----------------

 

Carti in site

 

--------------------

DOCUMENTE ALE BISERICII

Dezbateri şi hotărâri ale Conferinţei pan-ortodoxe de la Moscova din 1948 (III)

 

Moscova, 8-18 iulie 1948

Fragmente din stenogramele dezbaterilor

 

Partea a II-a

Profesorul asociat Alexie Gheorghievski [continuare]: Spre deosebire de calendarul gregorian şi cel iulian îndreptat, calendarul iulian vechi este foarte simplu; pentru astronomie, istorie şi Pascalie, el prezintă o uriaşă valoare ştiinţifică. Simplitatea, vitalitatea şi aplicabilitatea calendarului iulian se explică prin faptul că aici zilele se întorc la aceleaşi date după 28 ani; lunile noi şi lunile pline după 19 ani; Pascalia se repetă la fiecare 532 ani (28 x 19).

Perioada de 532 ani constituie Marele Indiction, în care eclipsele de soare şi de lună, fazele lunii, zilele revin la aceleaşi date; unica greşeală constă în aceea că anul iulian este mai mare decât anul astronomic cu 11,25 minute.

Din anul 1941 a început cel de-al 15-lea indiction; Sfintele Paşti din anul 1941 a fost pe aceeaşi dată ca în anul 1409 (în urmă cu 532 ani), iar în anul 1949 va fi atunci când a fost în 1417 ş.a.m.d..

Profesorul V. V. Bolotov aprecia foarte mult simplitatea şi valoarea ştiinţifică a sistemului cronologic iulian şi era împotriva anulării lui: „Ca şi mai înainte, scria el, sunt un adept înflăcărat al calendarului iulian. Extraordinara lui simplitate constituie prioritatea lui ştiinţifică faţă de orice corectări calendaristice. Consider că misiunea culturală a Rusiei în această problemă constă în aceea ca să mai menţină câteva veacuri calendarul iulian şi, astfel, să înlesnească revenirea popoarelor apusene de la reforma gregoriană absolut inutilă la stilul vechi nealterat”.

Biserica noastră Ortodoxă Rusă, în ce priveşte viaţa sa internă, este mulţumită întru totul de sistemul iulian şi, acceptând calendarul gregorian doar pentru viaţa civilă, în prezent, nu vede necesitatea reformei calendaristice.

În încheiere să amintim cuvintele pururea pomenitului mitropolit Antonie (Vadkovski): „Calendarul iulian, utilizat în practica bisericească, este o ancoră de nădejde, care le permite ortodocşilor să nu fie înghiţiţi definitiv de lumea neortodoxă; el este ca un steag care îi uneşte împreună pe toţi fiii Ortodoxiei. Permisiunea dată unor fii duhovniceşti de a se despărţi în practica bisericească de noi şi de a merge în acord cu heterodocşii, cu tot folosul aparent şi fără deosebirea dogmelor, poate avea în viitor urmări nedorite şi chiar vătămătoare pentru buna întocmire a întregii Biserici Soborniceşti şi poate servi drept armă în mâinile duşmanilor ei, care, chipurile sub pretextul intereselor popoarelor ortodoxe, din vremuri străvechi luptă împotriva unităţii soborniceşti”.

Din cele spuse reies următoarele concluzii:

 

1. Toată lumea ortodoxă trebuie să săvârşească sărbătoarea luminată a Sfintelor Paşti în una şi aceeaşi duminică numai pe stil vechi, conform Pascaliei Alexandrine.

2. În cazul în care se va elabora o nouă metodă a sistemului cronologic, care ar satisface toate cerinţele ştiinţifice, bisericeşti şi practice, ea ar putea fi introdusă în practica bisericească numai în urma hotărârii soborniceşti a întregii Biserici Ortodoxe.

3. În prezent se consideră admisibilă, în virtutea respectării unora dintre datinile fiecărei Biserici, calculul calendaristic de către Bisericile autocefale a sărbătorilor cu dată fixă pe baza sistemului cronologic existent în această Biserică pentru păstrarea unirii şi a dragostei, cum ne este poruncit de canoanele Sfintei Biserici.

 

Problema calendarului capătă valoare în viaţa bisericească în primul rând pentru determinarea timpului sărbătoririi Sfintelor Paşti, ca expresie a unirii şi dragostei creştineşti.

Sistemul nostru cronologic are o importanţă practică condiţionată. Din punct de vedere astronomic, stilurile vechi şi nou nu sunt exacte. Fără îndoială, acum ar trebui să fie nu anul 1948 de la Naşterea lui Hristos, ci 1952-1953. Începutul erei noastre se consideră anul 754 de la întemeierea Romei. Această dată, stabilită arbitrar de către Dionisie cel Mic, care a murit în secolul al VI-lea, a fost recunoscută de toţi. Dacă ar fi să o considerăm adevărată, ar reieşi că Irod a murit cu 4 ani înainte de Naşterea lui Hristos, cu toate că nu există nici o îndoială că el a murit după Naşterea lui Hristos.

