----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 25 vizitatori și nici un membru online

Minunata lume nouă a cipurilor şi biometriei (XVI)

Cipuri implantate de bunăvoie

 

Episodul anterior

 

II. Propagandă fac şi diverse persoane la evenimente publice cu mare audienţă. Acestea - fie că sunt profesori, jurnalişti sau reprezentanţi ai unor firme de informatică - îşi implantează cip în văzul tuturor. În general, mulţi dintre cei prezenţi la eveniment se înghesuie ulterior să-şi implanteze şi ei cip.

» Raymond McCauley este profesor de biotehnologie şi bioinformatică la Universitatea Singularităţii. În noiembrie 2014, la Summit-ul Universităţii Singularităţii din Amsterdam, el a ţinut un curs mai special, făcând o trecere în revistă a biotehnologiei viitorului şi vorbind despre genomul uman, inginerie genetică, bio-hacking, posibilitatea de a obţine produse din bacterii sau drojdii modificate genetic etc.

În cadrul cursului, el a vorbit şi despre cipuri şi implantarea lor în trupul omenesc. Ajungând la subiectul implantării, profesorul a ţinut o pledoarie în favoarea acesteia, comparând-o cu vaccinarea. ,,Mulţi dintre noi sunt deja cyborgi. Vaccinarea de pildă este un fel de îmbunătăţire tehnologică[1]. Astăzi suntem diferiţi de cum am fi ca omenire de referinţă”, a afirmat el. Ştiind că ,,ideea încorporării tehnologiei în trupul omenesc poate părea respingătoare sau nefirească pentru unii oameni”, McCauley a realizat o demonstraţie practică la curs. Astfel, în timpul cursului, el l-a invitat pe scenă pe profesionistul în piercing Tom van Oudenaarde şi a anunţat că îşi implantează un cip în mână.

Profesorul a descris amănunţit procedura spunând că ,,a fost rapidă şi relativ nedureroasă”, ,,a sângerat doar puţin”, şi la locul respectiv i-a rămas doar o mică rană şi inflamaţie. În ziua următoare implantării, McCauley a revenit pentru a relata cum se simte. ,,Era bine. De fapt, foarte bine”, şi-a asigurat audienţa. El a făcut un film în care şi-a arătat ,,puterile nou dobândite”. Mesajul pe care a încercat să-l transmită ? Că tehnologia implantabilă de azi este relativ non-invazivă şi utilă – două calităţi care se vor îmbunătăţi în viitor. ,,Atât de mult respectăm ştiinţa. Sângerăm pentru voi”, a mai afirmat profesorul.049. Minunata lume noua a cipurilor si biometriei XVI 1

Văzând cât de simplă a fost procedura de implantare, într-un gest spontan sau poate extrem de bine regizat, la o oră după Raymond McCauley, Peter Diamandis, cofondatorul Universităţii Singularităţii, a păşit pe scenă şi a cerut să-i fie implantat şi lui un cip (foto). El afirma ulterior că ,,a fost un experiment de moment pentru a vedea cum s-ar simţi având o piesă de tehnologie în trup” şi ,,crede că, în general, dispozitivele implantabile ar putea oferi mult mai multe [facilităţi]”.

Într-un articol postat la scurt timp după implantare, Peter Diamandis pledează pentru utilizarea cipurilor implantabile. După ce repetă papagaliceşte avantajele prezentate de mai toate articolele şi susţinătorii implantării – că cipurile pot fi folosite pentru descuierea uşilor, pornirea maşinii, plătirea cafelei, stocarea de informaţii de contact, schimbul de informaţii prin strângerea mâinii etc –, el sugerează că folosirea implanturilor ar putea uşura interacţiunea cu Internetul Lucrurilor.

