----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Eutanasie cu recoltarea inimii propusă într-o revistă de transplant

de Wesley Smith, 29 ianuarie 2019

 

Citind articolul îţi vin instantaneu în minte aztecii şi incaşii care jertfeau zeilor lor oameni scoţându-le inimile din piept, ei fiind încă vii. La un lucru asemănător se ajunge astăzi din cauza lepădării de creştinism, iar păgânismul sălbatic şi crud care renaşte este ascuns sub masca grijii pentru oameni şi a altor măşti de propagandă. De altfel, şi preoţii păgâni din vechime purtau măşti când săvârşeau riturile religiei lor satanice; măştile de astăzi ascund acelaşi satanism care nu urmăreşte decât distrugerea omului.

Precum îşi încheie uneori articolele Wesley Smith, cei care au ochi de văzut, să vadă. Să vadă că singura religie care are grijă de om este cea creştină, fiindcă ea este de fapt singura adevărată: o religie care nu-l ridică pe om la înălţimi ameţitoare doar ca să-i dea drumul de acolo şi să-l distrugă, ci una care-l aduce pe om înapoi în rai, de unde a căzut ...

 

* * *

 

În primul meu articol împotriva eutanasiei (din revista Newsweek din 1993) îmi exprimam îngrijorarea că de îndată ce eutanasia va deveni standardizată, ea va conduce la asocierea ei cu recoltarea de organe ,,ca o delicatesă pentru societate”. S-a ţipat la mine şi am fost etichetat alarmist. Oh, Wesley, m-au asigurat oamenii, aceasta nu se va întâmpla niciodată !

Cei mai respectaţi bioeticieni ai lumii au publicat articole serioase în reviste medicale influente solicitând ca medicilor să li se permită recoltarea de organe de la pacienţi infirmi la nivel cognitiv câtă vreme ei sunt vii – proces cunoscut ca ,,eutanasie cu donare de organe” – ca mijloc de a micşora perioadele de timp de aşteptare la transplant. Acest lucru nu se face încă. Dar, aşa cum am prezis în urmă cu mulţi ani, recoltarea de organe după eutanasie este permisă în Olanda şi Belgia, şi a fost realizată cel puţin o dată în Canada.

Acum, Revista pentru transplant de inimă şi plămâni (Journal of Heart and Lung Transplantation) – o revistă medicală respectabilă de transplant, nu un blog de pe internet marginal şi cu idei nebuneşti – a publicat un articol în care propune recoltarea inimii care bate ca o formă de eutanasie unde omuciderea medicală este legală. Dumnezeule mare !

064. WS. Eutanasie cu recoltarea inimii

Mai întâi, autorii propun ca medicii să discute subiectul transplantării cu doritorii de eutanasie. Din articolul ,,Eutanasia prin donare de organe de la pacienţi vii”:

,,Instrucţiunile actuale (în Olanda) afirmă că numai pacientul ar trebui să ridice chestiunea donării de organe, şi numai după un răspuns afirmativ la întrebarea privind eutanasia, ţinând astfel cele două proceduri strict separat. Cu toate acestea, noi credem că un medic ar trebui întotdeauna să informeze un pacient care este adecvat din punct de vedere medical cu privire la posibilitatea donării de organe, chiar dacă acest lucru ar putea distruge relaţia de încredere, deoarece mulţi pacienţi pot alege să nu întrebe despre donare pentru că ei presupun că nu este posibilă în acest context. Nu se cere consimţământul rudelor pacientului pentru donarea de organe după eutanasie”.

Vă daţi seama că oamenii de la care se recoltează astăzi organe după eutanasie sunt uneori bolnavi psihic, fără alte probleme medicale. De ce ? Fiindcă ei au organe bune. Alţii sunt infirmi, suferind de boli neuro-musculare, de la care de asemenea pot fi recoltate organe din aceleaşi motive. Dar de ce să aşteptăm până când mor ? Haideţi să permitem eutanasia cu donare de organe, inclusiv recoltarea de inimă de la pacienţi vii ! Mai întâi, ei admit ceea ce este evident:

,,Deoarece procedura propusă nu implică pacienţi aflaţi în moarte cerebrală, ,,donarea de la pacient viu” este termenul corect care trebuie folosit, chiar dacă acesta este utilizat în general pentru persoanele care-şi donează rinichiul, şi nu mor ca urmare a donării”.

Adevărat: a scoate o inimă care bate va fi 100% fatal.

Autorii se lansează în obişnuitele obiecţii bioetice discutate cu îngrijorare sterilă doar pentru a trage concluzia că recoltarea inimii ar fi un lucru excelent acolo unde eutanasia este legală. Ei invocă până şi jurământul lui Hippocrat !

,,Donarea de la pacient viu combinată cu eutanasia nu vatămă pacientul mai mult decât donarea de organe după eutanasie sau eutanasia fără donare de organe. A face posibilă eutanasia cu donare de organe, comparativ cu neglijarea dorinţei pacientului şi lipsa facilitării acestei proceduri, respectă jurământul lui Hippocrat, care cere a fi îngrijiţi în cel mai bun mod posibil donatorul şi primitorul de organe”.

Jurământul lui Hippocrat interzice în mod explicit eutanasia, dar ce contează ...

Autorii conchid: ,,Dreptul la auto-determinare al pacientului care se intersectează cu cerinţele cuvenite pentru eutanasie ar trebui în mod ideal să dea unui asemenea pacient şi posibilitatea de a-şi dona inima, astfel ca alţii să poată fi ajutaţi şi/sau salvaţi de tot atât de multe organe donate pe cât posibil. Cu toate acestea, introducerea eutanasiei cu donare de organe în practică ar trebui abordată cu precauţie, deoarece este posibil ca percepţia publicului să nu fie încă pregătită pentru această combinaţie de proceduri”.

