----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Cine e online?

Avem 74 vizitatori și nici un membru online

Sinodul din Creta şi noua ecleziologie apărută (V)

O examinare ortodoxă
 
 
de protopresbiter Peter Heers, profesor de Vechiul şi
Noul Testament la Seminarul Sfânta Treime din Jordanville
 
Cuvântare ţinută la Refugiul Clerului al Eparhiei est-americane
a Bisericii Ortodoxe Ruse din Diaspora,
pe 21 martie 2017
 

Postăm acest articol al părintelui Heers[1], fiindcă el examinează în mod succint Sinodul din Creta, reliefând câteva aspecte de mare însemnătate şi într-un mod simplu şi pe înţelesul tuturor. Deşi reuşeşte să surprindă foarte bine eşecul acestui Sinod de a fi ortodox în cuvânt şi faptă, studiindu-l din multe unghiuri şi reliefând erorile de organizare şi abordare principială, inclusiv temelia anti-ortodoxă a Sinodului însuşi, autorul rămâne optimist în ce priveşte viitorul, pe care noi îl considerăm mai degrabă sumbru.

În realitate, se poate spune că Sinodul a fost un succes. Pentru trădătorii Ortodoxiei, fireşte. El se poate înscrie în mod strălucit în salba de congrese, conferinţe şi întruniri tâlhăreşti din ultimul secol, care au debutat cu Congresul pan-ortodox de la Constantinopol din 1923 şi au continuat cu Conferinţa pan-ortodoxă de la Moscova din 1948 şi întregul cortegiu de conferinţe ale feluritelor comisii alcătuite pentru a rescrie Ortodoxia. Şi el a făcut încă un pas, probabil foarte însemnat – aceasta abia istoria va consemna – pe calea către distrugerea totală a Ortodoxiei.

Sublinierile din text şi notele de subsol aparţin autorului, cu excepţia celor însoţite de N.tr., care aparţin redacţiei şi conţin mici explicaţii ale unor termeni sau adnotări pe marginea afirmaţiilor autorului.

 

 

3. Consecinţele şi implicaţiile Sinodului din Creta

A. Răspunsurile Bisericilor Ortodoxe locale

Haideţi să revenim acum succint la consecinţele Sinodului şi la starea actuală de lucruri.

În primul rând, printre cei care au participat la Sinod, au fost aproape 30 episcopi care au refuzat să semneze documentul său final despre heterodocşi şi ecumenism. Printre aceştia se numără binecunoscuţii episcopi Mitropoliţii Ierotei (Vlachos) de Nafpaktou [Grecia], Atanasie de Lemesou [Cipru], Neofit de Morphou [Cipru], Amfilohie de Muntenegru [Serbia] şi Irineu de Batskas [Serbia].

Episcopul Irineu de Batskas din Serbia a rezumat poziţia multora după Sinod:

,,În ce priveşte recent încheiatul, triumfătorul însă nu întru totul elocvent ,,Mare şi Sfânt Sinod” al Bisericii noastre în Columbari, Creta: deja nu este recunoscut ca atare de Bisericile care nu au fost prezente, cu adevărat chiar caracterizat de ele ca o ,,întrunire în Creta”, şi contestat de asemenea de cei mai mulţi dintre ierarhii ortodocşi participanţi !”

Susţinătorii şi simpatizanţii Sinodului fac apel la exemplul celui de-al II-lea Sinod Ecumenic ca precedent, ca un exemplu de sinod la care unele Biserici locale nu au fost prezente (anume, Roma şi Alexandria). Ceea ce nu spun ei însă este că, la început, cel de-al II-lea Sinod Ecumenic nu a fost convocat ca un Sinod Ecumenic sau pan-ortodox, ci mai exact ca unul din numeroasele Sinoade locale ale Imperiului Răsăritean şi din cauza deciziilor ortodoxe care au fost luate el a fost acceptat ulterior de toate Bisericile locale ca Ecumenic.

În Creta noi avem de fapt contrarul: a fost convocat ca pan-ortodox şi 4 patriarhii au refuzat să participe. Mai mult decât atât, şi cel mai important, ele au refuzat de asemenea să-l recunoască ca Sinod, chiar după ce a avut loc.

 

Patriarhia Antiohiei, în decizia sa din 27 iunie anul trecut, a declarat că a considerat întrunirea din Creta ,,o întrunire preliminară către Sinodul pan-ortodox”, că ,,refuză să atribuie un caracter sinodal oricărei întruniri ortodoxe care nu implică toate Bisericile Ortodoxe autocefale”, şi, în acest fel, ,,Biserica Antiohiei refuză să accepte ca întrunirea din Creta să fie numită un ‘mare Sinod ortodox’ sau un ‘Mare şi Sfânt Sinod’”.

 

Patriarhia Moscovei (în decizia din 15 iulie 2016 a Sfântului său Sinod) a declarat că ,,Sinodul care a avut loc în Creta nu poate fi considerat pan-ortodox, nici documentele pe care le-a ratificat nu pot constitui o exprimare a consensului pan-ortodox”.

