----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Imnele Sfântului Efrem Sirul

la Postul celor patruzeci de zile

 

I

 

1: Hristos, Adam şi postul; 2-3: postul curăţeşte ochiul sufletului pentru vederea lui Dumnezeu; 4: postul şi ispitirile Mântuitorului; 5: postul face văzut duşmanul cel nevăzut; 6-7: postul drept şi Scriptura; 8: postul lui Hristos; 9-11: eforturile lui satan de a perverti postul nostru; 12: postul fără de lege al iudeilor; 13: rugăciune finală

 

Stih: Binecuvântat fie Împăratul care a împodobit Sfânta Biserică cu postul, rugăciunea şi privegherea

006. Imnele Sf Efrem Sirul 1

 

1. Acesta este postul Celui Întâi-Născut, începutul slăvitei Sale lucrări. Să ne bucurăm de venirea lui ! Căci prin post a biruit Cel ce putea birui prin orice altceva. Ne-a arătat puterea ascunsă în postul ce biruie toate. Căci prin el a biruit ca om pe cel ce a biruit prin rod pe Adam, înghiţindu-l lacom. Binecuvântat fie Cel Întâi-Născut, care a pus de jur-împrejurul slăbiciunii noastre marele meterez al postului !

 

Toată firea îngerească, Iisuse, fără de încetare slăveşte preasfânt numele Tău ... (condacul 9 al acatistului Domnului nostru Iisus Hristos), frescă din Mânăstirea Terapontov

 

2. Acesta este postul cel înălţător pe care l-a făcut să strălucească Cel Întâi-Născut, spre a-i înălţa pe cei smeriţi. Pentru cel iscusit postul este pricină de bucurie, căci vede cât de mult se înalţă. Postul curăţeşte în taină sufletul, ca să vadă pe Dumnezeu şi prin vederea Lui să se înalţe. Căci povara pământului îl împinge spre pământ. Binecuvântat fie Cel ce ne-a dat postirile, curate aripi, cu care să zburăm spre El !

3. Strălucitor este postul şi folositor pentru cel ce se curăţeşte prin el, ca să vadă pe Dumnezeu. Căci nu poate cel tulburat de ceva să vadă pe Cel curat. Dar cine a dobândit ochi curat, Îl poate vedea, pe cât ne este dat să-L vedem. În loc să limpezim vinurile să ne limpezim mintea, ca să-L putem vedea pe Cel curat, care prin post a biruit pe cel rău care tulbură toate.

4. Iată postul prin care cel lacom izgoneşte popoarele pe vârful muntelui [ispitirilor lui Hristos]. Căci Cel îmbrăcat cu postul a biruit pe cel lacom ce se îmbrăcase odinioară în mâncarea strămoşilor. Domnul celor ce biruie ne-a dat armele Lui şi S-a urcat la ceruri ca să Se facă privitorul luptei noastre. Cine nu va zori spre arma cu care a biruit Dumnezeu ! Căci este ruşine, fraţilor, să cădem cu arma cu care a biruit El şi face să biruiască întreaga zidire !

5. Nevăzut este vrăjmaşul, deci să ne curăţim mintea, ca el să vadă că noi l-am văzut. Căci celor pe care-i vede că nu l-au văzut, acelora le poate răpi uşor sufletul. Când însă sufletul se dedă postului, atunci postirea îl scapă de vrăjmaşi şi îl dă înapoi postitorului. În valurile lui se curăţeşte ochiul cel nevăzut, ca să vadă de unde vin săgeţile ascuţite ascunse pentru cei ce văd.

6. Iată postul, povăţuitorul care-i învaţă pe atleţi cum să lupte. Veniţi la el şi învăţaţi lupta cea iscusită ! Ne porunceşte să postim cu gura, dar şi cu inima. Să nu ne înfrânăm doar de la pâine, cugetând gânduri în care se ascunde veninul morţii ! Să mulţumim prin post Celui Întâi-Născut, care ne-a dat să cugetăm la cuvântul vieţii !

