----------------

 

Carti in site

 

--------------------

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Pascalia Bisericii Creştine Ortodoxe de Răsărit,

în conformitate cu calendarul îndreptat (II)

de dr. Constantin Chiricescu

 

Referat către Sfântul Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române

1925

 

A se vedea şi

Pascalia Bisericii Creştine Ortodoxe de Răsărit, în conformitate cu calendarul îndreptat (I)

Aşezarea Pascaliei în calendarul îndreptat

 

Iată acum, cu ajutorul tabelelor de mai sus referitoare la mutarea periodică a ,,mâinii anului” şi a ,,temeliei lunii”, cum putem cunoaşte în decursul veacurilor viitoare data duminicii Paştilor:

 

Anii

Ciclul solar

Mâna anului

Ciclul

lunar

Temelia

lunii

Data lunară medie a lunii pline

pascale şi ziua săptămânii

Duminica Paştilor

2063

11

G

9

0

Aprilie 13 vineri

15 aprilie

2109

1

A

17

29

Aprilie 14 duminică

21 aprilie

2220

28

F

14

24

Aprilie 18 marţi

23 aprilie

2315

11

D

14

23

Martie 21 duminică

28 martie

2437

21

C

3

23

Martie 21 sâmbătă

22 martie

2527

27

B

17

27

Aprilie 16 miercuri

20 aprilie

2619

7

D

14

22

Martie 22 luni

28 martie

2749

25

E

11

19

Martie 25 vineri

27 martie

 

Teoria de mai sus s-o aplicăm, mai în detaliu, la doi ani din secolul prezent: 1927 şi 1933:

 

1. Când vor cădea Paştile în anul 1927 după calendarul de curând îndreptat ?

Anul 1927 coincide cu anul al 6-lea al ciclului lunar (1927 – 2 = 1925; 1925/19 = 101 + 6), ,,temelia lunii” fiind 27, trecută în tabela respectivă cu noua cifrare periodică a temeliilor lunii.

 

30 – 27 = 3.

3 + 14 = 17 martie: luna plină nepascală.

17 + 30 = 47.

47 – 31 = 16 aprilie: luna plină pascală.

 

Deci, cu ajutorul ciclului (crugului) lunar şi al ,,temeliei lunii”, am constatat că, în anul 1927, luna plină pascală va fi la 16 aprilie.

În care zi a săptămânii va cădea 16 aprilie 1927 ?

Răspunsul ni-l dă ciclul solar şi ,,mâna anului”.

Anul 1927 coincide cu anul al 15-lea al ciclului solar (1927 – 8 = 1919; 1919/28 = 68 + 15).

În tabela cu mutarea periodică a ,,mâinii anului” vedem că lângă al 15-lea an al ciclului solar stă ,,mâna anului” E, pe care o putem afla şi prin aplicarea formulei respective: (A + A/4 – 2)/7. Această literă E este semnul duminicii în anul 1927 (martie-februarie).

Cercetând calendarul perpetuu, de mai sus, vedem că 16 aprilie 1927 va cădea sâmbătă; prin urmare, a doua zi este duminica Paştilor. Romano-catolicii şi protestanţii îşi vor serba Paştile în acea duminică – 17 aprilie 1927 – iar noi, după 7 zile (la 24 aprilie), spre a nu ne serba Paştile în aceeaşi zi cu evreii, căci şi aceştia vor avea aşa numita primă zi de Paşti (15 Nissan), în anul 1927, tot duminică 17 aprilie.

 

2. Când vor cădea Paştile în anul 1933 după calendarul de curând îndreptat ?

Anul 1933 coincide cu anul 12 al ciclului lunar (1933 – 2 = 1931; 1931/19 = 101 + 12), ,,temelia lunii” fiind 3, trecută în tabela cu noua cifrare periodică a ,,temeliilor lunii”.

 

30 – 3 = 27.

27 + 14 = 41.

41 – 31 = 10 aprilie: luna plină pascală.

 

În care zi a săptămânii va cădea 10 aprilie 1933 ?

Anul 1933 coincide cu anul 21 al ciclului solar (1933 – 8 = 1925; 1925/28 = 68 + 21).