Fie ca publicul să nu fie niciodată pregătit să accepte ca medicii să ducă un pacient viu – care poate să nu fie nici măcar bolnav fizic – într-o sală de operaţie, să-l anestezieze şi apoi să-i recolteze inima care bate.

Oh, Wesley, aceasta nu se va întâmpla niciodată !

Cei care au ochi de văzut, să vadă.

 

* * *

 

Companiile de asigurări refuză să acopere cheltuielile pentru diverse tratamente şi îndeamnă medicii către sinucidere asistată pentru pacienţi

Un nou film tulburător subliniază pericolele legalizării sinuciderii asistate şi cât de uşor se abuzează deja de ea, chiar aici în Statele Unite ale Americii. Dr. Brian Callister este medic şi profesor la Facultatea de Medicină a Universităţii Nevada. Într-un film al Fundaţiei pentru Acţiunea Drepturile Pacienţilor, dr. Callister a spus ce s-a întâmplat când a încercat să obţină ca companiile de asigurări să aprobe tratamente care vor salva viaţa a doi dintre pacienţii săi.

Pentru aceşti pacienţi era necesar un transfer, astfel ca ei să meargă la spitale din statele lor de origine, California şi Oregon. Sinuciderea asistată este legală în ambele state. Companiile de asigurări ale pacienţilor au refuzat să plătească tratamentul pe care dr. Callister l-a recomandat – tratament care le-ar fi putut salva vieţile. În schimb, ele au sugerat sinuciderea asistată. ,,Să fiu sincer, am fost uluit”, a spus dr. Callister. ,,Acesta este un lucru despre care nu am vorbit, nu l-am solicitat, nu l-am cerut”. ,,Este mult mai ieftin să ia câteva medicamente şi să te omoare decât să-ţi asigure terapie de susţinere a vieţii” a adăugat el.

Situaţia cu care s-a confruntat dr. Callister nu este o anomalie. Barbara Wagner, o pacientă bolnavă de cancer pulmonar, a vorbit deschis după ce Planul de Sănătate din Oregon a refuzat să-i acopere cheltuielile pentru tratament în timp ce i-a sugerat sinuciderea asistată. ,,A fost cumplit”, a spus ea într-un interviu pentru ABC News. ,,Am primit o scrisoare prin poştă care spunea în esenţă că dacă vreţi să luaţi pastilele, vă vom ajuta să le obţineţi de la medic şi vom sta şi vom privi cum muriţi. Dar nu vă vom da medicamentele necesare pentru a trăi”. Ea a spus că nici măcar atunci când s-a simţit cel mai rău nu a luat în considerare sinuciderea asistată. Însă Planul de Sănătate din Oregon încă o avansa ca opţiune, chiar fără ca ea să o fi cerut.

În California, Stephanie Packer a trecut printr-o încercare similară. Stephanie Packer trăieşte cu o boală în fază terminală şi este hotărâtă ,,să facă orice poate pentru a avea o secundă în plus cu copiii”. Compania ei de asigurări a refuzat să-i finanţeze chemoterapia şi, în schimb, i-a oferit să-i plătească pentru sinucidere asistată, procedură care ar costa doar 1,20 dolari. ,,A fost ca şi cum cineva tocmai mă lovise în stomac”, a spus Stephanie.

,,De îndată ce a fost introdusă această lege, pacienţii care luptă pentru o viaţă mai lungă sfârşesc prin a li se refuza tratamentul, pentru că acest lucru va fi întotdeauna cea mai ieftină opţiune ... Este greu de luptat financiar”.

Stephanie Packer a început să vorbească împotriva sinuciderii asistate, avertizând că îi va încuraja pe pacienţii cu boli în fază terminală, care ar putea de asemenea să lupte cu depresia, să nu cedeze gândurilor lor celor mai întunecate. ,,Vor muri pacienţi din această cauză. Ei trebuie să ştie ce înseamnă aceasta, şi publicul trebuie să ştie că aceşti pacienţi vor fi ucişi pentru că ei nu vor primi tratamentul de care au nevoie pentru a-şi prelungi viaţa”, a spus ea. Când companiile de asigurări sugerează sinucidere asistată, ,,îi fac pe pacienţii aflaţi în fază terminală să se simtă ‘inferiori’, că ei nu merită să se lupte pentru ei, că nu sunt vrednici”.

Avocatul Wesley J. Smith notează în National Review că exact această situaţie este ,,argumentul nerostit” al lui Derek Humphry, fondatorul celebrei organizaţii de susţinere a sinuciderii asistate, Societatea Cucută, numită acum Compasiune şi Alegeri.

Societatea Cucută susţinea ca pacienţii ,,să se oprească de bunăvoie din mâncat şi băut”, nu numai cei care sunt în fază terminală, ci şi cei care ,,sunt pur şi simplu ‘gata’”. Organizaţia Compasiune şi Alegeri încă prezintă aceasta ca pe o opţiune.

Aceasta este realitatea sinuciderii asistate devenită legală. Nu este ,,compătimitoare” şi în final nu oferă ,,alegeri”. Asemenea avortului, ea este o industrie concentrată pe obţinerea de bani care-i vânează pe cei mai vulnerabili. Oameni care sunt în fază terminală, deprimaţi sau care suferă de boli mintale, sărmani sau infirmi, sau foarte bolnavi dar care pot fi încă vindecaţi – toţi aceştia sunt ţinte ale sinuciderii asistate.

Nu putem să fim simpli spectatori şi să permitem ca acest lucru să continue.

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei