----------------

 

Carti in site

 

--------------------

CE SE întâmpla în Biserică în urmă cu un veac

Deportarea Patriarhului Constantin al VI-lea al Constantinopolului (III)

 

Partea I

Partea a II-a

 

Izgonirea patriarhului ecumenic

[Cronică bisericească, iunie 1925]

 

În numărul din februarie a.c., al revistei noastre, am scris despre articolul ziaristului francez Auguste Gauvain, care a ridicat glasul său în favoarea patriarhului ecumenic, în Journal des Debats, din 2 februarie 1925. În cele ce urmează, ne apucăm să traducem articolul în chestiune, fiind un însemnat glas de apărare pentru Biserica Ortodoxă împotriva turcilor. Locul lui, şi este foarte potrivit aici, după cronica dată înaintea lui din revista italiană. Deci îl lăsăm să urmeze:

 

* * *

 

Guvernul din Angora a luat de curând o măsură care stârneşte adâncă mişcare în toată lumea grecească, măsură care nelinişteşte pe diplomaţii care au iscălit Tratatul de la Lausanne şi jigneşte pe toată lumea creştină. Joi dimineaţa, el a păşit la izgonirea grosolană a Î.P.S. Constantin, de curând ales patriarh ecumenic. El nu formula nici o învinuire împotriva acestui înalt prelat, care nu săvârşise nici un act vrednic de pedeapsă, ci îl aşeza în categoria grecilor, zişi, puşi pentru schimb şi cerea ca el să părăsească pământul turcesc. Pusă în mişcare prin această chestiune, Comisiunea mixtă de schimb, prezidată de generalul spaniol de Lara şi compusă în parte de delegaţii neutri, numiţi de Societatea Naţiunilor, hotărâse ca el să fie păsuit provizoriu în ceea ce priveşte izgonirea, şi a hotărât că patriarhul, în orice caz, va primi un paşaport eliberat de la acea comisiune. Dar, în urma poruncilor de la Angora, Î.P.S. Constantin a fost înhăţat joi dimineaţa, în palatul său din Fanar, condus la gară de un comisar de poliţie şi expediat peste graniţă. De teamă ca nu cumva populaţiunea creştină să se dea la manifestaţiuni în stradă, poliţia a tăiat firele telefonice. Patriarhul ecumenic, reprezentantul venerabil al celui mai vechi aşezământ creştinesc din Răsărit, a fost ridicat, ca un simplu bagaj, de pe scaunul în care, de la obârşia sa, capul Bisericii Ortodoxe primea omagiile credincioşilor.

La această ştire, indignarea a tulburat populaţiunea Greciei. Dacă ne amintim că Atena şi alte multe oraşe greceşti sunt locuite azi de o mulţime de pribegi, care formează un sfert din populaţiunea statului, se poate ghici năvala de sentimente ale unor oameni, deprinşi după tradiţiune, să socotească pe patriarhul ecumenic drept capul lor adevărat. Fiecare simte izgonirea înalt prea sfinţitului Constantin ca o jignire personală. La Camera din Atena s-au ridicat protestări aprinse. Generalul Pangalos a cerut să se recurgă la arme. Alţi deputaţi cer ruperea, numaidecât, a legăturilor diplomatice. Guvernul este expus să fie covârşit. Fiind din esenţa sa plecat spre pace, el este potrivnic oricărei măsuri pripite. Dar el trebuie să facă ceva care să dea satisfacţiune unei opiniuni publice foarte aprinse. Fără îndoială, el va protesta pe lângă puterile care au iscălit Tratatul de la Lausanne şi va pune în mişcare Consiliul Societăţii Naţiunilor. Se trage nădejdea că el va găsi sprijinul moral al cabinetelor din Apus, pentru a-l ajuta să dezlege pe cale paşnică o neînţelegere care, dintr-o clipă în alta, ar putea lua proporţiuni primejdioase pentru păstrarea păcii.

La observaţiunile care îi vor fi aduse, guvernul turcesc va răspunde, fără îndoială, că el nu a adus o vătămare patriarhiei şi nu a călcat legămintele luate în această privinţă de dânsul, în vremea tratărilor de la Lausanne. ,,Î.P.S. Constantin, va spune el, este un grec supus schimbului. L-am izgonit fără a mă gândi la calitatea sa, pentru că el nu voia să plece. Sfântul Sinod nu are decât să numească un nou patriarh, care să nu fie un ortodox expus a fi schimbat”. În adevăr, Î.P.S. Constantin nu locuia la Constantinopol înainte de 1918. Dar potrivit rânduielilor patriarhiei el îşi avea acolo (în Constantinopol) domiciliul său religios. Un guvern cu grijă de a nu stârni drepte susceptibilităţi, întemeiate pe tradiţiuni străvechi, ar fi putut socoti acest domiciliu special ca îndestulător în cazul de faţă. Dar miniştrii din Angora umblă, dimpotrivă, de a stârpi aceste tradiţiuni. Teoreticieni ai unei cârmuiri laice, într-o ţară unde numai legile religioase sunt în putere, ei au proclamat chiar după Tratatul de la Lausanne că vor suprima patriarhiile şi marele rabinat. Se ştie că ei au suprimat califatul. Deci sunt logici. Dar laicitatea lor nu este decât pe deasupra. Măsurile pe care le-au decretat în acest sens au nemulţumit populaţiunile musulmane şi un strigăt aproape general se ridică pentru a statornici califatul din nou. S-a zis chiar că Mustafa Kemal ar avea de gând să se întroneze drept calif. Întreprinderea de laicizare a Turciei ajunge la o încâlceală care poate da în prăbuşire. Izgonirea creştinilor a ruinat ţara. Constantinopolul deşertat, lâncezeşte acum. Lovitura care i s-a dat în Fanar va desăvârşi ruina lui, dacă nu se va ajunge la o dezlegare împăciuitoare.

 

076. Ce se intampla in Biserica in urma cu un veac III

Delegaţia greacă prezentă la Conferinţa de la Lausanne, 1923

 

Această dezlegare se poate găsi, dacă guvernul din Angora binevoieşte să se plece la o învoire. Din toţi prelaţii care pot fi aleşi la patriarhie, unul singur, cel mai tânăr, locuia la Constantinopol înainte de 1918 şi prin urmare nu este supus schimbului[1]. Ar fi greu de cerut Sfântului Sinod ca să-l aleagă pe acela. Puterile care au iscălit Tratatul de la Lausanne, au dreptul de a cere ca să se ţină seamă de legământul luat de Ismet Paşa, de a păstra patriarhia. În acest punct, procesele verbale de la Lausanne sunt formale. Deci, cabinetele apusene trebuie să mijlocească pe lângă guvernul turcesc şi să-i ceară de a căuta cu ele o orânduire dreaptă.

 


[1] N.tr.: Acest membru, care este cel mai tânăr, credem că este mitropolitul Ghermanos Atanasiade, care era arhimandrit şi întâiul secretar al patriarhiei pe vremea Conferinţei de la Constantinopol, pentru calendar, în mai şi iunie 1923. Locuia pe atunci cu mama sa în mahalaua Pera şi deci, fiind aşezat de mai multă vreme acolo, fiindcă nu era mitropolit ca să locuiască aiurea, ci era legat de slujbe mai mici la patriarhie, iată că acum este singurul care îndeplineşte condiţiunea de a nu fi supus schimbului de populaţiune şi deci singurul care, după socoteala turcilor, ar putea fi ales patriarh.

Se înţelege, turcii, ajunşi foarte îndrăzneţi, fiindcă Europa i-a lăsat să le crească unghiile, cutează acum să spună Bisericii pe cine să aleagă ! ...