatrice, şi în Belgia. În ţara din urmă, medicii trec acum cu vederea uciderea de către personalul medical a persoanelor bolnave mintal cu acceptarea recoltării organelor !

Ori de câte ori avertizez că aceeaşi succedare a evenimentelor va avea loc în cele din urmă şi aici (în SUA) dacă se reglementează sinuciderea asistată, susţinătorii morţii facilitate de medici pufnesc că America este diferită. Dar acea asigurare s-a dovedit deja zadarnică. Actul privind Opţiunea Sfârşitului de Viaţă din California, care a intrat în vigoare mai devreme în acest an, a legalizat sinuciderea asistată pentru persoanele bolnave în stadiu terminal care au ,,capacitatea de a lua hotărâri medicale” (Vă rog să observaţi că a avea această capacitate nu este acelaşi lucru cu a fi ‘competent’ mintal. Această combinare [de termeni] tacită este un şiretlic folosit adeseori în schemele de legalizare a sinuciderii asistate). Dacă medicul care prescrie moartea[1] bănuieşte existenţa unei boli mintale, el ,,trebuie să îndrume pacientul către o evaluare a sănătăţii mintale efectuată de un specialist”. Prin urmare, o prescripţie letală ar trebui dată numai ,,dacă pacientul nu suferă de judecată deteriorată datorată unei boli mintale”.

Aceste dispoziţii ar părea să excludă accesul la sinucidere asistată al pacienţilor care sunt spitalizaţi fără voia lor în instituţii psihiatrice de stat. La urma urmei, aceştia sunt oameni cu psihoză sau tulburare emoţională severă. Dar se pare că birocraţii de stat nu văd lucrurile astfel. La scurt timp după ce legea californiană a intrat în vigoare, a fost promulgată discret o reglementare care garanta accesul la sinucidere asistată al pacienţilor bolnavi mintal spitalizaţi, dacă ei au fost diagnosticaţi cu o boală terminală. Nu numai atât, ci reglementarea permite ca astfel de oameni să primească ieşirea din spital hotărâtă de tribunal – nu pentru că boala lor de bază a fost tratată cu succes, ci cu scopul specific de a se sinucide cu medicamente prescrise de un medic. Din Codul de Reglementări 9 din California § 4601 (sublinierea autorului):

,,Un pacient aflat în stadiu terminal, aşa cum este prevăzut de Actul privind Opţiunea Sfârşitului de Viaţă, poate înainta o cerere către tribunalul superior pentru acces la a participa la activităţi potrivit Actului privind Alegerea Sfârşitului de Viaţă cerând ieşirea din custodia Spitalelor Departamentului de Stat de la tribunal. Dacă tribunalul hotărăşte eliberarea din custodia Spitalelor Departamentului de Stat, Spitalele Departamentului de Stat vor elibera pacientul către entitatea sau persoana hotărâtă”.

Gândiţi-vă la aceasta: Aceştia sunt oameni cărora le este interzisă însăşi libertatea din cauza unei boli mintale grave diagnosticate ! Ei sunt trataţi, fără îndoială, cu medicamente psihotrope puternice. În ce univers ar putea fi ei consideraţi ,,a nu suferi de judecată deteriorată datorată unei boli mintale” ?

Sarcasmul este tulburător. De exemplu, dacă un pacient este spitalizat deoarece are dorinţe acute de sinucidere din cauza depresiei profunde, nici un tribunal nu l-ar elibera cu scopul de a comite sinucidere. Într-adevăr, într-o asemenea circumstanţă, a preîntâmpina acest act letal este însăşi scopul spitalizării ! Dar dacă acelaşi pacient cu tendinţe sinucigaşe poate dovedi că a fost diagnosticat cu cancer în stadiu terminal, el poate fi eliberat pentru exact acelaşi scop – chiar dacă motivul pentru care vrea să moară este depresia şi nu diagnosticul terminal.

Şi dacă un tribunal decide că pacientul este prea periculos pentru a fi eliberat, sau dacă nu poate găsi un spaţiu în afara spitalului unde să poată avea loc moartea ? Atunci statul trebuie să ia măsuri pentru a garanta că pacientul bolnav mintal spitalizat are acces la sinucidere asistată:

,,Dacă tribunalul hotărăşte că pacientul întruneşte condiţiile din Actul privind Opţiunea Sfârşitului de Viaţă şi că spitalele Departamentului de Stat trebuie să înlesnească accesul pacientului la activităţi potrivit Actului privind Opţiunea Sfârşitului de Viaţă, spitalele Departamentului de Stat vor facilita accesul pacientului la o instituţie secundară care-i oferă pacientului posibilitatea de a participa la activităţi potrivit Actului privind Opţiunea Sfârşitului de Viaţă. …

Dacă tribunalul hotărăşte că pacientul întruneşte condiţiile din Actul privind Opţiunea Sfârşitului de Viaţă şi că spitalele Departamentului de Stat nu pot găsi o instituţie secundară pentru ca pacientul să participe la activităţi potrivit Actului privind Opţiunea Sfârşitului de Viaţă, spitalele Departamentului de Stat vor înlesni ca pacientul să participe la activităţi potrivit Actului privind Opţiunea Sfârşitului de Viaţă, în instituţia sa”.

Acest lucru copleşeşte mintea. Reglementarea introduce statul în ocupaţia de a cauza direct moartea pacienţilor bolnavi mintal aflaţi în custodie hotărâtă în tribunal. Depăşeşte pur şi simplu [totul] legalizând sinuciderea asistată; transformă accesul la eutanasie pentru persoanele bolnave mintal spitalizate într-un drept care intră în vigoare pe cale judecătorească – totul fără dezbatere publică, trecere prin procesul legislativ obişnuit, nici măcar ca o relatare la ştiri pentru a alerta oamenii din California că domeniul noii lor legi de sinucidere asistată a fost lărgit radical.

Statul abandonează pacienţii în stadiu terminal spitalizaţi celor mai întunecate impulsuri ale lor. Aceasta nu este compasiune. Aşa-numita mişcare ,,moarte cu demnitate” ne scoate din minţi a gândi ca o colectivitate.

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 


[1] N.r.: Cine a mai auzit aşa ceva, ca medicul să prescrie moartea ... Ce e moartea ? Un nou tratament împotriva suferinţei ?