----------------

 

Carti in site

 

--------------------

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
 

§. 229. Biserica maroniţilor

În periodul prezent, adică după jumătatea secolului XV s-a întărit şi mai mult unirea, ce maroniţii încheiară cu Biserica Romano-Catolică la 1182 pe timpul cruciadelor, unire ce fu sigilată la Sinodul din Florenţa, continuat în Roma (1445). Pentru instrucţiunea teologică a lor Papa Grigorie XIII înfiinţă la Roma în 1584 un ,,Collegium Maroniticum”. Cei mai celebri elevi ai acestui colegiu au fost mai mulţi membri învăţaţi ai familiei Assemani din secolul XVIII şi începutul secolului XIX (Iosif Simon † 1768, Iosif Aloysiu † 1782, Ştefan Evodiu † 1782, Simon † 1821). La 1606 maroniţii adoptară şi calendarul gregorian.

Patriarhul lor, care se numeşte continuu Petru sau Pavel, are scaunul pe Muntele Liban în Mânăstirea Kannobin, iar iarna la Bcherche (Bkerke). Sub jurisdicţia lui sunt 6 arhiepiscopi şi 3 episcopi, după datele cele mai recente 12 arhiepiscopi şi episcopi. Încă de pe timpul cruciadelor Francia i-a luat pe maroniţi sub protectoratul său; chiar în timpul recent ea interveni cu zel ca mahomedanii şi populaţia Turciei să respecte drepturile maroniţilor. Cu toate acestea Francia n-a putut împiedica, ca în 1841 şi a doua oară în 1860 druzii, mahomedani vecini cu maroniţii şi inimici ai lor, să facă mari măceluri între ei. În anul 1860 fură ucişi multe mii de oameni, arse 200 de biserici şi Damascul dărâmat de tot.

Maroniţii se socotesc a fi şi astăzi în număr de 250.000-275.000 suflete, după datele cele mai recente 324.000 în bună situaţie materială. Ei vorbesc limba siriană nouă şi cea arabă; dar cultul divin îl săvârşesc în limba siriană veche.