----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Învăţătură despre ce este Biserica Domnului

 

Cu cât drag privesc la voi, fraţilor, când vă văd pe toţi grămadă zorind înspre Biserica Domnului pentru rugăciune ! Cât de plăcut îmi este a ceti în feţele voastre atâta osârdie. Dar pentru ca voi să intraţi şi să ieşiţi din acest sfânt locaş cu folos sufletesc, cred de nevoie să vă dau câteva îndrumări de cum aveţi să vă rugaţi când veniţi acolea. Şi asta o veţi putea afla uşor, când veţi şti ce este Biserica lui Dumnezeu.

Biserica este locaşul Domnului – Casa lui Dumnezeu –, şi pentru asta iubiţii mei ni se cade ca să stăm într-însa cu toată cuviinţa şi frica. Şi de ce zic cu frică, ce oare sunt oameni care stau aici cu necuviinţă ? Cu adâncă părere de rău trebuie să recunoaştem că mare parte din cei ce vin aici stau cu nebăgare de seamă către cele ce se petrec în săvârşirea dumnezeieştii slujbe, cugetă la cumpărături şi vânzări, îşi socotesc câştigurile sau pierderile, se roagă în sfârşit fără nici un pic de atenţie.

Ce păcat greu îşi iau pe suflet, nişte astfel de creştini, cu mintea împărţită după lucruri seci şi fără de nici o valoare pentru suflet. Ei uită că stau în faţa lui Dumnezeu şi nu vreau să înţeleagă că Domnul priveşte la ei, iar sfinţii îngeri scriu în cartea judecăţii cugetele lor păcătoase.

Ce mai este Biserica ?

Biserica este casa sau locaşul rugăciunii de obşte. Însuşi Mântuitorul o numeşte aşa: Casa mea, casă de rugăciune se va chema (Matei 21, 13). Şi în adevăr, în care loc mai bun decât în locaşul Domnului, departe de toate deşărtăciunile vieţii, ne-am putea ruga mai bine şi cu folos ?

Aici şi Însuşi Dumnezeu este aproape de rugăciunile noastre; în Sfânta Biserică şi anume în sfântul altar, I Se aduce Lui jertfa cea fără de sânge, şi cât îi de plăcut a se ruga cineva la picioarele crucii Domnului !

În biserică avem noi o ceată întreagă de sfinţi care se roagă pentru noi. N-ai decât să priveşti spre sfânta catapeteasmă ca să te convingi de asta. Iată de exemplu în stânga uşilor împărăteşti, stă în strană îmbrăcată în argint, mijlocitoarea noastră a păcătoşilor preasfânta şi preacurata Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu.

Mai sus, unde arde candela în serafim, este Domnul răstignit, iar în jurul Său de o parte şi de alta în jos, cete întregi de plăcuţi ai Domnului, care sunt grabnicii noştri ajutători şi mijlocitori către Dumnezeu, pentru mântuirea sufletelor noastre.

În biserică, totul ne predispune pentru rugăciune evlavioasă; şi măreţia slujbei şi cetirea cucernică şi melodia înălţătoare a muzicii, a cântărilor. Cum să nu ni se întristeze sufletul după toate cele zise mai sus, pentru creştinii care se lenevesc a veni la rugăciune în casa Domnului, pierzând minutele cele mai plăcute ale sfintei slujbe, şezând acasă fără lucru, sau în cârciumă la băutură. Nimic nu este în stare să le trezească cugetul lor adormit, nici sunetul cel praznical al clopotelor, nici glasul păstorului şi nici pilda credincioşilor ce merg la rugăciune. Să nu vă potriviţi iubiţilor acestor leneşi. De la dânşii n-aveţi să învăţaţi altceva decât trândăvie şi lene. Nu. Să nu fie ! Ci voi, cum auziţi primul sunet de clopot al zilei de sărbătoare, grăbiţi-vă cu toţii la rugăciunea de obşte în casa lui Dumnezeu. Şi făcând asta, vă atrag luarea aminte că păşind pragul bisericii, lăsaţi toată grija lumească şi a vieţii, afară, pentru că inima care-i cuprinsă de cugete deşarte, nu poate să primească înlăuntrul său cuvintele vieţii veşnice.

Ce mai este pentru noi biserica Domnului, casa lui Dumnezeu ? Biserica mai este pentru credincioşi doctoria cea duhovnicească a sufletelor şi a trupurilor noastre. Întru fărădelegi ne zămislim şi întru păcate ne naştem.

