----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 125 vizitatori și nici un membru online

Pe urmele Sfântului Ioan de Kronstadt (I)

 

La un secol de la adormirea sa, marele arhipreot Sfântul Ioan de Kronstadt rămâne o figură reprezentativă: un om cu un devotament fenomenal faţă de Dumnezeu, împodobit cu o viaţă de rugăciune profundă şi minunată, şi o simpatie adâncă faţă de săraci care încă uluieşte cu soluţiile sale creatoare şi energice.

După o copilărie săracă în regiunea Arhanghelsk, o regiune izolată din Rusia, şi absolvirea seminarului din Sankt Petersburg, părintele Ioan Serghiev a fost numit în portul agitat al Kronstadt-ului, unde nu numai că slujea zilnic liturghia şi se ruga până târziu în noapte, dar lucra neîncetat pentru a alina nevoile duhovniceşti şi materiale ale fiecărei persoane pe care o întâlnea. Sprijin pentru clerici, monahi, negustori, studenţi şi săraci, el mijlocea şi ajuta pe oricine îi cerea: rus sau străin, creştin, musulman, evreu sau necredincios.

Înţelepciunea Sfântului Ioan ajunge astăzi până la noi prin reflecţiile sale sincere consemnate în scris în Viaţa mea în Hristos şi prin mijlocirea sa; de asemenea, pentru creştinul care are posibilitatea de a vizita Rusia şi Estonia, există o moştenire materială substanţială a vieţii şi slujirii sale: o sumă de locuri pe unde a trecut Sfântul Ioan de Kronstadt şi pe care le-a marcat prin dragostea sa, ca şi prin lucrarea sa concretă ca păstor.

Printre aceste locuri se numără Mânăstirea de maici Sfântul Ioan Teologul, întemeiată de Sfântul Ioan în satul său natal Sura din regiunea Arhanghelsk, în nordul îndepărtat al Rusiei; Mânăstirea de maici Puhtitsa, a Adormirii Maicii Domnului, din Republica Estonia, pe care el a păstorit-o în primele sale decenii; moaştele Sfântului Ioan din celebra Mânăstire tot de maici a Sfântului Ioan de Rila din Sankt Petersburg; locul propriei biserici a Sfântului Andrei din Kronstadt-ul învecinat unde a slujit în toată viaţa sa preoţească, împreună cu o a doua biserică mai mare din Kronstadt, Catedrala Marinei a Sfântului Nicolae, a cărei construire el a iniţiat-o şi căreia i-a pus piatra de temelie; şi în fine, 030. Pe urmele Sfantului Ioan de Kronstadt I 1propria casă a părintelui Ioan, un apartament la etajul 2 în Kronstadt, unde a trăit cu soţia sa Elisabeta vreme de jumătate de secol, până la adormirea lui în 1908.

 

Regiunea Arhanghelsk, Rusia

Mânăstirea Sfântul Ioan Teologul din Sura

Satul Sura de pe cursul superior al Râului Pinega, în regiunea Arhanghelsk din nordul Rusiei, este locul de naştere al Sfântului Ioan de Kronstadt. Sura este unul dintre cele mai străvechi sate ale poporului nativ Chud, şi chiar astăzi are activitate păgână şi influenţe de rit vechi. În singura schiţă autobiografică alcătuită de Sfântul Ioan şi publicată într-un număr din 1888 al revistei Sever (Nordul), el îşi descrie copilăria timpurie:

 

Sfântul Ioan vizitând Sura, 1891

 

,,Sunt fiul unui paracliser din satul Sursk, districtul Pinejsk, provincia Arhanghelsk. Din fragedă pruncie, pe cât de timpuriu pot să-mi amintesc, la vârsta de 4 sau 5 ani, poate chiar mai devreme, părinţii mei m-au învăţat să mă rog şi prin starea lor sufletească duhovnicească m-au făcut să fiu un băiat cu cuget creştin. Când aveam 6 ani, tatăl meu mi-a adus un abecedar şi mama mea a început să mă înveţe alfabetul; dar cititul şi scrisul le-am deprins cu mare greutate, lucru care a fost pricina a nu puţină întristare pentru mine. Pur şi simplu nu puteam să înţeleg legătura dintre vorbitul şi scrisul nostru; pe vremea mea, cititul şi scrisul nu erau învăţate ca astăzi: noi toţi eram învăţaţi ‘Az’ (pentru ‘A’), Buche (pentru ‘B’), Vedi etc, ca şi cum ‘A’ era un lucru şi ‘Az’ un lucru diferit.

