----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Iată noua societate plăsmuită ! (II)

Duşmanii creştinismului îşi văd, în sfârşit, ‘idealurile’ împlinite

 
Adevărul sună ca şi cum ar fi ură
în urechile celor care urăsc adevărul
 

 

 

Părinţi: Fiica noastră ar fi putut muri dacă şcoala ne-ar fi ascuns participarea ei într-un club LGBT

În sfârşit, un cotidian din Alberta, Canada, subliniază pericolele proiectului de lege 24 în loc să joace pe ritmul cântat de Rachel Notley şi Partidul Nou Democrat. Într-un articol intitulat ,,Un cuplu avertizează că fiica lor ar fi putut muri dacă se respectă noua lege GSA[1]”, Calgary Herald a dezvăluit de ce este atât de perfid să foloseşti legea pentru a crea o prăpastie între copii şi părinţii lor:

,,Părinţii unei fete autiste din Alberta de Sud îi avertizează pe alţi părinţi că dacă proiectul 24 ar fi fost lege în ultimii 2 ani, este foarte probabil că fiica lor de 14 ani s-ar fi sinucis. Părinţii, care au cerut ca numele lor să fie schimbate şi identităţile ascunse pentru a proteja intimitatea fiicei lor, insistă pe lângă guvernul Partidului Nou Democrat al lui Rachel Notley să ‘nu-i excludă pe părinţi din vieţile copiilor lor’ şi să ‘introducă unele nuanţe’ în proiectul 24, care a devenit lege în Alberta pe 15 noiembrie”.

Aici trebuie subliniate două lucruri: mai întâi părinţii nu încearcă doar să o protejeze pe fiica lor. Ei se protejează şi pe ei înşişi de legiunile de războinici în culorile curcubeului care folosesc reţelele de socializare pentru a se năpusti asupra oricui nu este de acord cu agenda lor, şi ar fi primii care să-i murdărească pe aceşti părinţi cu tot felul de etichetări. Fiindcă opunându-se agendei introduse de mulţimea LGBTQ şi aliaţii săi politici, ei au devenit ţinte indiferent de ce opinii au asupra unei varietăţi de chestiuni. În al doilea rând, aceşti părinţi descriu cu exactitate proiectul 24: este, în realitate, o încercare de a-i ,,exclude pe părinţi din vieţile copiilor lor”.

Mai departe:

,,Proiectul de lege 24 stabileşte că este ilegal ca educatorii să spună părinţilor dacă copilul lor a intrat într-o uniune/club homosexual-heterosexual la şcoală. Dar acest cuplu – care va fi numit Sarah şi Stephen pentru scopurile acestui articol – spun că fiica lor de clasa a IX-a a ajuns într-un ‘loc întunecat’ după ce a intrat în clubul GSA din şcoala ei.

‘Cred că această lege va pune în pericol copiii, lucru care este opus faţă de ceea ce încearcă să obţină prim-ministrul Notley’, a spus Stephen, om de ştiinţă, care lucrează în industria energetică şi care spune că el susţine cluburile GSA, ca întreaga familie. Fiica cuplului a început clasa a VII-lea la gimnaziul ei în toamna anului 2015 la vârsta de 12 ani. Cam în această perioadă, ea a ajuns la pubertate – lucru care a tulburat-o. Fata, care va fi numită Jane în acest articol, are dismorfofobie, o boală pe care Clinica Mayo o descrie ca ‘tulburare mintală în care nu poţi să te opreşti din a te gândi la una sau mai multe imperfecţiuni sau defecte percepute în înfăţişarea ta’.

În cursul şcolii elementare, Jane a suferit de anorexie, boală pe care a depăşit-o cu ajutorul părinţilor şi a consilierii şi frecventării de clinici pentru tulburări de alimentaţie. La începutul anului şcolar 2015, părinţii au observat că Jane era mai neliniştită ca de obicei. În cele din urmă, un profesor le-a spus părinţilor îngrijoraţi că Jane a intrat în clubul GSA al şcolii şi ei au fost ‘pe deplin mulţumiţi de acest lucru. Ne-am gândit că ar fi un loc sigur pentru ca ea să întâlnească noi prieteni, să ia poziţie împotriva hărţuirii şi să înveţe că fiecare este diferit’, a spus Stephen.

În cele din urmă, însă, şcoala a scris părinţilor o scrisoare recomandând ca ei să o ducă pe Jane – care încă avea 12 ani – la o clinică de gen. Discutând cu foarte multă precauţie cu Jane, departe de stresul creat de presiunea colegilor, ei au aflat că Jane era strigată la şcoală cu un nume de băiat şi i se adresau cu pronume masculine. Acasă, ea era strigată pe numele ei real şi pronume feminine”.

Gândiţi-vă la aroganţa profesorilor care hotărăsc, fără a spune părinţilor, că mica lor fiică este în realitate un băieţel – şi încep să o trateze ca atare. Gândiţi-vă la confuzia prin care trebuie să fi trecut fata, spunându-i-se la şcoală că este băiat, fără a ţine cont de realitatea biologică. Aceasta este ideologia pe care Partidul Nou Democrat al lui Notley o impune sistemului de educaţie din Alberta şi ea are consecinţe reale:

,,‘A trăi o viaţă dublă, în care ea ţinea acest secret uriaş ascuns de familia ei, inclusiv de surorile ei, este un lucru extraordinar de stresant, mai ales pentru cineva care suferă de autism şi dismorfofobie’, a explicat Sarah. ‘(Jane) a fost neclintită [în faptul] că ea nu vroia să fie băiat, şi înainte de pubertate, ea era liniştită că este fată’, a spus Sarah. ‘Un psihiatru a întrebat-o dacă vroia organ genital masculin şi ea a avut un gest de scârbă la acest gând şi a repetat că nu vrea să fie băiat’. Aşa cum a spus Stephen: ‘Cu 30 sau 40 de ani în urmă, ea ar fi fost descrisă ca un tomboy[2]’”.

