----------------

 

Carti in site

 

--------------------

CHESTIUNEA CALENDARULUI

EPISTOLĂ

de lămurire către creştini cu privire laîndreptarea calendarului

şi la data serbării Sfintelor Paşti în anul 1929

 

Pe aceeaşi temă:
- Hotărărea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din regatul României, cu privire la îndreptarea calendarului iulian -
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române autocefale, întrunit în sesiune ordinară de toamnă, în şedinţa sa din 31 octombrie (13 noiembrie) 1923, luând în deliberare comunicatul Patriarhiei din Constantinopol de sub nr. 3124 din 1923 privitor la îndreptarea calendarului iulian, în conformitate cu propunerile conferinţei delegaţilor Bisericilor Ortodoxe, întrunite la Constantinopol în luna mai 1923, la propunerea comisiunii sinodale, fiind referent P.S. sa Episcopul Vartolomeu, şi după dezbateri îndelungate, în unanimitate şi cu însufleţire a adus următorul …
 
Pentru punerea în aplicare a calendarului îndreptat pe ziua de 1/14 octombrie 1924
 
privind data Paştelui din anul 1929
Contextul acestei cărţi pastorale a Sfântului Sinod a fost foarte bine conturat de Nae Ionescu în articolele sale. Începând cu articolul său din 3 iulie 1928, intitulat Dificultăţi bisericeşti. Ce este cu data Sfintelor Paşti, şi până la mijlocul anului 1929 – an plin de tulburări cauzate de fixarea Sfintelor Paşti la data de 31 martie, în loc de 5 mai – Nae Ionescu va imortaliza una dintre cele mai negre pagini de istorie bisericească a românilor.

 

 

PIMEN

Din mila lui Dumnezeu

Arhiepiscop şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei

Preşedintele Sfântului Sinod

 

Iubitului cler şi popor din această de Dumnezeu păzită Eparhie; dar şi milă de la Domnul nostru Iisus Hristos

Vă este cunoscut tuturor, că Sfântul Sinod al sfintei noastre Biserici dreptmăritoare ortodoxe de răsărit, care este alcătuit din toţi arhiereii Bisericii noastre strămoşeşti, după ce mai întâi a luat bună înţelegere cu celelalte Biserici surori, din ţările cu aceeaşi credinţă ca şi noi, a hotărât ca să îndrepte calendarul, care din pricina trecerii vremii, rămăsese în urmă cu 13 zile faţă de anul solar. Şi această îndreptare s-a făcut la 1 octombrie 1924, când în loc de 1 octombrie, Sfântul Sinod a hotărât să se numere 14 octombrie. S-a păşit aşadar, precum prea bine ştiţi, cu 13 zile mai înainte.

Şi de ce s-a făcut lucrul acesta, iubiţii mei fii duhovniceşti ? Iată de ce: întotdeauna, toate popoarele, cu calendarul au măsurat vremea.

Anul nu poate fi mai lung decât timpul ce-i trebuie pământului ca să se învârtească împrejurul soarelui. Şi el face acest drum în timp de un an, adică în 365 de zile, 5 ceasuri şi ceva. Aşadar, anul cel adevărat este anul cel ceresc, anul din natură pe care ni-l arată mersul soarelui, în jurul căruia pământul face drumul în timp de 365 de zile, 5 ceasuri şi câteva minute. La fel cu acest an solar trebuie să fie şi anul din calendar. Dar anul din calendarul nostru era mai lung decât anul adevărat din natură. Adică, anul solar s-a încheiat, să zicem, ca acum, pe când anul din calendar mai rămâne în urmă, precum am spus mai sus. Deosebirea trecerii timpului de la an la an, numai în curgerea unui singur an, se pare mică de tot, aproape nebăgată în seamă, pe când în scurgerea vremii, în sute şi în mii de ani, se tot adună minut lângă minut, ceas lângă ceas, până fac zile întregi.

Pentru a putea pricepe lucrul acesta, trebuie să ştiţi că: calendarul nu-i altceva decât o măsurătoare a vremii.

Anul din calendar, tot întârziind faţă de anul de pe cer şi, această întârziere tot sporind la fiecare soroc de 128 de ani cu câte o zi, s-a întâmplat că de la anul 325 – data ţinerii Sfântului Sinod de la Niceea – şi până la 1924, în scurgere de 1600 de ani, rămânerea în urmă să fie de 13 zile încheiate. Pe acestea 13 zile le-a avut în vedere Sfântul nostru Sinod când a hotărât ca în loc de 1 octombrie să numărăm 14.

 

* * *

 

Ca şi pe un drum obişnuit, tot aşa şi în calea anului, noi avem anumite semne arătătoare, ca să nu ne rătăcim cu socoteala. Aşa este ziua, în care ziua şi noaptea sunt totuna şi care semn în graiul cărturăresc poartă numele de echinocţiu. Şi este unul primăvara şi altul toamna. În acea vreme ziua are 12 ceasuri şi noaptea tot atâtea.