În tabela de mai sus cu mutarea periodică a ,,mâinii anului” vedem că lângă al 21-lea an al ciclului solar stă litera F, care este ,,mâna anului”, semn al duminicii.

Cercetând calendarul perpetuu de mai sus, constatăm că 10 aprilie 1933 va cădea luni.

În duminica imediat următoare – 16 aprilie – vom serba Paştile, în aceeaşi zi cu creştinii romano-catolici şi protestanţi, dar nu şi cu evreii, care, în anul 1933, aşa numita primă zi de Paşti (15 Nissan) o vor avea marţi 11 aprilie.

Şi înainte de noua îndreptare a calendarului iulian serbam Paştile în aceeaşi zi cu creştinii apuseni, cum a fost acum de curând – în anul 1922 – şi până la sfârşitul secolului în care trăim, aveam a le serba în aceeaşi zi încă de 19 ori, şi anume în anii: 1930, 1933, 1936, 1939, 1942, 1943, 1946, 1950, 1953, 1957, 1960, 1963, 1966, 1974, 1977, 1980, 1984, 1987 şi 1990.

Prin urmare, coincidenţa din 1933 nu trebuie privită ca o noutate şi cu atât mai puţin nu urmează a fi socotită ca o abatere de la Legea strămoşească.

În urma noii îndreptări a calendarului iulian, coincidenţa între Paştile creştinilor ortodocşi şi ale creştinilor romano-catolici şi protestanţi devine mai deasă, atât din cauza reaşezării echinocţiului de primăvară pe ziua de 21 martie potrivit hotărârii pascale de la Niceea, cât şi din cauza înlăturării proemptozei lunii, care, de la anul 325 s-a observat, în vremuri, în Răsărit mai întâi, dar creştinii ortodocşi nu au înlăturat-o până acum, când a venit vremea suprimării, spre a se face pe cât este cu putinţă apropierea între cele pământeşti şi cele cereşti sub raportul măsurării vremii, aşa cum făcuse şi Sinodul Întâi Ecumenic de la Niceea.

Coincidenţa totuşi nu este generalizată. Dovada ne-o dă anul 1927, adus mai sus ca exemplu, în care an romano-catolicii şi protestanţii vor serba Paştile în aceeaşi zi cu evreii, iar noi nu, fiindcă am moştenit de la bătrâni să nu ne prăznuim Paştile decât după ce evreii şi-au prăznuit pe ale lor, deoarece potrivit Evangheliei Mântuitorul – Paştile noastre, după dumnezeieştile cuvinte întrebuinţate de Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 5, 7) – a înviat din morţi a doua zi după sâmbătă 14 Nissan[1], când evreii şi-au serbat Paştile în anul 30 al corectei ere creştine – anul răstignirii Mântuitorului – a înviat adică duminică 15 Nissan, corespunzător lui 9 aprilie al calendarului iulian de atunci.

Urmează deci ca determinarea datei Paştilor creştineşti să fie pusă în legătură şi cu data Paştilor evreieşti.

În calea observării în întregime a acestei legături, însă, timpul şi împrejurările au pus nişte piedici care, neputând fi ocolite, trebuiesc date la o parte, pentru ca legea noastră pascală să nu fie tulburată prin vreo nepotrivită privire a lucrurilor.

Legea Veche poruncea evreilor ca în ziua de 14 Nissan – care din anul 1924 până la anul 2000, bunăoară, cade între 13/26 martie şi 11/24 aprilie[2] – să-şi serbeze Paştile; iar în cele 7 zile următoare (15-21 Nissan) să ţină a doua sărbătoare: a Azimelor (Ieşirea 12, 3-20; Leviticul 23, 5-8; Numerii 27, 16-25).

Dar după ce nu s-au mai bucurat de neatârnarea politicească şi au rămas fără centru religios, cu organele respective, evreii, în dezorientarea ce-i stăpânea, calculau greşit data Paştilor lor, după mărturiile autentice ale vremii, fiindcă nu totdeauna erau cu luare aminte la data în care era echinocţiul de primăvară şi, în consecinţă, se întâmpla să-şi serbeze Paştile de două ori în acelaşi an, adică atunci când în vreun an îşi serbau Paştile la 14 Nissan după echinocţiu, iar în anul următor înainte de echinocţiu.