Acest lucru este corect. Şi peste 80% din copiii cu tulburare de gen se împacă în cele din urmă cu genul lor. Guvernul se miră de ce atât de mulţi părinţi nu au încredere în el, şi acest exemplu rezumă aceasta foarte bine: este o ideologie impusă, ţinută secret de părinţi, în care psihiatrii le întreabă pe fetiţe dacă le-ar place să aibă organ genital masculin.

,,S-a hotărât cu ajutorul specialiştilor din domeniul sănătăţii mintale că cel mai sigur mod de a proceda cu Jane era de a o opri să ducă o viaţă dublă şi de a se face referire la ea doar ca la o fată. Şcoala a fost de acord, dar se pare că mulţi din colegii ei au continuat să o strige pe numele ei masculin. Pe când se apropia Crăciunul din 2015, Sarah a primit un apel panicat de la şcoală pentru a veni s-o ia pe Jane, deoarece ea ameninţa că se sinucide.

‘Era extraordinar de neliniştită, avea idei sinucigaşe. Era într-un loc extrem de periculos’, îşi aminteşte Sarah. Timp de o săptămână, în care a fost ţinută acasă şi în care l-a văzut pe psihologul ei de fiecare dată când a fost cu putinţă, starea lui Jane s-a îmbunătăţit extraordinar. Totuşi, nu a fost lăsată singură nici o clipă. ‘Sunt o persoană foarte tolerantă’, a spus Stephen. ‘Îi iubesc pe oameni pentru ceea ce sunt. Am mulţi prieteni LGBTQ. Îi iubesc pe toţi oamenii, îi iubesc cu adevărat, dar ei promovează ideea printre copii care în mod normal nu s-ar fi dus acolo’”.

Cetăţenii din Alberta – şi canadienii – de-abia încep să realizeze că există o diferenţă destul de mare între a avea prieteni homosexuali şi a-i susţine pe acei prieteni şi a crede că copiii pre-adolescenţi pot face tranziţia la sexul opus prin substanţe care blochează hormonii şi intervenţii chirurgicale. Transsexualismul este prezentat ca o realitate benignă cu care toţi trebuie să ne obişnuim. Acest lucru este departe de adevăr, aşa cum au descoperit aceşti părinţi.

,,’Ei o încurajau şi se dădeau peste cap pentru a o face să devină băiat fără cunoştinţa noastră. Dar ce pregătire au ei în ce-i priveşte pe copiii cu autism ?’ a întrebat Stephen. ‘Şcoala ne-a subminat pe noi şi aceasta a dus-o (pe Jane) până în punctul de a se sinucide. Ne-am fi putut ajuta fiica, dar ei nu ne-au dat această şansă’”. Acest fapt rezumă ce vrea [să obţină] Partidul Nou Democrat în Alberta: ca mai degrabă şcolile şi profesorii să aibă ultimul cuvânt decât părinţii. Vor fi pagube colaterale, dar ideologia nu se pleacă pentru câţiva copii.

,,Vreme de 2 luni, Jane a fost ţinută acasă în timp ce familia a căutat zadarnic o şcoală nouă pentru fiica lor, chiar luând în calcul mutarea din provincie. În cele din urmă, directorul şcolii s-a implicat mai tare şi Jane s-a întors la şcoala ei. ‘El şi-a cerut iertare pentru ce i-a făcut şcoala lui Jane şi a promis că vor colabora cu noi şi nu vor încălca ce este în interesul superior[3] al fiicei noastre’, a spus Stephen, care a căutat ajutor la Centrul de Justiţie pentru Libertăţi Constituţionale. De asemenea, ei l-au abordat pe Jason Kenney, liderul Partidului Conservator Unit, care a menţionat cazul lor în câteva împrejurări ca un argument de ce este nevoie de mai multă precauţie în legislaţia GSA, pentru a-i autoriza pe profesori să nu ascundă neapărat informaţia de părinţii iubitori, precauţi.

Ministrului educaţiei David Eggen i s-au dat 3 zile pentru a răspunde la cererile repetate pentru un interviu în care să discute experienţa acestei familii, însă el a refuzat şi a dat următoarea declaraţie: ‘Această lege va garanta că elevii sunt cei care hotărăsc când şi cum să aibă aceste conversaţii profund personale şi importante cu părinţii şi cei dragi ai lor. Dacă siguranţa unui elev este ameninţată, părinţii vor fi înştiinţaţi. Una dintre priorităţile de frunte ale guvernului nostru este de a garanta siguranţa elevilor şi de aceea cluburile GSA sunt atât de importante. Pentru unii elevi, cluburile GSA sunt singurul loc pe care îl au în care ei se simt în siguranţă şi acceptaţi. Cluburile GSA pur şi simplu salvează vieţi’”.