7. Cărţile [Scripturii] să ne fie o oglindă în care să vedem postul nostru ! Căci Scripturile deosebesc între post şi post, între rugăciune şi rugăciune. Aleg un post, şi leapădă altul, făgăduiesc unor postitori împăcarea, iar altora mânia [lui Dumnezeu]. Este o rugăciune care este păcat şi o rugăciune care este leac de viaţă. Fie ca Domnul nostru să Se bucure de postul nostru, fraţilor, aşa cum S-a bucurat de propriul Său post.

8. Căci n-a fost necurat în Cel Sfânt postul prin care smerindu-Se a strălucit. Dar un amestec străin poate face ca, deşi curat, postul să ajungă necurat. Uită-te la fire ! Oare poamele plăcute nu se întinează când ajung într-un loc necurat ? Mintea noastră se scârbeşte de ele, chiar dacă sunt spălate mult. Binecuvântat fie Cel curat care a primit roadele curăţite, pe care i le-au dat toţi cei ce se căiesc !

9. Gunoi a amestecat tulburătorul în limpezimea noastră, ca să facă urâte înaintea lui Dumnezeu pârga noastră, rugăciunea şi postul nostru. Prin pizma sa, el poate face urâtă jertfa noastră. Lepădaţi din postul vostru înşelăciunea voastră, depărtaţi din psalmii voştri zeflemeaua voastră, curăţiţi-vă glasurile, gura voastră de minciună ! Cel Întâi-Născut S-a milostivit dându-ne puterea de a dezrădăcina din mintea noastră mărăcinele cel nevăzut.

10. Nu vă încredeţi, voi cei simpli, în vicleanul care amăgeşte pe cei ce postesc ! Căci atunci când vede că cineva se înfrânează de la pâine, pe acela îl satură cu mânie. Pe cine îl vede stând la rugăciune, aceluia îi insuflă alte gânduri smulgând în ascuns de la inima sa rugăciunea gurii sale. Doamne al nostru, dă-ne ochi ca să vedem cum fură de la noi cu amăgire adevărul !

11. Veniţi, adunaţi-vă fraţilor, să petrecem în post şi să ne minunăm cât de rău este cel rău ! El dă şi ia. Prin darul său ne face săraci. Şi nu se îmbogăţeşte cu darurile noastre. Adevărul, pe care-l fură de la noi, nu-i foloseşte la nimic, şi amăgirea pe care ne-o dă nu lucrează nimic. Se aseamănă desfrânatei, tovarăşa lui, şi care nu ne este de folos nici nouă, nici lui. Judecă, Doamne, între noi şi el ! Căci prin Tine a judecat şi Solomon între cele două desfrânate (potrivit III Împăraţi 3, 16-28).

12. Să căutăm cu postul turma adevărului şi prin el să mergem pe calea sălaşurilor [mântuirii] ! Căci în ziua postului său poporul cel orb zorea pe calea mândriei şi a rătăcirii. Cu postul în gură şi idolul în inimă; cu rugăciunea pe buze şi vrăjitoria în cuget; cu măruntaiele lipsite de pâine, dar pline de minciună; cu mâinile spălate zilnic, dar sângele care le acoperă în ascuns strigă împotriva lor (potrivit Facerea 4, 10).

13. Fericit cel ce a răbdat, a îndurat şi a biruit, şi al cărui cap a fost cinstit de cunună şi care cu gura deschisă ca un stăpân şi-a putut cere plata sa ! Nu se aseamănă mie, celui prea neputincios ca să postesc, prea slab ca să priveghez, şi cel dintâi ca să mă dau bătut. Vrăjmaşul meu este foarte iscusit: de îndată ce m-a biruit, mă lasă să mă ridic, doar ca să mă doboare iarăşi. Oceanule al milei, dă-mi mână plină de milostivire, ca să-mi şterg zapisul datoriei !