În vederea acestei împrejurări, Aşezămintele Sfinţilor Apostoli au obligat pe creştini să nu-şi serbeze Paştile în aceeaşi zi cu evreii, ci în duminica imediat următoare zilei de 14 Nissan, adică în duminica ce urmează după data lunii pline pascale de după echinocţiul de primăvară, dar fără ca acea duminică a Paştilor să cadă mai târziu de 21 Nissan. Puteau să fie, prin urmare, mai puţin de 7 zile între 14 Nissan şi duminica Paştilor, dacă 14 Nissan cădea marţi, joi, sâmbătă; dar dacă 14 Nissan ar fi căzut duminică, creştinii trebuiau să-şi prăznuiască Paştile duminică 21 Nissan, iar nu mai târziu.

Cu chipul acesta, Paştile creştineşti nu coincideau cu cele evreieşti.

Dar la câţiva ani după darea şi promulgarea legii pascale de la Niceea din anul 325, rabinii Samuel, Adda şi Hillel II au contribuit la îndreptarea calendarului ebraic de care evreii se ţin şi azi.

În noul calendar ebraic nu mai este trecută ziua de 14 Nissan ca dată a lunii pline şi deci ca dată a Paştilor evreieşti, ci ziua de 15 Nissan, adică chiar data în care Domnul nostru a înviat.

Aşa că prin noul calendar ebraic s-a zădărnicit necoincidenţa şi s-a făcut ca Paştile evreieşti să coincidă fie din când în când, fie cât de rar, cu Paştile creştineşti, iar legea de la Niceea să fie zătignită.

Dacă am admite prin imposibil că Legea Veche poruncea ca Paştile să se prăznuiască în ziua de 15 Nissan, iar Domnul nostru a înviat la 15 Nissan, avem norma după care trebuie să ne cârmuim, în caz de coincidenţă între Paştile noastre şi Paştile evreieşti: nesocotirea acelei coincidenţe.

În adevăr:

Legea pascală de la Niceea pune data de duminică 25 aprilie ca termenul din urmă în care ne putem prăznui Paştile.

După noul calendar ebraic, 15 Nissan, aşa numita primă zi de Paşti la evrei, cade în secolul prezent cu începere din anul 1925, între 27 martie şi 25 aprilie. Aceasta însemnează că noi ar trebui să ne prăznuim Paştile la 30 aprilie, când 15 Nissan ar cădea marţi 25 aprilie, cum va fi în anul 1967.

Putem fugi de coincidenţa cu Paştile evreieşti, pogorându-ne până la 25 aprilie. Mai departe de această dată nu putem trece, fiindcă am cădea în impasul pe care ni l-ar pricinui urcarea datelor din vechea Pascalie cu zilele pe care ştiinţa astronomică şi hotărârea pascală de la Niceea ne constrânge să le suprimăm din calendarul iulian.

Structura noului calendar ebraic este de aşa fel încât 15 Nissan – data lunii pline pascale de acum, prima zi de Paşti de acum la evrei – cade uneori chiar cu 31 de zile mai târziu de data lunii pline pascale astronomice, aşa cum va fi în secolul prezent în anii: 1929, 1940, 1959 şi 1967.

În anul 1929, bunăoară, prima zi de Paşti de acum la evrei – 15 Nissan – va fi joi 25 aprilie. Putea-vom noi să ne serbăm Paştile, duminică 28 aprilie ?

Sau: în anul 1967, aşa numita primă zi de Paşti la evrei va fi marţi 25 aprilie. Putea-vom noi să ne serbăm Paştile, duminică 30 aprilie ?

În anul 1910, prima zi de Paşti de acum la evrei (15 Nissan) a coincidat cu duminică 24 aprilie, stil nou. Repetându-se, sub imperiul de curând îndreptatului calendar iulian, putea-vom noi să ne serbăm Paştile duminică 1 mai ?