Aşa cum am remarcat în alt articol, David Eggen este o ruşine. Confruntat cu ce s-ar putea întâmpla în cazul aplicării legii pe care o trâmbiţează, el fuge şi se ascunde ca un laş şi refuză să răspundă la întrebări fundamentale. În loc să trateze o situaţie din lumea reală în care o fetiţă s-ar fi putut sinucide, el a preferat să afirme că această lege salvează vieţi decât să ia în calcul informaţia care dezvăluie că legea ar fi putut ucide pe cineva.

,,Sarah şi Stephen sunt preocupaţi de faptul că noua lege va face ca profesorii să ezite să-i informeze pe părinţi, de teama încălcării legii, şi acea ezitare ar putea însemna calea către moartea copiilor. Ashleigh Yule, psiholog înregistrat în Calgary specializat în autism şi diversitate de gen, spune că cercetarea este limpede că ‘noi vedem o convergenţă între autism şi diversitatea de gen care face chestiunea mai complexă’. Însă, Yule este ferm în ce priveşte faptul că nu ar trebui făcută nici o excepţie de la proiectul 24.

‘Elevii cu autism, exact ca elevii fără autism, pot avea părinţi care să nu-i sprijine sau abuzivi. A-i înştiinţa pe părinţi că un elev a participat la un club GSA poate fi un lucru nesigur pentru acel elev, indiferent de faptul că acel elev poate fi bolnav de autism’, a spus Yule. ‘Nuanţa în lege nu este despre a-i ‘declara homosexuali’ pe copii’, a spus Sarah, care are membri în familie care au fost ucişi în holocaust pentru că erau evrei. ‘Este despre a recunoaşte unicitatea fiecărei persoane şi fiecărei familii’. ‘Sunt foarte suspicioasă privind faptul că statul vrea controlul asupra copiilor noştri. Noi am văzut unde a condus acest lucru în trecut’, a adăugat Sarah. ‘Majoritatea familiilor sunt cele mai sigure locuri pentru copiii lor’, a spus Stephen. ‘Noi ne iubim copiii mai mult decât Rachel Notley sau David Eggen’.

Ambii părinţi speră că, spunând istoria lor, presiunea va sili provincia să adopte unele prevederi pentru ca părinţilor siguri, deschişi, mai ales cu copii cu nevoi speciale, să li se spună foarte devreme dacă apar schimbări comportamentale după intrarea într-un club GSA. ‘Noi am salvat viaţa fiicei noastre doar pentru că am ştiut ce se întâmpla cu ea’, a spus Stephen. ‘Ne cutremurăm la gândul ce i s-ar fi putut întâmpla dacă proiectul 24 ar fi fost lege în urmă cu 2 ani’”.

Veţi observa că până şi în faţa evidenţei în sens contrar, Ashleigh Yule repetă ca un papagal linia lui David Eggen – sau ceea ce presupunem că Eggen ar fi spus dacă şi-ar fi adunat curajul pentru a răspunde la câteva întrebări. Dar Stephen şi Sarah au dreptate. Familiile sunt locul cel mai sigur pentru copii şi părinţii îşi iubesc copiii mai mult decât David Eggen şi Rachel Notley. Şi de asemenea ei au dreptate că este extraordinar de periculos ca statul să se amestece în relaţia dintre părinţi şi copii. Ei au un argument la prima mână: aproape i-a costat viaţa fiicei lor.

 

 

Profesor creştin suspendat pentru că ‘a greşit sexul’ elevelor

Un profesor a fost suspendat şi îşi poate pierde postul deoarece el a numit ,,fată” în mod accidental o fată. ,,Acest caz este unul dintr-o serie uriaşă de cazuri cu care ne confruntăm când profesorii se trezesc reduşi la tăcere sau pedepsiţi dacă refuză să se alinieze la capriciul transsexual actual” a spus Andrea Williams de la Centrul Juridic Creştin. ,,Dacă închidem ochii la înşelarea transsexuală, nu-i slujim bine pe copiii noştri, îi vătămăm”.

Joshua Sutcliffe preda matematică la elevii de liceu de la şcolile Stonewall, care sunt dedicate ,,confruntării homofobiei, bifobiei şi transfobiei”. Elevii săi îi depăşeau la rezultate pe cei din celelalte clase la matematică. Creştin, Sutcliffe respecta politica pro-transsexuală a şcolii adresându-se tuturor elevilor cu numele alese de ei. El evita să folosească pronumele ,,xe”, ,,xir”, ,,ei” sau orice alte pronume specifice pentru gen. ,,Am o convingere profundă că noi toţi suntem făcuţi după chipul lui Dumnezeu, bărbat şi femeie”, a explicat Sutcliffe. Însă, ,,eu nu am căutat niciodată să impun altora convingerile mele. Doar încerc să trăiesc cu toată seriozitatea Evanghelia păcii”.

Pe 2 noiembrie, el a făcut o greşeală onestă. Încercând să încurajeze munca stăruitoare şi perfecţionarea unui grup de eleve, care includea o fată ce se declarase transsexual, Sutcliffe le-a spus: ,,Bună treabă, fetelor”. El şi-a cerut imediat iertare în faţa elevei confuză faţă de gen şi a spus că gafa sa nu era intenţionată. Cu toate acestea, greşeala sa îl poate costa postul, şi îi poate costa pe elevii săi pierderea unui profesor îndrăgit.

