----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Ecumenismul – calea către pierzare (VII)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episoadele anterioare

 

,,EUHARISTIA ERETICILOR – HRANA DRACILOR”

Viaţa Bisericii Ortodoxe, Trupul lui Hristos, se reazemă pe sfintele sale taine. Înrâurirea tainică a harului lui Dumnezeu prin ele presupune, din partea noastră, o păzire evlavioasă a sfinţeniei lor de orice contact cu ceva necurat. Mântuitorul Însuşi ne-a avertizat: Nu daţi cele sfinte câinilor (Matei 7, 6). Iată de ce cea mai importantă sfântă taină, euharistia, este săvârşită în timpul liturghiei credincioşilor, după plecarea catehumenilor.

Ni se aminteşte aceasta, înainte de canonul euharistic, de diacon care declară cu voce tare: ,,Uşile ! Uşile !” (adică, închideţi uşile pentru ca taina tainelor, sfânta euharistie să poată începe). Şi apropiindu-ne de sfântul potir, cu frică şi cu cutremur, pentru a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, noi ne rugăm lui Hristos făgăduind să fim credincioşi în dragoste: ,,Că nu voi spune vrăjmaşilor tăi Taina Ta, nici sărutare nu Îţi voi da ca Iuda”. Atunci cum este cu putinţă a demonstra dumnezeiasca liturghie la tribunele ecumeniste, a face din ea un spectacol pentru toate soiurile de duşmani ai Bisericii – eretici, idolatri, sodomiţi şi alţi slujitori ai lui satan ?!

Ecumeniştii ,,ortodocşi” îşi dezvăluie tot mai des indiferenţa faţă de dogmele învăţăturii noastre creştine. Aceasta le dă posibilitatea să aibă dialogurile lor ,,teologice” blasfemiatoare cu reprezentanţii ,,monoteismului” – iudeii şi mahomedanii, şi chiar cu idolatrii – budiştii. Spiritualitatea călduţă a ,,diplomaţilor” bisericeşti le permite lor să recunoască ,,sfintele taine” ale ereticilor. În acest fel, ecumeniştii ,,ortodocşi” comit un păcat împotriva articolului 9 al Crezului nostru, întrucât ei nu mărturisesc pe Una, adică singura Biserică care păstrează exclusiv toate sfintele taine. Mitropolitul Vitalie (Ustinov) comentează că ,,Părinţii au introdus în mod deliberat Crezul de la Niceea în dumnezeiasca liturghie şi în alte slujbe bisericeşti zilnice ca rugăciune, pentru a împărtăşi sufletelor noastre întreaga învăţătură ortodoxă exprimată în această formă desăvârşită şi concisă. Cu alte cuvinte, pentru a face din Crez mai degrabă viaţa noastră decât o învăţătură abstractă.

Astfel, Sfinţii Părinţi ne învaţă că legătura noastră cu Domnul Dumnezeul nostru poate fi doar prin rugăciune; că noi trebuie să vorbim cu Domnul Dumnezeul nostru nu numai prin intelectul nostru, ci să-L contemplăm cu toate facultăţile sufletului nostru – mintea, inima şi voinţa noastră – în rugăciune şi credinţă. Crezul nu este doar expunerea învăţăturii noastre, memorandumul nostru privind credinţa, ci o strădanie duhovnicească rugătoare a tuturor facultăţilor sufletului nostru[1].

Orice adevăr dogmatic pe care-l mărturisim în rugăciune este izvorul puterii noastre morale care ne dă posibilitatea să primim darurile Sfântului Duh. ,,Adevărata viaţă, viaţa în Hristos, viaţa în Biserică depinde de strădania duhovnicească adevărată a credinţei şi rugăciunii”[2]. Potrivit învăţăturii lui Hristos, omul se uneşte cu Dumnezeu în taina împărtăşaniei – sfânta euharistie. Domnul spune: Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer; de va mânca cineva din pâinea aceasta, va fi viu în veci; şi pâinea care eu voiu da, trupul meu este, pre care îl voiu da pentru viaţa lumii. ... Amin, amin, grăiesc vouă. De nu veţi mânca trupul Fiului Omului, şi nu veţi bea sângele lui, nu veţi avea viaţă întru voi. ... Cela ce mănâncă Trupul meu şi bea Sângele meu, întru mine petrece, şi eu întru el (Ioan 6, 51, 53, 56).

Taina euharistiei îi uneşte pe oameni cu Dumnezeu, unindu-i astfel într-un Trup al lui Hristos, adică Biserica. Nu există, şi nu poate fi, sfântă împărtăşanie în afara Bisericii[3]. Sfântul Duh care preschimbă sfintele daruri în Trupul şi Sângele lui Hristos nu Se pogoară asupra unei mulţimi de eretici care se abat de la Adevăr.Potrivit Sfinţilor Părinţi, ,,împărtăşania ereticilor este hrana dracilor”. Prin urmare, euharistia este cu putinţă doar în Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Totodată, dacă nu există sfântă împărtăşanie nicăieri altundeva decât în Biserica Ortodoxă, nu există nici alte sfinte taine: ,,Dumnezeu Sfântul Duh Se pogoară în toate sfintele taine pentru întruparea Fiului lui Dumnezeu, fiindcă El este Dumnezeul-Om”[4].

Creştinii ortodocşi trebuie să fie neclintiţi în învăţătura lor potrivit căreia comunităţile religioase care se abat de la Ortodoxie nu au şi nu pot avea sfinte taine. Împărtăşirea cu sfânta euharistie a neortodocşilor, intercomuniunea practicată de ecumenişti nu este nimic altceva decât o profanare a sfintei euharistii, o hulă împotriva Sfântului Duh, care nu se va ierta nici în această lume, nici în cea care va veni, potrivit Mântuitorului nostru (Matei, 12, 31-32).

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 


[1] Arhiepiscop Vitalie (Ustinov, acum mitropolit, întâistătător al BORD), ,,Ecumenismul”, raport înaintat către Sinodul Episcopilor din 1967, Mahopac, SUA; Montreal, 1982, p. 14.

[2] Ibid., p. 15.

[3] A se vedea arhiepiscop Ilarion [Troiţki], Nu există creştinism fără Biserică (Khristianstva net bez Tserkvi), ediţia a doua, Frăţia Sfântul Iov de Poceaev, Montreal, 1986, p. 22-25.

[4] Arhiepiscop Vitalie, ,,Ecumenismul”, p. 16.

 

Episodul urmator