Multă vreme această înţelepciune mi-a scăpat, dar fiind învăţat de tata şi mama să mă rog, mâhnindu-mă pentru eşecurile mele la învăţat, m-am rugat fierbinte lui Dumnezeu ca El să-mi dăruiască înţelegere. Şi îmi amintesc cum, pe neaşteptate, a fost ca şi cum s-a ridicat un văl de pe mintea mea şi am început să înţeleg bine învăţătura. Când am împlinit 10 ani, am fost luat la şcoala parohială din Arhanghelsk. Fireşte, tatăl meu primea un salariu extrem de mic astfel că trebuie să fi fost extrem de greu de trăit. Deja înţelegeam situaţia reală a părinţilor mei şi, din această pricină, nepriceperea mea la şcoală era într-adevăr o nenorocire. Mă gândeam puţin la semnificaţia pe care studiile mele o vor avea asupra viitorului meu şi mă mâhneam îndeosebi pentru faptul că tatăl meu cheltuia zadarnic ultimii bănuţi pentru a mă susţine.

Lăsat în Arhanghelsk complet singur, am fost lipsit de părinţii mei şi a trebuit să dobândesc totul eu însumi. Printre băieţii din grupul meu de vârstă din clasă, nu am găsit, nici nu am căutat sprijin sau ajutor; ei toţi erau mai înzestraţi decât mine, eu eram ultimul elev [din clasă]. Suferinţa a pus stăpânire pe mine. Apoi m-am întors pentru ajutor către Atotputernicul şi în mine a avut loc o schimbare. Într-un timp scurt, am progresat atât de mult încât am încetat să fiu ultimul din clasă. Cu cât înaintam, deveneam tot mai bun în studiile mele, şi la sfârşitul claselor am fost printre primii transferaţi la seminar, pe care l-am terminat primul în 1851 şi am fost trimis la Academia din Petersburg cu bursă întreagă”.030. Pe urmele Sfantului Ioan de Kronstadt I 2

Părintele Ioan s-a întors la Sura pe tot parcursul vieţii sale şi, după hirotonia lui, a înfiinţat un gimnaziu de 6 ani pentru copiii satului. În 1899, a întemeiat o comunitate de femei neoficială, alcătuită mai întâi dintr-o biserică de lemn închinată Sfântului Ioan Teologul şi câteva chilii monahale. Aceasta a fost urmată de o minunată biserică de piatră închinată Sfântului Nicolae, şi după adormirea părintelui Ioan, de catedrala Adormirii Maicii Domnului, construită în 1915, despre care el a proorocit pe drept că se va construi, dar nimeni nu va sluji în ea.

 

Sfântul Ioan cu stareţa Taisia, sfârşitul secolului XIX

 

Mânăstirea a început cu două maici: Varvara, stareţa, şi rasofora Anghelina cu 33 de surori pe care părintele Ioan le-a binecuvântat să trăiască în obştea nou înfiinţată. Pe 20 iulie 1900, biserica de lemn a fost sfinţită în prezenţa părintelui Ioan şi în toamna aceluiaşi an obştea a fost recunoscută oficial. Părintele Ioan le învăţa pe surori prin propria lui învăţătură şi le trimitea pentru pregătire la Mânăstirea Leuşino, condusă de binecunoscuta stareţă Taisia, care îndruma peste 700 de monahii. Încă există câteva scrisori trimise de părintele Ioan stareţei Taisia despre primirea surorilor.

Stabilindu-se în mânăstire, surorile ajutau la lucrarea de construcţie şi grădinărit; mai târziu, ele îşi aduceau aminte de muncile extrem de grele ale acelor ani de început şi de iernile îngrozitor de friguroase. La începutul anilor ’1900, mânăstirea a deschis un metoc în oraşul Arhanghelsk şi un al doilea în Sankt Petersburg care va deveni mai târziu celebra Mânăstire Karpovka Ioannavski, unde va fi înmormântat părintele Ioan.