Mama fetei a depus o plângere oficială împotriva lui Sutcliffe pentru ,,greşirea genului” fiicei sale care se crede băiat. Nu a fost prima ei plângere împotriva creştinismului lui Sutcliffe. ,,Aceasta este a doua oară când acest părinte a făcut o plângere în ce mă priveşte. Prima oară a fost pentru că împărţeam foi volante cu mesaj creştin la un marş homosexual”, a remarcat Sutcliffe. ,,Nici un alt părinte nu a făcut nici o plângere în ce mă priveşte”.

 

001. Iata noua societate plasmuita II 1

 

Conducerea şcolii a început o investigaţie şi l-a despărţit pe Sutcliffe de elevii săi, ţinându-l la ,,izolare” în cancelarie. Şcoala a conchis că Sutcliffe era vinovat de ,,greşirea genului” elevului, de faptul că ,,manifesta comportamente discriminatoare” şi încălca ,,politica de egalitate a şcolii”. Sutcliffe a fost suspendat. Profesorul a criticat modul în care a fost tratată greşeala sa neintenţionată. ,,Modul agresiv în care este impusă ideologia transsexuală subminează libertatea mea de credinţă şi conştiinţă”, a spus el ,,ca şi conştiinţa multor oameni din toată ţara care cred că genul este dat la naştere”.

,,Comunitatea Stonewall pare să iasă în public în mod intenţionat căutând să facă necazuri persoanelor care trăiesc sincer credinţa în Hristos”, a adăugat el. ,,Am văzut foi volante care-i încurajează pe membri să noteze şi să prindă pe picior greşit pe oricine nu se conformează ideologiei lor”. În opinia lui Sutcliffe, acţiunile şcolii ,,reflectă o tendinţă crescândă de a-i vedea pe creştini, oameni ca mine, marginalizaţi în piaţa publică şi credinţele noastre pedepsite şi reduse la tăcere”. El a spus pentru Church Militant că ,,oricine nu se conformează cu modul lor de gândire” este persecutat.

Aceasta nu este prima oară când Sutcliffe a fost prigonit pentru credinţa sa creştină. Vreme de un an şi jumătate, el a condus un club despre Biblie foarte popular pentru mai mult de 100 elevi până când directorul şcolii l-a desfiinţat din cauza unui detaliu tehnic, în timp ce alte grupuri precum Clubul LGBTI, Clubul de Percepţie şi Clubul de Qigong sunt permise.

Sutcliffe s-a opus considerării susţinerii transsexuale ca fiind o chestiune de ,,egalitate”. ,,Problema este că nu toate ideile sunt egale”, a explicat el. ,,Aruncarea de pe un pod nu are o greutate egală cu deschiderea uşii pentru cineva. Ideile şi politicile sunt pentru dezbatere riguroasă. Toate persoanele sunt egale. Ideile nu sunt egale”.

Şi alţii se opun impunerii ,,egalităţii” corecte politic. O asemenea politică transsexuală este ,,abuz al copilului”, potrivit preşedintelui Colegiului Pediatrilor Americani, dr. Michelle Cretella. Ea descrie hormonii de ,,tranziţie” ca o ,,castrare chimică” şi condamnă tendinţa crescândă de ,,mutilare chirurgicală a copiilor”[4]. ,,Trebuie să îndemnăm majoritatea tăcută a părinţilor, bunicilor şi specialiştilor din domeniul medical să vorbească deschis”, a spus dr. Cretella pentru Church Militant. ,,Trebuie … să cerem să se pună capăt acestui experiment social periculos în masă care are deja efecte devastatoare asupra tinerilor noştri”.

Fostul transsexual Walt Heyer, care a suferit operaţii chirurgicale pentru a trăi ca femeie vreme de aproape 10 ani, este de acord. El spune că operaţiile de ,,schimbare” de sex adesea eşuează deoarece ele nu pot trata ,,tulburările comorbide[5]” fundamentale, ci sunt ,,numai cosmetice”. ,,Este imposibil din punct de vedere biologic a transforma un bărbat într-o femeie sau o femeie într-un bărbat”, a spus Heyer pentru Church Militant.

Soluţia, sugerează Williams, este respectarea genului biologic al copiilor în timp ce ei parcurg anii adesea dificili ai adolescenţei. ,,Noi ştim cu toţii cât de mult ne schimbăm în anii de adolescenţă”, a subliniat liderul Centrului Juridic Creştin. ,,Este vital ca în aceşti ani să-i ajutăm pe copiii noştri să trăiască în sexul biologic cu care s-au născut în loc să-i încurajăm să-şi schimbe ‘genul’”. ,,Dacă îi încurajăm să-şi schimbe genul, nu este bine, nici compătimitor; este crud”, a afirmat ea.

,,Avem nevoie de o cultură în şcolile noastre care să ofere sprijin emoţional copiilor în perioada pubertăţii fără a-i încuraja să ia decizii pe viaţă împotriva sexului biologic natural”, a conchis Williams. ,,Dacă închidem ochii la înşelarea transsexuală, nu-i slujim bine pe copiii noştri, îi vătămăm”.

Presa a prezentat istoria lui Sutcliffe de mai multe ori.