 

Patriarhia Bulgariei (în decizia sa datată 15 noiembrie 2016) a declarat într-o întrunire a întregii ierarhii că ,,Sinodul din Creta nu este nici mare, nici sfânt, nici pan-ortodox. Aceasta se datorează neparticipării unui număr de Biserici Ortodoxe autocefale locale, ca şi greşelilor organizatorice şi teologice acceptate. Studiul atent al documentelor adoptate la Sinodul din Creta ne conduce la concluzia că unele din ele conţin dezacorduri cu învăţătura Bisericii Ortodoxe, cu Tradiţia dogmatică şi canonică a Bisericii, şi cu duhul şi litera Sinoadelor Ecumenice şi Locale. Documentele adoptate în Creta trebuie să fie supuse studiului teologic suplimentar cu scopul amendării, îmbunătăţirii şi corectării, sau înlocuirii cu altele (noi documente) în duhul şi Tradiţia Bisericii”.

 

Patriarhia Georgiei s-a întrunit în decembrie anul trecut şi a emis o hotărâre finală despre Sinodul din Creta. În ea a declarat că nu este un Sinod pan-ortodox, că a abolit principiul consensului şi că deciziile sale nu sunt obligatorii pentru Biserica Ortodoxă a Georgiei. Mai mult, documentele emise de Sinodul din Creta nu reflectă criticile importante făcute de Bisericile locale şi ele trebuie corectate. Trebuie să se ţină un adevărat Mare şi Sfânt Sinod, şi Biserica Georgiană este încrezătoare că va avea loc în viitor şi va lua decizii prin consens, bazate pe învăţătura Bisericii Ortodoxe. În acest scop, Sfântul Sinod a alcătuit o comisie teologică care să examineze documentele acceptate în Creta şi să se pregătească pentru un viitor Sinod care va fi pan-ortodox.

 

Patriarhia României, care a participat la Sinod, a declarat mai târziu că ,,textele pot fi explicate, nuanţate în parte sau dezvoltate mai departe de un viitor Mare şi Sfânt Sinod al Bisericii Ortodoxe. Însă, interpretarea lor şi elaborarea de noi texte pe o varietate de subiecte nu trebuie făcute în grabă sau fără acordul pan-ortodox, dacă nu ele trebuie amânate şi îmbunătăţite până când se poate atinge acordul”.

 

Biserica Ortodoxă autocefală a Greciei, în timp ce nu hotărăşte în mod catafatic în favoarea deciziilor finale ale Sinodului, a emis o enciclică privindu-l ca un Sinod ortodox. Mulţi au conchis că această poziţie indică un acord, chiar dacă în ierarhie există episcopi care au respins şi au condamnat cu asprime Sinodul. Această încurcătură a provocat dezgust în rândul credincioşilor.

 

B. Evoluţiile post-cretane în Grecia şi România

Înainte de a încheia, cred că este de asemenea important să vă înştiinţez despre ultimele evoluţii în ce priveşte receptarea sau respingerea Sinodului din Creta de către poporul lui Dumnezeu.

Au existat răspunsuri pozitive, în special printre instituţiile oficiale ale Bisericilor participante, care au luat forma unor prelegeri şi mici conferinţe despre semnificaţia Sinodului, uneori antrenându-i pe heterodocşi. Se poate observa şi o insatisfacţie surprinzătoare printre susţinători că Sinodul nu a făcut îndeajuns sau nu a mers suficient de departe în recunoaşterea heterodocşilor sau în ce priveşte alte subiecte fierbinţi în principal pentru universitarii ortodocşi din occident. Fără îndoială, va exista un efort continuu de a-i influenţa pe credincioşi în favoarea Sinodului – o sarcină grea, având în vedere că cei mai mulţi nu au simţit nicicând că Sinodul a fost cât de cât relevant pentru ei.

În pofida receptării pozitive oficiale făcută Sinodului în Grecia şi România, răspunsul covârşitor în rândul poporului lui Dumnezeu a fost negativ. Implicaţiile Sinodului Cretan sunt vaste pentru mulţi din acele Biserici locale care au acceptat Sinodul. Răspunsul multor clerici, monahi şi teologi faţă de receptarea favorabilă făcută Sinodului Cretan de ierarhia lor s-a întins de la respingerea scrisă şi verbală de către teologi binecunoscuţi până la decizia gravă de a înceta pomenirea episcopilor în greşeală de către monahi şi păstori.

Încetarea pomenirii patriarhului Constantinopolului care a început în Muntele Athos în toamna anului trecut, cu probabil 100 monahi participanţi [la ea], s-a răspândit acum în multe eparhii din Biserica Greciei, ca şi în România, unde câteva mânăstiri şi clerici au încetat să-i pomenească pe episcopii lor.