La soborul de la Niceea, Sfinţii Părinţi au hotărât că echinocţiul de primăvară, după natură, cade la 21 martie şi nu la 18. Calendarul întârziase atunci cu 3 zile şi de aceea, Sfinţii Părinţi l-au mutat de la 18 la 21 martie.

Dar de la 325 Biserica nemaiîndreptând greşeala din calendar, în vremea noastră, ne-am trezit cu echinocţiul de primăvară la 8 martie şi nu la 21, cum hotărâseră Sfinţii Părinţi. Şi în acest chip, anul din calendar, tot rămânând în urmă faţă de anul de pe cer, în scurgerea celor 1600 de ani, întârzierea s-a urcat tocmai la zile 13.

Dacă îndreptarea nu s-ar fi făcut acum, după scurgere de veacuri, întârzierea ar spori la peste 100 de zile şi oamenii s-ar pomeni cândva că, pe când în calendar este lună de iarnă, în anul din natură a trecut şi primăvara şi au intrat în lună de vară.

Trebuie să înţelegeţi însă, că chestiunea aceasta nu-i aşa de uşoară încât s-o poată socoti şi pricepe oricine.

 

* * *

 

Dar să venim acum la data serbării Sfintelor Paşti din anul viitor 1929, căci am auzit, că unii oameni nechemaţi şi neînţelegători, caută să vă tulbure liniştea voastră sufletească pe această chestiune.

Când Sfântul Sinod în judecata şi cu răspunderea sa a hotărât, ca Sfintele Paşti din anul viitor să fie serbate la 31 martie, n-a trecut cu vederea şi deci n-a uitat hotărârea Sfinţilor Părinţi. Căci, în aflarea acestei date, Sfinţii Părinţi au rânduit ca Biserica să ţină întotdeauna seamă de aceste patru lucruri:

 

a) să aştepte mai întâi echinocţiul de primăvară, adică ziua de 21 martie;

b) să vedem pe cer luna plină;

c) în cea dintâi duminică după luna plină a echinocţiului de primăvară să serbăm Sfintele Paşti şi

d) să nu le serbăm odată cu iudeii.

 

Sfântul Sinod a respectat regulile vechii pascalii în socoteala datei serbării Sfintelor Paşti, căci a socotit ca şi Sfinţii Părinţi echinocţiul la 21 şi nu la 8 martie.

Ce se va întâmpla însă în anul viitor ? Vom serba Sfintele Paşti înaintea evreilor. A le serba însă înainte de ei ar însemna că noi le prăznuim înainte de vremea când Mântuitorul Hristos a fost răstignit. Oare aşa să fie ? Nu. Căci noi suntem ţinuţi să le serbăm la data pe care ne-o arată semnele cereşti – anul din natură – şi, dacă în această privinţă evreii au greşit numărătoarea şi nu se ţin de echinocţiu, asta nu-i vina noastră. Omul cu numărătoarea poate uşor da greş, pe când semnele cereşti, mersul stelelor, al lunii şi al soarelui, este acelaşi de când este lumea, de când Dumnezeu le-a pus semn pe care nu-l vor trece.

După cum vi s-a spus mai sus, îndreptarea aceasta a calendarului s-a făcut după o înţelegere cu Bisericile surori.

Au primit până acum calendarul îndreptat Biserica patriarhală din Constantinopol, cea din Grecia, precum şi cea din Alexandria şi, în curând îl vor primi şi celelalte, când vor crede vremea potrivită. Cu îndreptarea calendarului, ca şi cu data serbării Sfintelor Paşti din anul viitor, nu ni s-a stricat credinţa, nu ne-am lepădat de lege, cum zic, cum învaţă unii nepricepuţi, cărora le place să vâre dihonie în popor. În afară de sărbătorile care se mută după data Sfintelor Paşti, noi ţinem sărbătorile tot în aceleaşi zile ca şi mai înainte. Pe Sfântul Gheorghe nu-l prăznuim noi oare tot la 23 aprilie ? Dar pe Sfântul Ierarh Nicolae nu-l serbăm noi oare tot la 6 decembrie ? Şi Crăciunul nu-l prăznuim noi oare şi acum tot la 25 decembrie ?

Aveţi aceiaşi preoţi, aceleaşi biserici, aceleaşi cărţi de rugăciuni; slujbele bisericeşti nu s-au schimbat întru nimica, după cum singuri puteţi vedea. Credinţa noastră creştină strămoşească nu stă pe foile calendarului din perete, în numărătoare; ci ea stă în inima şi în sufletul nostru. Deci dar, dacă Sfântul Sinod, în datoria sa de a respecta sfântul adevăr, a îndreptat calendarul, cum oare de mai îndrăznesc unii nechemaţi ca să mai spună că ne-am schimbat legea ? Nu vedeţi prea bine şi voi toţi, că ea a rămas aceeaşi ? Aşadar, dacă slujbele, dacă morala, dacă învăţătura Bisericii au rămas neatinse prin această îndreptare, cum oare de se mai încumetă unii necunoscători ai chestiunii să vă spună, că noi ne-am abătut de la legea străbună ?

 

* * *

 

Cu mare durere vedem însă, că de la război încoace, unii fii ai Bisericii noastre se despart sau mai bine zis, se dezlipesc de sânul ei, ca de la pieptul mamei lor, care i-a născut, i-a crescut şi i-a hrănit cu lapte şi trec în tabăra sectanţilor. Vai de unii ca aceştia, care se despat aşa de uşor de datinile şi de mormintele părinţilor şi bunicilor lor, care au pus mâinile pe piept şi au închis ochii pentru veşnicie în sfânta credinţă strămoşească !

Războiul prin firea lui a schimbat minţile multora. Sunt patru ani de când Sfântul Sinod în urma unei adânci chibzuiri a îndreptat calendarul şi toţi fiii Bisericii noastre strămoşeşti l-au primit cu încredere.

În timpul din urmă însă, cu mâhnire aflăm că unii creştini răzvrătitori, că unii călugări răi, daţi afară din mânăstiri pentru rele purtări – şi care, neavând din ce trăi, speculează buna credinţă a norodului pe această chestiune şi din care unii au şi fost prinşi de jandarmi şi daţi judecăţii, – cutreieră satele şi împart tipărituri prin care aţâţă poporul, ca să nu ţină calendarul îndreptat.

Ba, încă unii iscălesc pe săteni pe jalbe – fără ştirea lor – şi le trimit pe la autorităţi spunând că ei nu vor să respecte hotărârea Sfântului Sinod.

Socotiţi oare aceasta, iubiţilor, ca un bine ? Doamne fereşte, nu ! Căci doar ştiţi, că Biserica se împarte în două părţi: în Biserică învăţătoare – ierarhia, clerul – şi în Biserică ascultătoare, care-i masa cea mare a credincioşilor, a norodului.

În trecut, cuvântul arhieresc, cuvântul căpeteniilor Bisericii era respectat şi ţinut în seamă, de către părinţii şi străbunii noştri şi de aceea ni s-au şi păstrat neştirbite datinile şi legea noastră creştinească.

După orânduirea Mântuitorului, Sfântul Sinod conduce Biserica. El veghează ca Biserica să păstreze neatinse învăţăturile Domnului Hristos. El are şi îndatorirea şi căderea, ca să hotărască în toate chestiunile care privesc Biserica, credinţa şi legea în care ne-am născut. El este răspunzător de orice greşeală înaintea lui Dumnezeu.

Cum dar, de unii creştini se lasă cu uşurinţă înşelaţi de gurile rele şi de cei neînţelegători şi nu respectă ceea ce Sfântul Sinod în matura sa chibzuială a orânduit ?!

Nu zice oare Mântuitorul Hristos sfinţilor Săi apostoli:

Cela ce vă primeşte pre voi, pre mine mă primeşte, şi cela ce mă primeşte pre mine, primeşte pre cela ce m-au trimis pre mine (Matei 10, 40). Şi în alt loc, tot El spune: Cela ce ascultă pre voi, pre mine mă ascultă, şi cela ce se leapădă de voi, de mine se leapădă (Luca 10, 19).

Mântuitorul Hristos zice că cine nu ascultă de Biserică, de sobor, să fie socotit ca un păgân şi vameş (Matei 18, 15-17).

Nu vă potriviţi dar la cei ce vor să vă abată de pe calea dreptei credinţe, că zice Sfântul Apostol Pavel:

Nimeni să nu vă înşele pre voi cu cuvinte deşarte; că pentru acestea vine mânia lui Dumnezeu preste fiii neascultării (Efeseni 5, 6).

Trebuie să ascultaţi de aceia care au darul de sus să vă înveţe. Hotărârile luate de către căpeteniile Bisericii, de Sfântul Sinod, trebuiesc luate în seamă şi respectate, că zice acelaşi sfânt apostol: Au doar toţi sunt apostoli ? Au doar toţi prooroci ? Au doar toţi dascăli ? Au doar toţi puteri ? Au doar toţi au darurile tămăduirilor ? Au doar toţi în limbi grăiesc ? Au doar toţi tălmăcesc ? (I Corinteni 12, 29-30).

Vă îndemnăm dar, iubiţilor, cu părintească dragoste, ca să vă vedeţi în pace de trebile gospodăriei, să vă schivernisiţi bine agonisita, să daţi ascultare autorităţilor statului şi arhiereilor Bisericii, lăsând chestiunile de credinţă pe seama Sfântului Sinod, care singur are căderea să ia hotărâri de acest fel.

Ţineţi bine minte cuvintele Sfintei Scripturi: Ascultaţi pre învăţătorii voştri, şi vă supuneţi lor; că ei priveghează pentru sufletele voastre, ca cei ce vor să dea seamă, ca, cu bucurie aceasta să facă, iar nu suspinând; că aceasta nu vă este vouă de folos (Evrei 13, 17).

Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toţi. Amin.

 

Dată în reşedinţa noastră metropolitană din Iaşi

Astăzi 10 septembrie, anul 1928

Nr. 6059

 

PIMEN

Mitropolit al Moldovei şi Sucevei

Preşedintele Sfântului Sinod

 

Consilier referent al Secţiei Culturale

Pr. N. Hodoroabă