 

 

Liberalii au făcut din ‘homofobie’ un cuvânt complet lipsit de sens

Creştinilor nu li se porunceşte doar să-i ‘tolereze’ pe semenii lor, li se porunceşte să-şi iubească aproapele. Şi dragostea, în tradiţia creştină, nu este doar un sentiment de căldură sau afecţiune, înseamnă la propriu a dori binele celuilalt.

Cu toate acestea, progresiştii nu au în vedere faptul că trebuie să-i tolerăm pe toţi oamenii; ei au în vedere ca toţi să tolereze comportamente şi stiluri de viaţă, indiferent dacă cineva crede că acele stiluri de viaţă şi comportamente sunt vătămătoare şi, prin urmare, incompatibile cu dorinţa pentru binele celuilalt.

Un exemplu în acest sens este cum sunt defăimaţi creştinii din America de Nord fiind categorisiţi ,,homofobi”. A fi etichetat azi ,,homofob” nu înseamnă în realitate că tu te temi sau urăşti persoanele homosexuale. Înseamnă pur şi simplu că nu eşti de acord cu unele părţi din agenda LGBTQ, fie că este vorba de ,,căsătoria” homosexuală, fie de pronumele transsexuale sau libertatea religioasă. Ba chiar poţi avea prieteni sau rude care sunt membri ai acestei comunităţi pe care îi cunoşti şi îi iubeşti, dar aceasta nu contează ! Întrebarea este: vei acorda sprijin necondiţionat întregii agende politice a acestei mişcări particulare, indiferent de propriile convingeri sincere ? Dacă nu o faci, înseamnă că eşti fanatic !

De unde această atitudine ? Din cauză că mişcarea LGBTQ a învăţat o generaţie că dragostea şi mila autentice nu sunt cele mai importante, toleranţa – toleranţa cu preţul a orice altceva – este ceea ce contează.

Iar progresiştii insistă că cei care susţin perspectiva creştină despre sexualitate trebuie să fie plini de ură, chiar dacă creştinii credincioşi contrazic această etichetă şi chiar dacă ei nu nutresc nici măcar un gând sau sentiment de ură. ,,Toleranţa” şi ,,dragostea” nu sunt acelaşi lucru. A-i numi ,,homofobi” pe creştini care nu se tem, nici nu-i urăsc pe homosexuali este de asemenea profund înşelător şi dăunător. Este posibil să nu fii de acord fără ură sau fanatism.

Ştiu aceasta deoarece am mulţi prieteni cu care am dezacorduri profunde, şi totuşi avem un respect profund unul pentru celălalt. A pretinde că dezacordul este ură înseamnă a face în mod intenţionat din întreaga dezbatere despre ce este bun pentru oameni şi ce ne face umani o conversaţie toxică, plină de bănuieli. Nu este nevoie ca aşa să stea lucrurile.

Când politicienii progresişti afirmă că un om care i-a ajutat pe homosexualii muribunzi din cauza SIDA este ,,homofob”, ei golesc cuvântul de tot sensul său. Când activiştii LGBTQ pretind că prietenii creştini care cred în căsătoria tradiţională sunt fanatici plini de ură, ei seamănă ură acolo unde nu există.

Toleranţa este uşoară. Dragostea este grea. Dar, până la urmă, a iubi este ceea ce Hristos le-a poruncit creştinilor.

 

 

Profesorii din Maine trebuie să folosească acum pronumele ‘preferat’ de copil, chiar atunci când părinţii se opun

Profesorilor din Portland, Maine, li se cere acum să folosească pronumele pentru genul preferat de elevi şi să fie de partea copiilor dacă părinţii lor se opun validării confuziei lor de gen. Profesorii vor fi de asemenea obligaţi să facă cursuri despre transsexualism. Lor nu li se permite să spună părinţilor dacă copiii lor se consideră transsexuali decât dacă copiii le îngăduie s-o facă.

Când Consiliul de Educaţie din Portland a votat această hotărâre, nici măcar o singură persoană nu s-a opus la întrunire, a relatat Press Herald. Această politică permite de asemenea elevilor să folosească toaletele desemnate pentru celălalt sex şi să joace în001. Iata noua societate plasmuita II 2 echipele sportive alături de elevi de sexul opus. Politica spune că vestimentaţia elevilor trebuie să fie neutră faţă de gen.

Unul din arhitecţii politicii este avocata Mary Bonauto, care a pledat cu succes în cazul Obergefell vs. Hodges apărând ideea că trebuie redefinită căsătoria pentru a include cuplurile homosexuale. ,,O instituţie de învăţământ nu trebuie în nici un caz să solicite dosarul medical sau al sănătăţii mintale ca dovadă pentru identitatea de gen a unui elev”, susţine politica. Dacă există un ,,motiv credibil şi obiectiv pentru a crede că identitatea de gen a unui elev transsexual sau expansiv în ce priveşte genul este afirmată pentru un scop necorespunzător”, atunci şcoala poate cere ,,fotografii de familie” sau certificate medicale pentru a verifica confuzia de gen.

 

Coperta numărului din ianuarie 2017 a revistei National Geographic înfăţişează un băiat care spune că el este fată

 

Politica se referă în mod repetat la identităţile de gen ale elevilor care sunt ,,susţinute la şcoală”, sugerând că elevii se pot identifica cu alt gen în afara şcolii. Va exista o ,,instruire la locul de muncă” anuală pentru profesori privind această politică, în cursul căreia va fi distribuit personalului şcolii material care promovează ,,chestiuni transsexuale şi de expansiune de gen”. Oficialii şcolii vor fi obligaţi să se supună dacă elevii cer ca genul lor să fie schimbat în documentele oficiale.