Preotul mânăstirii era părintele Dimitrie Fedosikhin, mai înainte inginer de căi ferate care a fost vindecat de părintele Ioan după ce un atentat cu bombă revoluţionar asupra trenului său l-a lăsat aproape mort. Părintele Ioan l-a încurajat ulterior să primească preoţia şi părintele Dimitrie a devenit parohul catedralei din Arhanghelsk şi ultimul părintele duhovnicesc al mânăstirii de 030. Pe urmele Sfantului Ioan de Kronstadt I 3maici din Sura. Mânăstirea din Sura a fost închisă pe 8 decembrie 1920 de sovietele locale şi maicile au fost risipite, arestate şi exilate. Biserica Adormirea Maicii Domnului nou construită a fost transformată într-un club şi Biserica Sfântul Nicolae a fost distrusă. În 1920, părintele Dimitrie a fost arestat împreună cu alţi 140 credincioşi, inclusiv un număr de maici, care au protestat faţă de închiderea mânăstirii. El a fost condamnat la 5 ani în lagărele de muncă.

 

Sfântul Ioan şi rudele sale din Sura, 1890

 

La întoarcerea în Arhanghelsk, în primăvara anului 1925, părintele Dimitrie a făcut o petiţie cerând redeschiderea catedralei, care a fost închisă după plecarea lui. Cererea sa a rămas fără răspuns şi, de Paşti, el a deschis biserica şi a slujit din proprie iniţiativă în ea. A fost rearestat, condamnat la încă 3 ani de lagăr şi un exil suplimentar de 5 ani în Kazakhstan. În Kazakhstan, el şi soţia lui au fost tunşi în monahism şi în taină el a fost hirotonit episcop ca episcopul Petru. La întoarcerea din exil, părintele Dimitrie a călătorit din loc în loc, mărturisind şi slujind liturghia pentru fiii săi duhovniceşti, până când a fost arestat pentru a treia oară în 1941 şi trimis din nou în lagăr, de unde nu s-a mai întors niciodată.

Pe 31 octombrie 1994, arhiepiscopul de Arhanghelsk a binecuvântat înfiinţarea Mânăstirii Sfântul Ioan Teologul reînviate în Arhanghelsk. Încercarea iniţială de a recâştiga proprietatea şi clădirile a fost lipsită de succes, însă, şi comunitatea s-a mutat în satul Yerşovka, unde au organizat o nouă mânăstire, închinată de asemenea Sfântului Ioan Teologul. Între timp, un comitet local alcătuit din clerici şi mireni a continuat să solicite returnarea teritoriului Mânăstirii Sura şi în cele din urmă a reuşit. În octombrie 2012, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a aprobat o rezoluţie prin care era redeschisă Mânăstirea Sura.

La Sura s-a alcătuit o nouă obşte de maici şi a început restaurarea clădirilor deteriorate. În prezent, Biserica Adormirea Maicii Domnului ruinată este restaurată, s-a deschis o casă-biserică închinată Sfântului Ioan şi mânăstirea primeşte pelerini, care majoritatea vin de la binecunoscuta Mânăstire Sfântul Artemie din Verkola, de la circa 35 mile distanţă.

În vara anului 2013, în cinstea a 185 de ani de la naşterea Sfântului Ioan de Kronstadt, a avut loc o procesiune cu cruce. Scopul evenimentului a fost nu numai restaurarea pelerinajului către locurile sfinte din nordul rus, dar şi să atragă atenţia asupra Mânăstirii Sura a Sfântului Ioan Teologul. Participanţii la 030. Pe urmele Sfantului Ioan de Kronstadt I 4procesiune au călătorit pe apă 2.000 de km, pe Râul Neva, prin Lacul Ladoga, Râul Svir, Lacul Onega, Marea Albă până la Arhanghelsk şi apoi în jos pe Râurile Dvina de Nord şi Pinega până în satul Sura. Aceasta a fost aceeaşi rută pe care o parcurgea Sfântul Ioan când vizita Sura. În cursul opririlor frecvente au fost ţinute slujbe de rugăciune şi procesiuni.

 

Sfântul Ioan de Kronstadt împreună cu soţia sa, preoteasa Elisabeta

 

Notă

Un pelerinaj la Mânăstirea Sura nu este cumplit de greu dacă aveţi timp, dar nici nu este pentru cei fricoşi. De la Moscova la Arhanghelsk sunt circa 1.200 km (21 de ore cu trenul). De la Sankt Petersburg sunt 25 de ore cu trenul. De la Arhanghelsk se ia un al doilea tren (care circulă la 2 zile) câteva sute de km până în oraşul Karpogory. De la Karpogory, se poate lua un autobuz care circulă ocazional la Sura, dar cea mai bună variantă este a lua un taxi sau o maşină particulară. Din păcate, vapoarele cu aburi de râu, pe care se îmbarca de obicei Sfântul Ioan de la Sankt Petersburg la Sura, au fost întrerupte după Revoluţia rusă.

 

Episodul urmator