----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Învăţătură pentru cei ce vin la mărturisire

 

Episodul anterior

La ce vă gândiţi iubiţii mei în clipa de faţă ? La modul cum să vă mărturisiţi, să vă pocăiţi mai sincer ? Dacă lucrul stă aşa, mulţumită lui Dumnezeu, pentru că în acest caz, nu vă aşteaptă decât mila şi îndurarea lui Dumnezeu. El vă va ierta vouă toate greşalele care apasă acum asupra cugetului vostru.

Sau poate vă gândiţi a veni ca de obicei înaintea duhovnicului, a spune ceva acolo de mântuială, şi a ascunde unele păcate ?

Dacă cineva dintre voi vrea să se apropie de mărturisire cu astfel de intenţie, vai de el !

Iubite frate, de ce vrei de bunăvoie să te lipseşti de îndurarea lui Dumnezeu ? Din toată inima mea chem binecuvântarea lui Dumnezeu asupra ta şi-ţi rog mântuire. Şi pentru asta, înspre tine îmi şi îndrept cuvântul meu, rugându-te, conjurându-te cu numele lui Dumnezeu, ca să nu-mi ascunzi la mărturisire nimic din păcatele tale. Gândeşte-te puţin, pentru ce să-mi ascunzi ? Nu cumva te temi că eu voiu spune cuiva păcatele tale ? Să se lipească limba mea de grumajii mei, dacă m-aş încerca să fac una ca aceasta.

Nădăjduiesc în atotputernicia lui Dumnezeu că nici cele mai crude şi îngrozitoare munci n-ar fi în stare să mă silească ca să descopăr aceea ce tu mi-ai destăinui la mărturisire.

Nu cumva dar te cugeţi că eu am să-ţi fac aspre mustrări ? Nu, iubitule, asta să n-o crezi, eu n-am să fac altceva decât să mă întristez împreună cu tine pentru păcatele tale, ca şi cum ar fi ale mele, şi voi ruga pe atotmilostivul, Părintele nostru ceresc, ca să te ierte, dându-ţi şi îndrumările trebuincioase pe care Dumnezeu mi le va trimite în minte.

Dar poate nu atâta te înfricoşezi, cât te ruşinezi ? Te gândeşti că poate cel puţin în cuget am să te condamn pentru greşalele tale ?

Fratele meu ! Eu greşitul, să condamn pe cel greşit ? Nu sunt pus pentru asta la acest lucru. Şi afară de asta şi singur mă tem şi mă înfricoşez de judecata lui Dumnezeu asupra mea.

Oricum ar fi păcatele tale, ele nu mă vor mira, pentru că nu tu eşti primul care te căieşti întru păcate. Şi apoi păcate de tot felul, am ascultat de la mulţi şi multe ce s-au mărturisit înaintea mea şi chiar însumi sufăr de unele ... de ce atunci m-aş mira ?

Dar să presupunem, în adevăr, că este ruşinos să descoperi aceea ce-i vrednic de ruşine, înaintea unui om. Dar vei voi tu oare să fii ruşinat la înfricoşata judecată, înaintea a toată lumea, în faţa tuturor oamenilor care au trăit de la Adam şi vor trăi încă până la sfârşitul veacului, înaintea îngerilor care acum te plâng şi a dracilor care te râd ?

O ! Doamne, chiar dacă este ruşine, mai bine să te ruşinezi puţin acum înaintea sau în faţa preotului, sau a părintelui tău sufletesc, decât acolo înaintea întregii lumi !

Şi apoi, aici ruşinea este vremelnică, trecătoare, acolo însă este eternă. Aici ruşinea este folositoare, pe când acolo fără nici o nădejde !

Tu ştii că aici mărturisirea nu-i decât o judecată pământească a lucrurilor, pe care tu le-ai confiat duhovnicului şi că ceea ce ai descoperit aici va fi acoperit acolo în ceruri, la judecata înfricoşată; iar ce-ai tăinuit faţă de mine va fi acolo descoperit şi vădit.

Prin urmare, iată de ce să te temi: nu de faptul mărturisirii păcatelor tale numai înaintea preotului, de la care primeşti imediat dezlegarea ce are putere şi în ceruri, ci de vădirea păcatelor ce intenţionezi să ascunzi de mine, dar care ţi se vor descoperi acolo, în faţa tuturor şi spre osândă eternă.

Poate te ruşinezi a-ţi spune vreo greşeală grea ca nu cumva să mă faci să-ţi interzic cuminecarea cu sfintele taine şi astfel să pui pe toţi în nedumerire a se întreba, cam pentru ce anume păcat te-aş fi oprit, şi să te condamne ?

Dacă este aşa, atunci eu dinainte, cu toate că plin de frică şi de cutremur, totuşi, îngrijat pentru mântuirea ta îţi declar că pentru a nu fi sminteală celor slabi, dacă îmi vei da cuvântul a nu mai face mai departe aceea ce ai făcut, şi-mi vei confia, îţi voi încuviinţa împărtăşirea, dându-ţi canon de îndreptare, pe care îl vei şti numai tu şi cu mine.

Fraţilor şi copii ! Cum vedeţi, nimeni din voi nu poate pune de-a curmezişul mărturisirii sincere şi curate nici o pricină. Iar celui ce va face aceasta şi după cele spuse, aceluia îi amintesc că va fi judecat cu toată asprimea în ziua cea de apoi. Amin.