Nissan 15 va cădea, în anul 1981, duminică 19 aprilie. Fugi-vom noi chiar de data în care Domnul nostru a înviat, pentru ca să ne serbăm Paştile după 7 zile – duminică 26 aprilie – în contra adevărului istoric şi a hotărârii de la Niceea ?

Evident că nu !

De aceea, creştinii, îndată după introducerea noului calendar ebraic, în viaţa de toate zilele, nu s-au mai simţit obligaţi să se ferească de coincidenţa Paştilor lor cu Paştile evreieşti.

Mult stimatul meu coleg de la Universitate, domnul N. Coculescu, profesor de astronomie la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, comunică în conferinţa sa Cestiunea calendarului (Bucureşti, 1898) că ,,între anii 360 şi 500, adică într-un interval de 140 ani, au fost 13 coincidenţe între pascele creştin şi cel judaic”.

De multă vreme însă, Paştile noastre, ale creştinilor ortodocşi, nu au mai coincidat cu prima zi a Paştilor evreieşti.

Necoincidenţa aceasta nu se datoreşte faptului că vechea Pascalie, pe care în forma actuală o avem din secolul al optulea, ar fi întocmită pentru toate timpurile nu numai în vederea hotărârii de la Niceea, ci şi cu înlăturarea posibilităţii de coincidenţă între Paştile creştineşti şi evreieşti.

Necoincidenţa se datoreşte îndeosebi proemptozei lunii care este de câte o zi cam din 300 în 300 de ani, dar a rămas neînlăturată până acum în Răsărit.

Suprimarea celor 13 zile şi înlăturarea proemptozei lunii, ambele realizate prin de curând rectificatul calendar iulian, a pus din nou în evidenţă neajunsurile religioase pe care noul calendar ebraic le pune în calea creştinilor.

Sfântul Întâiul Sinod Ecumenic a dat legea pascală având în vedere adevărul istoric că Mântuitorul a fost răstignit vineri 13 Nissan, iar a treia zi – duminică 15 Nissan – a înviat, între ziua Răstignirii şi ziua Învierii fiind sâmbătă 14 Nissan, când evreii şi-au serbat Paştile în anul morţii şi învierii Mântuitorului (anul 30).

Sinodul niceean din anul 325, dând legea pascală, nu a putut avea în vedere noul calendar ebraic întocmit şi introdus ulterior. De şi-ar fi pus înainte eventualitatea modificării calendarului ebraic, în care 14 Nissan a fost înlocuit cu 15 Nissan, ca dată a Paştilor evreieşti, cum şi alte dificultăţi de care noi ne izbim azi în menţinerea legii pascale ce a dat, şi cine ştie de câte alte dificultăţi se vor lovi cei de după noi în viitorul mai apropiat sau mai depărtat, desigur că ar fi prevăzut în legea pascală excepţia privitoare la cazurile în care coincidenţa între Paştile creştineşti şi evreieşti trebuie trecută cu vederea, trebuie nesocotită.

Din momentul în care evreii s-au lepădat de 14 Nissan, ca dată a Paştilor Legii Vechi, pe baza cărei date Sfinţii Părinţi de la Niceea au luat hotărârea pascală, suntem în drept să ne considerăm dispensaţi de a ne mai feri de coincidenţa între Paştile creştineşti şi evreieşti, mai ales că ne vine în ajutor practica urmată de Biserică în timpul imediat următor epocii în care s-a ţinut Sinodul Întâi Ecumenic.

De aceea, creştinii apuseni se ţin de la anul 1582 numai de rânduiala aceasta: Paştile se prăznuiesc în prima duminică de după luna plină care urmează echinocţiului de primăvară.

Noi însă urmează să respectăm ceea ce am apucat din bătrâni, adică de a nu ne prăznui Paştile decât după ce evreii şi-au prăznuit pe ale lor, dar cu condiţia să nu călcăm legea, serbându-ne Paştile după 25 aprilie fiindcă uzul, oricât de îndelung ar fi fost practicat şi oricât de neinfirmat ar fi rămas din partea autorităţii în drept, încetează din momentul în care se constată că stă în împotrivire cu vreo lege scrisă, cum în cazul nostru este legea pascală de la Niceea.

Drept aceea, în Pascalia pe care o prezint, nu ţin seamă decât de coincidenţa care nu loveşte în legea pascală de la Niceea.

Stă în puterea Sfântului Sinod de a face cele de cuviinţă, a chibzui şi a hotărî dacă avem a ne mai feri sau nu de coincidenţa între Paştile creştineşti şi evreieşti.

Din momentul în care şi Biserica noastră a hotărât îndreptarea calendarului iulian şi a şi luat măsuri de punere în aplicare, s-au evidenţiat două lucruri:

 

1. S-a văzut că de multe ori nu ne serbam Paştile în datele cele proprii, fixate de Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din care cauză le serbam uneori, cum va fi şi în anul 1925, în a doua duminică de după luna plină următoare echinocţiului de primăvară, fără să fie sau să fi fost de trebuinţă[3], dar în acelaşi timp fără a păcătui cu ceva împotriva Ortodoxiei, al cărei sfânt tezaur îl păstrează Biserica Ortodoxă de Răsărit cu toată scumpătatea şi credincioşia.

2. După suprimarea celor 13 zile şi înlăturarea proemptozei lunii, s-a văzut din nou că îndreptarea de după anul 325 a calendarului ebraic a făcut netrebuincioasă ferirea de coincidenţa între Paştile creştineşti şi cele evreieşti.

 

Lucrarea trebuind dusă până la capăt, urmează a alege una din aceste două:

 

a). Ori să ne ţinem strict după legea pascală de la Niceea, susţinută şi de ştiinţele matematice şi astronomice;

b). Ori să nu ţinem seamă de acea lege – legea casei noastre – pentru ca să ne ferim de coincidenţa între Paştile creştineşti şi evreieşti, coincidenţă pe care noul calendar evreiesc a făcut-o să fie de prisos, şi va deveni şi mai nefolositoare când se va produce o nouă îndreptare a calendarului ebraic, cerută de cele 2 ore şi vreo 6 minute cu care ciclul lunar ebraic – ciclul lui Meton modificat de rabinul Hillel II – este mai mic decât 19 ani tropici, ceea ce însemnează că s-a împlinit sau se va împlini cât de curând o zi de întârziere în anul solar tropic, zi care face pe evrei să-şi serbeze Paştile cu întârziere proporţională.

 

În formă de tabelă, lămuririle de mai sus asupra elementelor constitutive ale Pascaliei se prezintă astfel în următorii 10 ani, în care arăt şi duminica Paştilor după calendarul gregorian, împreună cu aşa numita primă zi de Paşti la evrei:

 

Anul

Ciclul lunar

Temelia lunii

Ciclul solar

Mâna anului

15 Nissan sau aşa numita primă zi de Paşti la evrei

Data medie a lunii pline pascale astronomice

Duminica Paştilor după calendarul gregorian

Duminica Paştilor după calendarul nostru de acum

1926

5

16

14

D

Marţi 30 martie

Duminică 28 martie

4 aprilie

4 aprilie

1927

6

27

15

E

Duminică 17 aprilie

Sâmbătă 16 aprilie

17 aprilie

24 aprilie

1928

7

8

16

G

Joi 5 aprilie

Joi 5 aprilie

8 aprilie

8 aprilie

1929

8

19

17

A

Joi 25 aprilie

Luni 25 martie

31 martie

31 martie

1930

9

0

18

B

Duminică 13 aprilie

Duminică 13 aprilie

20 aprilie

20 aprilie

1931

10

11

19

C

Joi 2 aprilie

Joi 2 aprilie

5 aprilie

5 aprilie

1932

11

22

20

E

Joi 21 aprilie

Marţi 22 martie

27 martie

24 aprilie

1933

12

3

21

F

Marţi 11 aprilie

Luni 10 aprilie

16 aprilie

16 aprilie

1934

13

14

22

G

Sâmbătă 31 martie

Vineri 30 martie

1 aprilie

1 aprilie

1935

14

25

23

A

Joi 18 aprilie

Joi 18 aprilie

21 aprilie

21 aprilie

 

Datele din coloana a 6-a a acestei tabele le-am luat din cartea amintită a rabinului S.W. Freund (p. 208).