Într-un articol care reia ştirea despre evenimentul petrecut la Amsterdam, se ia în discuţie faptul că dispozitivele la purtător prezintă deja o serie de dezavantaje: ,,Ele sunt uşor de uitat acasă sau pur şi simplu lăsate deoparte. De asemenea, nu au precizie. Pot măsura unele semne vitale, dar cu siguranţă nu pe toate. O soluţie potenţială ar fi hainele cu senzori. O pereche de indispensabili sau şosete sunt mai greu de lăsat deoparte dimineaţa. Puteţi vedea unde duc toate acestea – cu cât eşti conectat mai intim, cu atât este mai util[2]”. Apoi se afirmă: ,,În prezent, monitorizarea sănătăţii este un argument principal pentru încorporarea tehnologiei în trupurile noastre. Cunoscut ca sine cuantificat[3], se crede că, cu cât mai mult ştim (datorită senzorilor), cu atât mai mult putem face pentru a preveni boala înainte de a fi prea târziu”.

,,Poate că următorii paşi sunt dispozitivele implantabile şi cele puse înăuntru în trup (insideables). … Beneficiile pentru sănătate fac ca aceste dispozitive implantabile să fie acceptabile” şi se conchide că ,,numărul dispozitivelor pe care le-am putea controla cu un cip implantat va creşte în anii care vin”.

Extrem de interesantă este concluzia lui Peter Diamandis referitoare la introducerea pe scară largă a implanturilor: ,,Cu toată sinceritatea, eu cred că bio-hacking-ul, omul cyborg etc sunt o posibilitate care se va materializa când strategia va fi suficient de bună”.

 

» Un alt loc foarte potrivit pentru implantarea de cipuri în public sunt expo-conferinţele de tehnologie unde sunt expuse diferite realizări de ultimă oră ale electronicii, printre care şi cipuri implantabile. Scenariul este simplu şi repetat aproape identic: un specialist prezintă cipurile implantabile, le explică avantajele şi apoi oferă doritorilor – nu puţini la astfel de evenimente, tendinţa fiind crescătoare – să devină ‘cyborgi’.

De pildă, la evenimentul IFA de la Berlin, din septembrie 2015, au fost mai multe persoane care au dorit să fie ‘cipate’. Mai întâi, un voluntar care asista la conferinţa firmei de securitate cibernetică Kaspersky Lab de la IFA şi-a inserat în mână un cip. ,,Un profesionist în piercing l-a pus într-un ac şi i l-a introdus sub piele între degetul mare şi cel arătător, unde, a explicat el, se va mişca în prima săptămână şi va lăsa o vânătaie”, a titrat presa.

De asemenea, Evghenie Cereşnev (foto), cunoscut ca ,,omul bionic” de la Kaspersky Lab, angajat al firmei, a primit un implant de cip în urmă cu peste 6 luni şi spune că ,,s-a simţit bizar în primele câteva săptămâni”. ,,La început am 049. Minunata lume noua a cipurilor si biometriei XVI 2fost sceptic că aş putea face aceleaşi lucruri pe care le fac cu dispozitivele la purtător, dar am început să uit cum este să porţi o insignă la lucru sau cum este să deschizi o uşă cu o cheie. E mai uşor. Pot să merg la birou şi la sala de gimnastică fără legitimaţia de membru. Pot deschide orice la firmă cu mâna. Simt că acest lucru ar putea fi bun şi are un mare potenţial”.

Echipa de la Kaspersky Lab lucrează la modalităţi de a face implanturile mai sigure, pentru că în prezent ele sunt protejate doar de un cod pin de 4 caractere, care poate fi spart rapid. Evghenie Cereşnev a spus pentru Daily Mail că există o şansă ca cipurile să poată fi, într-o bună zi, conectate la un sistem neurologic uman, ceea ce naşte teama că am putea fi controlaţi de altă persoană. ,,Tehnologia va evolua şi în cele din urmă totul se va conecta la sistemul neurologic. În teorie, comunicarea dintre creier şi computer ar putea fi interceptată” a spus el, adăugând că în deceniile următoare codificarea cuantică ar trebui să împiedice orice alterare a datelor. Astfel, în timp ce un atac ar fi posibil din punct de vedere tehnic, el nu crede că hackerii vor putea citi gândurile oamenilor, de pildă[4]. Cereşnev a explicat că implanturile ar putea fi de asemenea personalizate şi codificate potrivit cu ADN-ul unei persoane şi un utilizator ar putea să le facă să se auto-distrugă sau dizolve cu puterea gândului.