La fel, Pascaliile noastre reies din cifre, care, fiind comode din punct de vedere practic, nu pot pretinde exactitate absolută, însă noi trebuie să ne călăuzim de ele şi să luăm în consideraţie indicaţiile lor.

Acestea sunt argumentele care stau la baza referatului meu. Pentru determinarea datei Sfintelor Paşti este deosebit de importantă hotărârea primului Sinod Ecumenic din anul 325, care spune că în temeiul acordului general s-a hotărât săvârşirea sărbătoririi Paştelui în una şi aceeaşi zi de duminică. Însă, în vremurile noastre, în ultimele decenii, acest canon a fost încălcat de unele Biserici Ortodoxe Autocefale, care au introdus noul calendar. Este cunoscut faptul că Bisericile Ierusalimului, Bulgariei, Serbiei, precum şi Biserica noastră Ortodoxă Rusă se conduc în viaţa bisericească după calendarul iulian vechi şi Pascalia Alexandrină, iar Biserica Finlandei, parţial cea a Poloniei după calendarul iulian îndreptat şi Pascalia Gregoriană. Bisericile Constantinopolului, Alexandriei, Antiohiei, Greciei şi României trăiesc după calendarul îndreptat; zilele sărbătorilor fixe corespund cu cele ale Bisericii Romano-Catolice, fiindcă acest calendar iulian îndreptat corespunde cu cel gregorian până în anul 2800, iar prăznuirea Sfintelor Paşti se cuvine a se săvârşi în prima duminică după prima lună plină de primăvară, după echinocţiul de primăvară, care este determinat astronomic pentru meridianul Ierusalimului.

Trecerea unor Biserici la noul calendar s-a făcut încălcându-se hotărârea primului Sinod Ecumenic de la Niceea privind prăznuirea concomitentă a Sfintelor Paşti şi nu a dat vreun rezultat pozitiv. Consfătuirea noastră trebuie să ia o decizie care va garanta respectarea hotărârii soborniceşti legată de sărbătorirea Sfintelor Paşti.

 

Concluziile referatului meu sunt următoarele:

Întreaga lume ortodoxă trebuie să prăznuiască sărbătoarea luminată a Sfintelor Paşti în una şi aceeaşi zi de duminică, potrivit Pascaliei Alexandrine. În cazul în care se va elabora o nouă metodă a sistemului cronologic, care ar satisface toate cerinţele ştiinţifice, bisericeşti şi practice, ea ar putea fi introdusă în practica bisericească numai în urma hotărârii soborniceşti a întregii Biserici Ortodoxe. Presupun că actualmente trebuie lăsat în fiecare Biserică autocefală sistemul cronologic existent. De exemplu, în Biserica Română, calendarul iulian îndreptat.

 

Mitropolitul Serafim[1]: În completarea celor expuse, vreau să spun că Patriarhia noastră, a Moscovei, încă din anul 1930 le-a permis ortodocşilor francezi, care locuiesc în Europa Occidentală, să prăznuiască Sfintele Paşti pe stil nou. Actualmente, în Paris, toate sărbătorile se ţin pe stil nou. În Paris există două parohii de acest gen; ce-i drept, ele nu încalcă regula generală.

Reiese că stilul nou a fost introdus în toate Bisericile Ortodoxe, ale Constantinopolului, Greciei, Alexandriei, Antiohiei şi României, cu excepţia celor ale Ierusalimului, Bulgariei, Serbiei şi Rusiei.

 

Protoiereul Naumov: În eparhia Belostok, Paştele se sărbătoreşte pe stil vechi, cu excepţia oraşelor Belostok şi Belisk, unde ortodocşii au cerut să se slujească pe stil nou. Fiind paroh al bisericii din Gdansk, eu m-am străduit să menţin prăznuirea sărbătorilor pe stil vechi până în momentul în care enoriaşii au semnat un protocol pe care l-au înaintat comitetului cu cerinţa de a sluji pe stil nou. Acest fenomen s-a născut din faptul că în oraşe există multe căsătorii mixte: soţul catolic, soţia ortodoxă şi viceversa. Copiii: băiatul – botezat într-o biserică catolică, iar fata – în una ortodoxă. În familii este haos. Afară de aceasta, oamenii muncesc în fabrici, uzine şi întreprinderi; dacă ar fi să sărbătorească pe stil vechi, mulţi nu ar avea posibilitatea să vină la biserică, deoarece în acele zile sunt datori să fie la lucru.