Comparându-le cu datele din coloana a 7-a, se constată 6 deosebiri:

Cele din anii: 1929 şi 1932 se datoresc lunii intercalare (Veadar), care face ca în anul 1929 evreii să-şi serbeze Paştile cu 31 de zile mai în urmă de data lunii pline pascale de după echinocţiul de primăvară; iar în anul 1932 cu 30 de zile mai în urmă de acea dată.

Celelalte 4 deosebiri din anii: 1926, 1927, 1933 şi 1934 se datoresc faptului că, după regulile calendarului ebraic, 15 Nissan nu poate cădea în oricare zi a săptămânii, ci numai marţi, joi, sâmbătă sau duminică; dar şi din acestea, nu oricare s-ar întâmpla, ci numai în aceea pe care o determină ziua săptămânii (luni, marţi, joi sau sâmbătă) în care poate cădea 1 Tişri sau prima zi a anului nou (roş haşanah) ebraic, în aşa fel că în teză generală:

 

Dacă 1 Tişri cade luni            15 Nissan cade sâmbătă

Dacă 1 Tişri care marţi          15 Nissan cade duminică

Dacă 1 Tişri cade joi              15 Nissan cade marţi

Dacă 1 Tişri cade sâmbătă     15 Nissan cade joi.

 

Din cauza aceasta, în anul 1927 bunăoară, 15 Nissan, în loc să cadă sâmbătă 16 aprilie, va cădea duminică 17 aprilie, fiindcă 1 Tişri al anului ebraic 5688 va cădea marţi.

Iată, prin urmare, cum la dificultatea produsă de mutarea Paştilor evreieşti de la 14 la 15 Nissan se adaugă şi cea aici semnalată, drept care în anul 1927 nu ar trebui să ne pogorâm cu Paştile la 24 aprilie, ci ar trebui să le prăznuim la 17 aprilie, deoarece coincidenţa între 15 Nissan şi duminică 17 aprilie 1927 este datorită unei legi calendaristice cu prepus.

După toate acestea, înfăţişez acum într-o tabelă modalitatea a doua pentru transpunerea sau introducerea vechii Pascalii în rama nou îndreptatului calendar.

Dată fiind necesitatea de a se rectifica aproape la fiecare început de secol lungimea anului calendaristic, spre a-l ţine deopotrivă pe cât este posibil cu lungimea anului tropic, nu mai poate fi vorba de o Pascalie perpetuă, ci de Pascalii periodice pe secole.

În tabela ce urmează prezint o parte din Pascalia pe 1075 de ani (a cărei cheie am dat-o în cele de mai sus), şi anume pe 30 de ani: 1926-1955:

 

Anii de la Adam

Anii de la Hristos

Indictionul

Ciclul lunar

Temelia lunii

Ciclul solar

Mâna anului

Mâncare de carne

Săptămâni

Zile

7434

1926

9

5

16

14

D

6

3

7435

1927

10

6

27

15

E

9

2

7436

1928

11

7

8

16

G

7

1

7437

1929

12

8

19

17

A

5

6

7438

1930

13

9

0

18

B

8

5

7439

1931

14

10

11

19

C

6

4

7440

1932

15

11

22

20

E

9

3

7441

1933

1

12

3

21

F

8

1

7442

1934

2

13

14

22

G

6

0

7443

1935

3

14

25

23

A

8

6

7444

1936

4

15

6

24

C

7

5

7445

1937

5

16

17

25

D

5

3

7446

1938

6

17

29

26

E

8

2

7447

1939

7

18

10

27

F

7

1

7448

1940

8

19

21

28

A

5

0

7449

1941

9

1

2

1

B

7

5

7450

1942

10

2

13

2

C

6

4

7451

1943

11

3

24

3

D

9

3

7452

1944

12

4

5

4

F

7

2

7453

1945

13

5

16

5

G

6

0

7454

1946

14

6

27

6

A

8

6

7455

1947

15

7

8

7

B

6

5

7456

1948

1

8

19

8

D

9

4

7457

1949

2

9

0

9

E

8

2

7458

1950

3

10

11

10

F

7

1

7459

1951

4

11

22

11

G

9

0

7460

1952

5

12

3

12

B

7

6

7461

1953

6

13

14

13

C

6

4

7462

1954

7

14

25

14

D

9

3

7463

1955

8

15

6

15

E

7

2

 