Este interesantă poziţia lui Eugene Kaspersky, preşedinte şi conducător executiv al Kaspersky Lab: ,,Personal aş prefera să nu fiu cipat. Înţeleg însă că progresul tehnologic nu poate fi împiedicat şi că vor fi inovatori care sunt pregătiţi să accepte riscul şi să testeze limitele tehnologiei experimentând pe propriile trupuri. Aş dori doar ca ei să fi făcut aceasta cu ochii deschişi şi cu securitatea înaintea minţilor lor, în locul unei reflecţii ulterioare, precum se întâmplă atât de des”.

Pe lângă voluntarul care a fost cipat, la evenimentul IFA de la Berlin a mai fost cipată o jurnalistă, Katie Collins, care scrie pentru site-ul britanic wired.co.uk. În urma evenimentului, ea a scris un articol pe blogul personal intitulat ,,Am devenit cyborg la IFA”, în care nota: ,,Nu aş fi ghicit niciodată că IFA 2015 va marca începutul transformării mele din om în cyborg. Dosul mâinii mi-a fost uns cu antiseptice şi chirurgul mi-a ciupit pielea dintre degetul mare şi arătător. Folosind partea neascuţită a unei seringi a apăsat tare pentru a o pregăti pentru injecţie. Apoi mi-a inserat acul în piele şi a pus acolo cu iscusinţă microcipul”.

,,Totul s-a petrecut oarecum întâmplător, îşi continuă ea relatarea. După ce am urmărit cum i s-a implantat unui bărbat un microcip sub piele după o conferinţă a firmei Kaspersky, m-am apropiat de echipa de relaţii cu publicul a gigantului de securitate şi mi s-a spus că da, aş putea căpăta şi eu un implant dacă vreau. (…) Nu doare mai mult decât o injecţie medie. Se poate ca durerea să fi fost atenuată de faptul că atenţia mea era concentrată pe mâna cealaltă cu care filmam evenimentul. Încă mă furnică puţin şi timp de o săptămână voi simţi cum se mişcă sub piele pentru a-şi găsi locul. Din fericire, nu este într-o zonă prea bogată în terminaţii nervoase”.

Este de remarcat însă că specialiştii cred că va trebui să treacă o vreme până când microciparea va câştiga teren dincolo de comunitatea hackerilor. ,,În prezent nu sunt pregătiţi să folosească tehnologia în masă, dar se va ajunge acolo repede”, a afirmat Cereşnev.

Vorbind la IFA, dr. Astrid Carolus, psiholog la Universitatea din Wurzburg, crede că primii care îşi implantează cipuri sunt, pe de o parte, curioşi cu privire la modul în care vor simţi un cip implantat sau cum le va schimba acesta vieţile şi, pe de altă parte, caută să epateze. De asemenea, ea crede că mulţi alţii sunt speriaţi: ,,Nu suntem speriaţi de informaţii, din punct de vedere psihologic, ci suntem speriaţi de a avea ceva în mână care nu este de acolo sau nu este natural”.

Dr. Carolus a mai afirmat că ,,nu orice om şi-ar pune de bunăvoie un cip sub piele şi este destul de firesc să-i fie teamă să facă aceasta. Dar nu argumentele tehnologice îi vor convinge oamenii să-şi pună cipuri sub piele; oamenii sunt convinşi de argumente emoţionale”.

 

» Lucruri asemănătoare se petrec şi în România, care se înscrie tot mai mult în curentul mondial. De pildă, în perioada 5-6 octombrie 2016, Pavilionul Central de la Romexpo a fost transformat în cel mai mare ’hub’ de tehnologie. Acolo s-a desfăşurat cea mai amplă expo-conferinţă de soluţii digitale şi IT pentru afaceri din Europa Centrală şi de Est, Internet & Mobile World, ajunsă la cea de-a cincea ediţie, la care au participat peste 8.500 specialişti în IT, marketing şi049. Minunata lume noua a cipurilor si biometriei XVI 3 programare. La eveniment (foto) au fost expuse peste 1.800 soluţii şi dispozitive, au existat 5 scene unde au vorbit 130 persoane, specialişti în diferite domenii etc.