 

 

Mişcarea transsexuală, care loveşte cu sălbăticie orice disidenţă, ar putea chiar acţiona în defavoarea ei

Mişcarea transsexuală din America de Nord, realmente necunoscută cu mai puţin de un deceniu în urmă, a infiltrat acum instituţiile principale cu o asemenea viteză încât mulţi oameni încă nu ştiu ce susţine mişcarea şi care sunt implicaţiile ideologiei transsexuale.

Agenţia de ştiri Associated Press a dispus ca jurnaliştii săi să folosească ,,pronumele transsexuale” inventate recent. Canalele de presă principale relatează cu docilitate despre o mică creştere a (numărului) ,,bărbaţilor însărcinaţi”. Revista National Geographic a împrumutat credibilitatea faimei sale aşa-numitei ,,fluidităţi de gen”[6] cu un articol principal despre ,,Revoluţia genului”. Şi bineînţeles activiştii LGBT lucrează deja din greu pentru a-i stârpi pe ereticii din politică, mass-media şi mediul universitar.

În Canada, s-a început cu dr. Jordan Peterson (foto), care a dat alarma cu câteva filme pe YouTube avertizând că legea în discuţie în Parlamentul Canadei, care este descrisă ca protejând drepturile omului ale persoanelor transsexuale, în realitate va acorda drepturi speciale şi va constrânge limbajul silind oamenii să folosească pronumele transsexuale. Peterson a fost atacat în mod răutăcios din toate părţile, dar nu numai că a supravieţuit001. Iata noua societate plasmuita II 3 batjocurii publice, ci a sfârşit prin a deveni un intelectual de marcă cu o audienţă enormă. Opozanţii lui Peterson au schimbat acum tactica şi încearcă în schimb să-l murdărească pe Peterson cu o etichetă de ,,alt-right”[7] şi să-l asocieze în mod fals cu grupările care susţin supremaţia rasei albe.

Acelaşi lucru i se întâmplă în prezent lui Lindsay Shephard, absolventă care urmează cursuri post-universitare la Universitatea Laurier, care a fost târâtă în faţa unei triade groteşti de războinici ai dreptăţii sociale din mediul academic şi făcută să plângă, după ce a prezentat la oră un clip al unei dezbateri TVO cu dr. Jordan Peterson şi un susţinător al transsexualilor. Shephard spune că ea înclină spre stânga spectrului politic, dar se pare că modul în care ea se identifică este irelevant pentru cei care doresc să o distrugă pentru erezia imparţialităţii. Ea este descrisă acum de unele persoane din presă, activişti LGBT şi progresişti din reţeaua Twitter ca ,,alt-right”.

Şi apoi a fost Linda Macdonald, care se descrie ca o ,,mamă canadiană cu înclinaţii de stânga”, care a fost izgonită dintr-un grup de susţinere, sponsorizat de Servicii pentru Familie Ottawa, pentru părinţii copiilor transsexuali. Ea a fost dată afară pentru că şi-a exprimat speranţa că boala fiicei ei – disforie de gen cu izbucnire rapidă[8] – ar putea fi tratată totuşi într-un mod care să nu includă operaţie chirurgicală şi tranziţie la celălalt sex. Pentru că a sperat că fiica ei adolescentă nu va alege să-şi facă mastectomie dublă şi să-şi transforme radical trupul, ea a fost etichetată ,,nesigură” şi alungată de liderul grupului.

Şi acum, Documentare CBC – o ramură a postului de stat al Canadei – a hotărât să realizeze un documentar intitulat ,,Copii transsexuali”. Iniţial, ei au anunţat difuzarea pe Twitter cu această descriere: ,,Cine ştie cel mai bine ? Părinţii sunt încurajaţi să adopte o abordare ‘favorabilă faţă de sex’ susţinând pe deplin schimbarea de identitate a copiilor lor. Dar este corectă această abordare ?” Documentarul a analizat unele fapte pe care activiştii transsexuali vor foarte mult să le suprime, inclusiv faptul că majoritatea copiilor depăşesc în mod firesc disforia de gen. Desigur, urmarea acestui fapt este că tranziţia fizică la celălalt gen în anii de pre-adolescenţă şi adolescenţă poate avea consecinţe înfiorătoare.

Vânătorii ereziei faţă de transsexualism s-au urcat de îndată pe cai şi Documentare CBC s-a confruntat cu o campanie pe internet alimentată de activiştii care i-au acuzat de ,,transfobie” pentru că au îndrăznit să prezinte ştiinţă, fapte şi perspective care nu sunt în acord total cu ale lor. După cum era de aşteptat, CBC a dat înapoi şi a anunţat că ei vor scoate documentarul: ,,În lumina propriei noastre recenzii a documentarului, conectată cu reacţia audienţei, am hotărât să nu difuzăm ‘Copii transsexuali’. Credem că există alte documentare care oferă o perspectivă mai bună asupra realităţilor comunităţii transsexuale şi aşteptăm cu nerăbdare să le difuzăm în viitor”.