Una dintre cele mai semnificative evoluţii a avut loc cu doar două săptămâni în urmă. Eminentul profesor de patrologie protopresbiterul Teodor Zisis a anunţat în Duminica Ortodoxiei că el a încetat să-l pomenească pe episcopul său, Mitropolitul Antim de Thessaloniki, din cauza primirii entuziaste de către cel din urmă a Sinodului Cretan şi a textelor sale. Datorită reputaţiei şi notorietăţii sale (el a fost profesorul multora din ierarhii actuali ai Greciei), această decizie i-a influenţat pe alţii şi a ‘zguduit’ status quo-ul ecleziastic în Grecia. Această cale a fost urmată de 4 clerici din Insula Cretei, 3 mânăstiri din Eparhia Florinei, clerici şi monahi din eparhiile de Thessaloniki, Cefalonia, Syros şi Andros, şi din alte părţi.

În plus, cu numai câteva zile în urmă, arhimandritul Hrisostom, stareţul Sfintei Mânăstiri Izvorul Tămăduirii din Paros, Grecia (unde a strălucit în viaţa ascetică stareţul Filotei Zervakos), a înaintat Sfântului Sinod al Bisericii Greciei o acuzaţie oficială istorică de erezie împotriva patriarhului Bartolomeu. Stareţul Hrisostom a cerut Sfântului Sinod să recunoască, să respingă şi să condamne învăţăturile heterodoxe ale patriarhului ca fiind contrare învăţăturii corecte a Uneia, Sfinte, Soborniceşti şi Apostoleşti Biserici a lui Hristos.

El scria Sfântului Sinod:

,,Depunând această scrisoare sfinţiilor voastre, noi aşezăm înaintea cinstitului trup al ierarhiei Bisericii Greciei scandalul pricinuit mie, frăţiei noastre, clericilor, monahilor şi nenumăraţilor mireni, de valurile succesive de învăţături heterodoxe care au fost exprimate la momente diferite de patriarhul ecumenic Bartolomeu, al căror apogeu a fost [exprimat la] Sfântul şi Marele Sinod ţinut în Kolympari, Creta”.

Petiţia oficială furnizează 12 exemple de învăţătură heterodoxă emisă de patriarh de-a lungul mai multor decenii, ca şi 9 canoane relevante ale Bisericii, şi încheie cu o listă de 13 episcopi, 14 stareţi, ieromonahi şi clerici, şi 9 teologi pe care stareţul sugerează a fi chemaţi în calitate de martori susţinători înaintea Sfântului Sinod când el va fi convocat în mod oficial pentru a-şi apăra acuzaţia.

 

Prea sfinţiţi episcopi şi prea cuvioşi părinţi,

Aceste evoluţii şi altele asemănătoare din Ucraina, Moldova şi România servesc pentru a sublinia presiunea crescândă asupra tuturor păstorilor Bisericii de a răspunde patristic la primejduirea unităţii Bisericii de către Sinodul Cretan prost plănuit şi îndeplinit şi în sfârşit anti-ortodox.

Istoria Bisericii ne învaţă limpede că această unitate nepreţuită în Hristos există şi prosperă doar atunci când toţi sunt de ,,un cuget” şi mărturisesc aceeaşi credinţă în Una Biserică. Mai mult, istoria recentă ne învaţă şi că adaptarea la, sau indiferenţa faţă de o nouă ecleziologie, inovatoare, precum cea exprimată în cuvânt şi în faptă în Creta, nu este o opţiune şi va conduce doar la polarizare suplimentară şi naufragieri atât de-a stânga, cât şi de-a dreapta căii împărăteşti. În mări duhovniceşti stâncoase precum acestea este încercată şi adeverită iscusinţa conducătorului duhovnicesc, arătând nu numai că el cunoaşte Adevărul, ci şi că este experimentat pe CALEA pe care toţi pot ajunge la el în siguranţă.

Prin pronia lui Dumnezeu, Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora continuă să ocupe un loc unic în Biserica Ortodoxă din care poate grăi nestingherit şi chiar în chip profetic cuvântul Adevărului - ,,un cuvânt” care-i uneşte pe credincioşi, vindecă vechile schisme şi le previne pe cele noi. Biserica Sobornicească are nevoie de ea acum în aceste vremuri încercate.

Prin rugăciunilor sfinţilor noştri părinţi, şi în special ale sfinţilor noi mucenici şi mărturisitori, şi prin călăuzirea duhovnicească înţeleaptă a păstorilor noştri conducători, fie ca noi toţi să continuăm în mărturisirea mântuitoare a credinţei în Una Biserică, care este continuarea Întrupării până la înălţarea Bisericii şi mântuirea lumii !

Vă mulţumesc tuturor pentru atenţia şi bunăvoinţa cu care m-aţi ascultat astăzi şi vă doresc tuturor un Paşte luminos şi strălucit !

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 


[1] N.tr.: De acelaşi autor, Originile misionare ale ecumenismului modern. Repere care netezesc calea pentru 1920.