Unul dintre principalii vorbitori a fost dr. Patrick Kramer, director la Digiwell, care a prezentat o sesiune despre bio-hacking şi conceptul ’Internet of US’ (Internetul alcătuit din noi), idee care presupune că, în viitor, toate persoanele vor fi conectate prin implantarea de cipuri în creier.

Pentru a-şi susţine ideile, printre care aceea că această tehnologie nu are decât avantaje, dr. Kramer a oferit unui voluntar din audienţă implantarea unui cip RFID/NFC. Acesta permite purtătorului să descuie uşi, autovehicule, să facă plăţi şi să-şi deblocheze telefonul de la distanţă cu un simplu gest. ’Norocosul’ ales pentru implantare a fost George Buhnici, realizator de emisiuni la postul ProTV.

După implantare, asaltat de opozanţi ai tehnologiei, Buhnici a scris un articol pe blogul personal, încercând să-şi justifice alegerea, să justifice tehnologia, spunând despre opozanţi că ,,nu sunt la fel de deschişi la minte”, că sunt ,,terorişti în numele lui Dumnezeu” şi numindu-i pe cei care îl susţin ,,suficient de răsăriţi la minte încât să nu confunde diavolul cu tehnologia”, ,,deştepţi” etc. De asemenea îi acuză pe ortodocşi că l-au hărţuit, ,,l-au jignit şi ameninţat în numele credinţei lor”.

Mai interesant este că el afirmă că este credincios ortodox, însă cuvintele îl trădează cam cât de ortodox este în realitate: ,,Sunt ortodox şi cred în Dumnezeu. Nu cred într-un moş cu barba albă, ci într-o resursă de bunătate ... Cred în faptele bune şi răbdare în locul mersului la moaşte”.

Bineînţeles că gestul său i-a făcut pe mulţi români dintre împătimiţii tehnologiei să dorească să-şi implanteze cip.

 

Iosif Mocanu

 


[1] Această comparaţie între implantarea unui cip şi vaccinare apare şi în discursul altor susţinători ai implantării.

[2] Oare pentru cine este mai util ca toţi oamenii să fie conectaţi mai intim la o reţea care să acopere toată lumea – Internetul Lucrurilor sau chiar Internetul Trupurilor ? Din nefericire, omul însuşi este cea mai valoroasă marfă care se comercializează astăzi – o activitate care în ultimii ani a luat o amploare greu de imaginat. El poate fi comercializat în diferite moduri: sub formă de informaţie, pentru potenţial, ca trup, ca persoană şi, în final, pentru suflet ...

[3] Este notabil modul în care apostolii transumanismului luptă să abolească alcătuirea omului din trup şi suflet. Expresia ,,sine cuantificat” încearcă să identifice persoana doar cu trupul ei împreună cu parametrii de funcţionare ai acestuia, comparându-l tot mai mult pe om cu o simplă maşină, care are o presiune, o tensiune, o temperatură de funcţionare etc.

[4] Foarte multe cuvinte şi asigurări fără acoperire. De exemplu, în aprilie 2017, la conferinţa anuală a grupului pentru dezvoltatorii de aplicaţii de la Facebook, F8, Mark Zuckerberg, patronul firmei Facebook, a anunţat că aceasta lucrează la o tehnologie care va permite utilizatorilor să comunice doar cu mintea. Tehnologia presupune cipuri implantabile care vor crea o interfaţă creier-computer. Nu este chiar o noutate deoarece se ştia de ceva vreme că Facebook lucrează la astfel de proiecte. Şi când gândurile vor fi disponibile pentru computere, oare hackerii vor dormi ?