Dar cum ne arătăm la lumina zilei lui Dumnezeu, Sfânta Biserică se şi grăbeşte – începând cu taina botezului – a ne împărtăşi cu darurile sale cele întru tot vindecătoare. Prin botez ne curăţeşte de păcatul strămoşesc; prin ungerea cu Sfântul Mir ne întăreşte într-o viaţă nouă cu darul Sfântului Duh; prin slujitorii săi cu taina mărturisirii ne vindecă de ranele păcatelor noastre şi apoi toată viaţa ne hrăneşte cu trupul şi cu sângele lui Hristos, spre tămăduirea sufletului şi a trupului.

Când ne îmbolnăvim şi nu suntem în stare să alergăm la dânsa, după doctoria ei cea mântuitoare, ea se grăbeşte singură prin slujitorii săi a veni la patul suferinţei noastre şi, prin săvârşirea sfântului maslu, se roagă fie pentru însănătoşire, fie pentru trecerea noastră fără de suferinţă îndelungată în viaţa cea veşnică de dincolo.

Apoi când adormim întru Domnul, tot Biserica este aceea care nu ne lasă, deşi poate şi prietenii şi rudele ne uită cu vremea; ci prin rugăciunile sale în momentul trecerii noastre de aci, ne uşurează ceasul morţii, iar după aceea prin pomenirile şi slujbele sale de 3, 9 şi 40 zile, de 3, 6 luni, 1, 2, 3, 4, 5, 6 şi 7 ani, face ca numele nostru să mai fie pomenit pe pământ, rugând pe Domnul pentru iertarea păcatelor noastre şi aşezarea sufletelor unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.

O ! Scumpă mamă, sfânta noastră biserică, cât de binefăcătoare ne eşti nouă celor păcătoşi ! Toate câte sunt în lume ne pot da uitării, bogăţia, slava, cinstea rangurilor, mama, tata, prietenii, cunoscuţii, neamurile, tu singură însă, ne rămâi credincioasă şi nu ne părăseşti chiar şi după moarte.

Cum să nu te lăudăm şi să nu te iubim ? Fiul recunoscător nici nu va trece pe lângă tine, fără ca prin însemnarea sfintei cruci pe pieptul său să nu-şi arate respectul ce ţi-l poartă, pe când cel rău se va şi ruşina a se însemna cu semnul mântuirii. Fiul cel credincios al bisericii cu din prisosul ostenelilor sale cinstite se va îngriji de podoaba casei lui Dumnezeu, dăruind lucruri ce-i sunt ei de trebuinţă, pe când cel necredincios şi rău va jeli şi două parale ce le-ar fi pus în cutie de ochii lumii. Amin.

 

 

Învăţătură despre mergerea la Biserică

 

Fraţi creştini ! Fiecare dintre voi ştie că-i de datoria noastră ca în zilele de duminici şi sărbători să mergem la biserică pentru a ne ruga.

V-am vorbit şi eu, nu o singură dată, despre asta şi chiar v-am rugat ca să mergeţi în lăcaşul Domnului, deprinzându-vă şi copiii. Cu toate acestea şi azi văd că vă aflaţi aci prea puţini. Şi cât de dureroasă este pentru mine - păstorul vostru - această privelişte tristă, văzând o parte din oile turmei mele duhovniceşti, rătăcind în afară de staulul nostru.

Oare care să fie cauza că chiar în zile de sărbătoare mulţi dintre concetăţenii voştri nu vin la biserică ?

Drept vorbind, de aceea, căci au uitat pe Dumnezeu. N-ascultă de slujitorii Domnului - de preoţi -, ci pleacă urechea numai la uneltirile diavolului şi se îmbogăţesc în păcate. Trist lucru, dar aşa este fraţilor ! Ca să vă convingeţi de adevăr ascultaţi:

Dumnezeu, pentru păcatul mândriei, a pedepsit pe diavol, să arză neîncetat în Iad şi să se muncească cu muncile cele mai înfricoşate. Diavolul, din zavistie pentru fericirea oamenilor, a tras în cursă mai întâi pe Adam şi Eva şi ne ispiteşte şi pe noi cei credincioşi.

De ce să merg şi să ard numai eu singur în Iad - zice el - dacă-i vorba de muncă, lasă încaltea să se muncească şi creştinii ! Şi din cauza asta, acest duh rău, după cum zice şi Sfântul Apostol Petru, umblă ca un leu, răcnind pe cine va să înghiţă (I Petru 5, 8).