În mod interesant, zelul activiştilor transsexuali de a lovi orice disidenţă şi de a persecuta pe oricine îndrăzneşte să nu fie de acord cu ei începe să acţioneze în defavoarea lor. Mulţi liberali de rând au fost de acord cu căsătoria homosexuală, dar găsesc ideea ca bărbaţii să rămână însărcinaţi un pod prea îndepărtat, şi reacţia atât faţă de Peterson, cât şi faţă de interogatoriul lui Lindsay Shephard dovedeşte că mulţi oameni, dacă nu majoritatea, consideră vânătoarea de vrăjitoare a activiştilor transsexuali respingătoare şi periculoasă.

Pe Twitter, jurnaliştii exasperaţi au răspuns cu dezgust la anularea documentarului CBC, chiar mulţi scriitori cu tendinţe de stânga plângându-se că devine rapid imposibil a avea discuţii rezonabile pe anumite teme.

Ultimele luni au dovedit două lucruri: activiştii transsexuali au o putere şi o influenţă uluitor de mari în politică, mass-media şi mediul universitar. Dar este de asemenea adevărat că oamenii încep să fie sătui până în gât de hărţuirea lor, cenzura şi atacurile lor împotriva oricărui specialist, jurnalist sau om de ştiinţă – şi aceştia sunt extraordinar de mulţi – care nu este de acord cu ideologia transsexuală. Până şi jurnaliştii favorabili cauzelor transsexuale încep să riposteze şi majoritatea oamenilor recunosc ridicolul neîntemeiat al faptului că persoane cu înclinaţii de stânga sunt socotite de ,,extremă dreapta” doar pentru că îndrăznesc să nu fie de acord sau să pună întrebări. Mişcarea transsexuală a făcut presiuni departe şi rapid dar poate, doar poate, vedem începutul unei riposte.

 

 

Şcolile sunt acum câmpurile de luptă pentru creştere pentru radicalizarea copiilor în activişti transsexuali

Şcolile din SUA promovează intenţionat transsexualismul la copii, introducând o disciplină despre ,,gen” alături de citit, scris şi aritmetică.

New York Times relatează că şcoli precum Puget Sound din Seattle fac din ,,studii de gen” o parte importantă din programa şcolară: ,,Şcoli ca Puget Sound îşi modifică politicile pentru a include copii transsexuali şi, în general, pentru a face din gen o parte anume a programei şcolare. Elevii deschid calea, făcând şcolile să adopte metode mai inclusive[9] de predare”, scria Times.

Şcolile s-au asigurat că includ în bibliotecile lor cărţi pentru copii despre transsexuali sau protagonişti ,,etichetaţi greşit”. Printre cărţile populare se numără biografia transsexualului ,,Jazz” Jennings şi o istorie despre un creion albastru pe care toată lumea îl numeşte cu cruzime ,,Roşu”. Învăţătura despre educaţie homosexuală şi transsexuală începe la grădiniţă, cu ,,lecţii despre gama de identităţi de gen”. Şcolile se asigură că vor pune în centrul atenţiei elevii care s-au declarat transsexuali.

O şcoală a dat unei fete biologice de 15 ani un loc special în adunarea şcolii pentru a declara colegilor ajunşi la pubertate şi impresionabili: ,,Am luat hotărârea că sunt non-binară[10], ceea ce înseamnă că nu sunt nici băiat, nici fată”. În marş cu corectitudinea politică, fata a cerut întregii populaţii a şcolii să i se adreseze cu ,,ei” şi a cerut ca toţi elevii să-şi specifice pronumele preferate atunci când se prezintă. Ca dintr-un scenariu, ea a spus de asemenea că are nevoie de propria toaletă neutră faţă de gen.

Copiii sunt învăţaţi că genul unei persoane este stabilit de decizia individului. Şi guvernul foloseşte banii contribuabililor pentru a impune această nebunie de gen copiilor.

Nu în mod surprinzător, California liberală nu este prea departe de toate acestea. Actul pentru Tineret Sănătos introdus de acest stat în 2016 impune învăţarea ,,expresiei de gen” în şcolile publice. Acelaşi lucru pentru gimnaziile din Miami. Copiii sunt îndoctrinaţi prin cărţi colorate care înfăţişează oameni zâmbitori declarând cât de minunat este să nu ai nici mamă, nici tată, sau cât de grozav este să fii de sexul opus. O şcoală i-a învăţat pe elevi că genul este o etichetă negativă ,,pe care oamenii au inventat-o pentru ca să te pună într-o categorie”.

Şcoli precum cele din Fairfax, Virginia, au alcătuit lecţii pentru elevii de clasa a VII-a despre ,,fluiditatea sexuală” şi pentru cei de clasa a X-a despre ,,spectrul genului” – ,,ideea că nu există un asemenea lucru ca 100% băieţi sau 100% fete”, aşa cum se pune problema într-un articol. Elevii de clasa a VIII-a sunt învăţaţi că identitatea individuală are ,,4 părţi: genul biologic, identitatea de gen (include transsexualii), rolul de gen şi orientarea sexuală (care include orientare heterosexuală, bisexuală şi homosexuală)”, relatează inspectoratul şcolar. Elevii de gimnaziu sunt învăţaţi despre orientare sexuală, homosexualitate, bisexualitate, identitate de gen, limbaj inclusivist şi transsexualism ,,într-un mediu liber de prejudecăţi”.