În sate avem situaţia inversă. Biserica din Gdansk în care slujesc a fost odinioară biserică protestantă în raionul Kdatsk din Novii Dvor. Se preconiza că în Novii Dvor vor poposi 8 unităţi de transport cu oameni din Carpaţi. Eu am trimis doi preoţi să slujească pe stil nou în ziua de Sfântul Nicolae. Au sosit doar 4 unităţi de transport şi oamenii erau nemulţumiţi de faptul că părintele introduce stilul nou. Au rămas cu impresia că părintele îi va trece la catolicism. Am fost nevoiţi să discutăm cu ei şi să-i convingem că, dacă vor cere în mod oficial, noi vom sluji pe stil vechi. Atunci am primit încuviinţare de a sluji pe stil vechi. Iată care este situaţia în Polonia.

 

Mitropolitul Serafim: Mă voi referi la un caz curios din Paris. Catolicii au deschis biserici şi le-au amenajat ca noi, cu iconostas, pentru a atrage credincioşii. Ei slujeau pe stil nou. Însă, deoarece s-au găsit doar 5-7 doritori de a frecventa biserica lor, de anul trecut ei au trecut la stilul vechi, desigur, în scopuri propagandistice. Aşa că această problemă poate fi rezolvată la nivel cotidian.

 

Protoiereul Naumov: În ţările catolice eşti nevoit să te aliniezi la realităţile de acolo. În primul rând, copiii ortodocşi trăiesc într-o populaţie [majoritar] catolică, ei fac sărbătorile în mijlocul ei. De Crăciun, pe 25 decembrie, se instalează bradul împodobit foarte frumos. Copiilor li se oferă daruri. Dacă le spui că aceasta nu este sărbătoarea lor, atunci copiii ortodocşi se vor lipsi de ceea ce au ceilalţi copii.

 

Arhimandritul Dionisie[2]: În Olanda există o mică misiune, însă ea se poate mări în viitor, deoarece mulţi olandezi sunt ortodocşi. Şi noi ne-am confruntat cu problema calendarului. În Amsterdam s-a introdus peste tot stilul nou. Pentru olandezul de rând, prăznuirea pe stilul vechi este cu neputinţă. De ziua Naşterii lui Hristos, întreaga ţară se află într-o dispoziţie de sărbătoare şi toţi ruşii, vrând-nevrând, o prăznuiesc pe stil nou. De aceea, pentru misiune este absolut imposibilă respectarea stilului vechi pentru sărbătorile fixe. Sfintele Paşti le prăznuim pe stil vechi, ca toate sărbătorile cu dată variabilă. Am primit permisiune de la înalt prea sfinţitul patriarh să procedăm cum ne este mai convenabil, şi unele sărbători le prăznuim pe stil vechi, altele pe stil nou.

 

Profesorul asociat Alexie Gheorghievski: Există informaţii că în Paris diaspora rusă prăznuieşte pe stil vechi, iar cele română şi greacă şi pe stil vechi, şi pe stil nou.

 

Arhimandritul Gavriil[3]: La noi, în China, atât Sfintele Paşti cât şi celelalte sărbători se ţin pe stil vechi. Cu toate că se resimte influenţa străină şi se vorbeşte că nu este comod a veni la biserică când toţi sunt ocupaţi, prăznuirea Naşterii Domnului şi a altor sărbători se face pe stil vechi. În Harbin este mai multă populaţie rusă şi acolo nu pot exista nici un fel de schimbări; în Japonia, în prezent, există curentul Bisericii Americane; iar înainte se sărbătorea pe stil vechi.

 

Profesorul asociat Alexie Gheorghievski: În Japonia, încă din vremea răposatului episcop Nicolae, Naşterea lui Hristos se ţine pe 25 decembrie, adică 7 ianuarie dacă este să transpunem pe stilul nou.

 

Arhiepiscopul Filip: După cum ştiţi, la noi s-au făcut două tentative de a schimba calendarul. Când a apărut aşa-numita Biserică Vie, poporul rus a urât-o fiindcă ea a introdus stilul nou. După o scurtă perioadă de timp, clericii Bisericii Vii au fost nevoiţi să se întoarcă la stilul vechi. A doua tentativă de reformă a avut loc în vremea patriarhului Tihon, în anul 1924, şi a fost retrasă de îndată, pentru că a trezit protestul general[4].

 


[1] Serafim Lukianov, arhiepiscop de Vyborg şi Finlanda între anii 1921-1923; în 1923, când Finlanda a trecut sub jurisdicţia Patriarhiei Constantinopolului, este izgonit din Finlanda fiindcă era reprezentantul Patriarhiei Moscovei; în 1927 se alătură Sinodul Karlovci al ruşilor din diaspora; în 1945, părăseşte Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora pentru a se întoarce în sânul Patriarhiei Moscovei; în august 1946 este numit exarh al Patriarhiei Moscovei în Paris pentru Europa de Vest.

[2] Dionisie Lukin, arhimandrit, administratorul bisericilor ruse din Olanda, aparţinând de Patriarhia Moscovei.

[3] Gavriil Ogorodnikov, arhimandrit al Misiunii Bisericii Ruse în China, aparţinând de Patriarhia Moscovei.

[4] A se vedea nota 1 din primul episod.