Adică, diavolul cearcă pretutindeni şi caută şi printre creştini pe cine va putea momi, va putea ispiti să-i cadă în laţ. Spre pildă se apropie vreo sărbătoare. Creştinii desigur la primul clopot se şi gătesc a merge la biserică. Diavolul însă, împrelestit cum este, ca şi cum ne-ar dori binele ne şi aduce în cuget: 'La ce să mă mai duc la biserică ? Toată săptămâna m-am trudit la lucru, să mă mai odihnesc puţin'. Şi apoi după aceea mai adaugă: 'În cursul anului sunt încă sărbători destule, mă voi duce altă dată, iar acum să mă odihnesc'. Şi în aşa chip, fără să ne dăm socoteala cum ne fură diavolul cu gânduri rele, ne predăm cu totul lenei şi rămânem afară de Biserica Domnului.

Altă dată, vrăjmaşul ne şopteşte: 'Cum să mergi la biserică şi să laşi atâta treabă împrejur baltă ? Mai bine lucrează'. Şi noi suntem gata numaidecât a-i asculta sfatul cel rău şi chiar bucuroşi. Cum să plec zice un altul, când sunt aşa de necăjit şi o zi de lucru la mine face mult ! Poate voi vedea vreun spor. Ei iubitule ! Te cred că eşti necăjit, cred că o zi de lucru îţi poate aduce oarecare folos, însă află că cel ce nu cinsteşte cu odihnă şi fapte bune zilele cele de sărbătoare ale Domnului nu numai că nu va avea niciodată vreun spor, ci din contră va suferi pierderi, pentru că avuţia lui nu are binecuvântarea lui Dumnezeu, din nerespectul aşezămintelor Lui.

De toate acestea, desigur, este vinovat diavolul. Dar şi noi suntem tot atât de vinovaţi că-i ascultăm şoptirile. Din cauza asta sunteţi aşa puţini la slujba Domnului de azi, după cum vedeţi, fiindcă mare parte dintre creştini au dat ascultare diferitelor motive ce le-a pus diavolul în gând, numai ca să le calce buna intenţie de a veni la biserică. De aceea, eu, ca părintele şi tatăl vostru sufletesc, vă dau un sfat pentru viitor. Când la vreo sărbătoare vă veţi pregăti a veni în casa Domnului ca să vă adăpaţi de la izvorul cel viu şi nemuritor al învăţăturilor Mântuitorului, şi vi se va şopti în cuget asemenea gânduri, să ştiţi în mod neîndoielnic că sunt ispitiri sau momeli de la diavolul şi să nu le ascultaţi deloc. Atunci să vă aduceţi aminte că pentru lucru sunt şase zile, iar în zile de sărbătoare aveţi datoria de a merge la biserică să ascultaţi legea Domnului şi învăţătura Lui.

Cum vei auzi dar, fratele meu, primul sunet de clopot, însemnându-te cu semnul crucii pe piept, pregăteşte-te, îmbracă şi copiii cu hainele cele mai bune şi curate, şi aşa cu toţi la un loc, plecaţi cu bună cucernicie către locaşul lui Dumnezeu.

Dacă aţi sosit acolo, cel ce are evlavie şi bani, să cumpere şi să puie o lumânărică, două, sau cât îl trage inima, la Maica Domnului sau la alt sfânt pe care-l cinsteşte mai mult, adresând rugăciune călduroasă şi din inimă curată, mai întâi pentru mântuirea sufletului său şi apoi pentru sănătatea şi fericirea soţiei, copiilor, părinţilor şi celorlalte rudenii de aproape, neuitând a pomeni şi pe cei adormiţi din neamul său În urmă roagă-te şi pentru rege şi pentru conducătorii ţării şi la sfârşit şi pentru toţi creştinii ortodocşi de pretutindeni.

S-a sfârşit slujba ? Luaţi anaforă şi pe urmă ieşiţi din biserică cu cucernicie, neuitând ce s-a vorbit şi cetit de preot în biserică.

Dacă veţi face totdeauna aşa, să ştiţi şi să mă credeţi că şi sărbătoarea are să vi se pară din ce în ce mai înălţătoare şi sufletele aveţi să vi le simţiţi mai uşurate. Într-un cuvânt, aveţi să cunoaşteţi că darul lui Dumnezeu s-a pogorât şi s-a atins de inima voastră.

Aşadar, fraţi creştini, când auziţi sunetul clopotelor să ştiţi că biserica Domnului vă cheamă la sine şi nu întârziaţi a vă grăbi.

Dacă diavolul vă ispiteşte şi vă stă împotrivă, însemnaţi-vă cu semnul sfintei cruci şi faceţi-i în contră. Că cine îl ascultă, va merge şi în Iad cu dânsul.

Şi apoi şi Domnul întru A Doua Sa Venire, unora ca acestora le va zice: Mergeţi de la mine blestemaţilor, în focul cel veşnic care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Amin.