Conducerea şcolii a votat în 2015 să permită accesul băieţilor în toaletele fetelor, şi invers. ,,Se va pune accentul pe o înţelegere a faptului că există o gamă de sexualitate mai largă, nelimitată şi fluidă”, a afirmat conducerea. ,,Termenii orientare sexuală şi identitate de gen vor fi discutaţi punându-se accentul pe aprecierea diferenţelor individuale”. Acestea ca parte din programa obligatorie a şcolilor din Fairfax.

Toate aceste informaţii îi lasă pe elevi să se întrebe dacă sunt băieţi sau fete sau nici una, nici alta. Lor li se lasă impresia că astfel de categorii binare de gen sunt tiranice.

Se pare că şcolile din ţară au devenit câmpul de luptă pentru creştere pentru a îndoctrina copiii cu ideologia transsexuală. ,,Imaginea mai largă este că acesta este în realitate un atac asupra naturii însăşi – a ordinii create”, a spus Peter Sprigg de la Consiliul pentru Cercetarea Familiei pentru Fox News. ,,Şi se presupune că noi trebuie să susţinem toate acestea”.

Şcolile nu mai sunt centre de educaţie care formează inimile şi minţile copiilor. Ele au devenit centre de distrugere care corup inimile şi minţile şi acum chiar trupurile copiilor noştri.

 

Surse
- 27 noiembrie 2017, Parents: Our daughter could have died if school hid participation in LGBT club
- 29 noiembrie 2017, Christian teacher suspended for ‘misgendering’ female students
- 5 decembrie 2017, Liberals have made ‘homophobia’ a completely meaningless word
- 13 decembrie 2017, Maine teachers must now use child’s ‘preferred’ pronoun, even when parents object
- 13 decembrie 2017, The transgender movement’s savagely stomping out all dissent might just backfire
- 21 decembrie 2017, Schools are now the breeding grounds for radicalizing kids into transgender activists

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 


[1] Toate notele de subsol din acest articol aparţin redacţiei Catacombele Ortodoxiei.

Gay-straight alliance, adică uniune/club homosexual-heterosexual.

[2] Băieţoi, sau fată cu apucături de băiat.

[3] Am scris de multe ori despre interesul superior sau binele superior al copiilor. Pe scurt, acest concept cuprinde tot ceea ce este anti-creştin astăzi în societate şi cu care trebuie îndoctrinaţi copiii noştri. Din nefericire, mulţi părinţi minimalizează efectul profund vătămător al multor concepte contemporane, dintr-o dorinţă de a fi moderni şi deschişi la minte, şi trec cu vederea sau chiar încurajează ce socotesc că este în aşa-zisul interes superior al copilului. Aici ne-a dus lipsa de credinţă, care înseamnă şi realism şi prevedere înţeleaptă.

A se vedea şi editorialul nostru, La început de an … editorialistic, nota 2.

[4] Se referă la operaţiile chirurgicale pe care medicii le fac persoanelor sub 18 ani care vor să treacă de la un sex la celălalt.

[5] Apariţia simultană a două sau mai multe boli psihiatrice sau fizice, de exemplu dependenţa de alcool şi depresia.

[6] Ideologia homosexuală evoluează pe zi ce trece, rupând tot mai mult barierele firescului biologic. Potrivit acesteia, fluiditatea de gen se traduce în posibilitatea de a experimenta mai multe genuri cu trecerea timpului sau în diverse situaţii; numărul de genuri care pot fi astfel experimentate în această fluiditate este nelimitat. S-au şi definit o sumă de genuri noi: a-gender, amica-gender, astral-gender, demi-gender, ego-gender, helio-gender ... Lista pare a fi deschisă. Cel mai probabil, un astfel de concept are doar rolul de a distruge definitiv ideea de gen biologic.

[7] Alt-right – prescurtare de la dreapta alternativă sau noua dreaptă; este o mişcare de extremă dreapta care se opune multiculturalismului şi mişcărilor de dreptate socială, numite de reprezentanţii săi ,,marxisme culturale”. În ea se regăsesc naţionalişti rasişti albi, neo-nazişti, neo-confederaţi şi reprezentanţi ai grupurilor de extremă dreapta de pe internet.

[8] Având în vedere că majoritatea copiilor depăşesc în mod firesc disforia de gen, se naşte în mod firesc întrebarea dacă astfel de boli există cu adevărat sau dacă mai degrabă sunt induse de diverşi factori de mediu. Să ne aducem aminte de manualul de diagnostic şi statistică a bolilor mintale: prima ediţie, din 1952, cuprindea 112 boli mintale, cea de-a treia ediţie din 1980 inventaria 224 boli mintale (adică, dublu), iar cea de-a cincea ediţie publicată în 2013 are 900 de pagini … A se vedea Lumea medicală vrea să ne diagnosticheze pe toţi ca bolnavi psihic. Astăzi se inventează câte o boală pentru fiecare obicei incorect politic.

[9] Principiul inclusivităţii, sau mai pe româneşte al atotcuprinderii, pare să fi invadat toate domeniile şi acest fapt are neîndoios un scop: acela de a integra toţi oamenii într-o structură alcătuită pe baza şi condusă potrivit unor precepte foarte bine determinate, dar în chip silit, nu prin aderare din convingere. Fiindcă aceste ‘metode mai inclusive’ vin via legislaţie sau reglementări interne ale unor instituţii.

[10] Adică, nu acceptă ideea că există doar două genuri biologice, feminim şi masculin, care constituie un sistem binar.