[continuare]:

 

Duminica Vameşului şi a Fariseului. Începutul Triodului

Lăsata secului de carne

Sfintele Paşti

Înălţarea Domnului

Rusaliile

Postul Sfinţilor Apostoli ţine

Săptămâni

Zile

Ianuarie 24

Februarie 7

4 aprilie

Mai 13

Mai 23

4

1

Februarie 13

Februarie 27

24 aprilie

Iunie 2

Iunie 12

1

2

Ianuarie 29

Februarie 12

8 aprilie

Mai 17

Mai 27

3

4

Ianuarie 20

Februarie 3

31 martie

Mai 9

Mai 19

4

5

Februarie 9

Februarie 23

20 aprilie

Mai 29

Iunie 8

1

6

Ianuarie 25

Februarie 8

5 aprilie

Mai 14

Mai 24

4

0

Februarie 14

Februarie 28

24 aprilie

Iunie 2

Iunie 12

1

2

Februarie 5

Februarie 19

16 aprilie

Mai 25

Iunie 4

2

3

Ianuarie 21

Februarie 4

1 aprilie

Mai 10

Mai 20

4

4

Februarie 10

Februarie 24

21 aprilie

Mai 30

Iunie 9

1

5

Februarie 2

Februarie 16

12 aprilie

Mai 21

Mai 31

3

0

Ianuarie 17

Ianuarie 31

28 martie

Mai 6

Mai 16

5

1

Februarie 6

Februarie 20

17 aprilie

Mai 26

Iunie 5

2

2

Ianuarie 29

Februarie 12

9 aprilie

Mai 18

Mai 28

3

3

Ianuarie 14

Ianuarie 28

24 martie

Mai 2

Mai 12

5

5

Februarie 2

Februarie 16

13 aprilie

Mai 22

Iunie 1

2

6

Ianuarie 25

Februarie 8

5 aprilie

Mai 14

Mai 24

4

0

Februarie 14

Februarie 28

25 aprilie

Iunie 3

Iunie 13

1

1

Ianuarie 30

Februarie 13

9 aprilie

Mai 18

Mai 28

3

3

Ianuarie 21

Februarie 4

1 aprilie

Mai 10

Mai 20

4

4

Februarie 10

Februarie 24

21 aprilie

Mai 30

Iunie 9

1

5

Ianuarie 26

Februarie 9

6 aprilie

Mai 15

Mai 25

3

6

Februarie 15

Februarie 29

25 aprilie

Iunie 3

Iunie 13

1

1

Februarie 6

Februarie 20

17 aprilie

Mai 26

Iunie 5

2

2

Ianuarie 29

Februarie 12

9 aprilie

Mai 18

Mai 28

3

3

Februarie 11

Februarie 25

22 aprilie

Mai 31

Iunie 10

1

4

Februarie 3

Februarie 17

13 aprilie

Mai 22

Iunie 1

2

6

Ianuarie 25

Februarie 8

5 aprilie

Mai 14

Mai 24

4

0

Februarie 14

Februarie 28

25 aprilie

Iunie 3

Iunie 13

1

1

Ianuarie 30

Februarie 13

10 aprilie

Mai 19

Mai 29

3

2

 

În coloana a 8-a a acestei Pascalii parţiale, pe 30 de ani, sunt socotite şi cele 7 zile din urmă ale anului precedent, adică de la 25-31 decembrie.

În anii: 1927, 1932, 1948, 1951 şi 1954, data duminicii întâia de după luna plină (Sfintele Paşti) imediat următoare echinocţiului de primăvară este aceasta:

 

17 aprilie 1927

27 martie 1932

28 martie 1948

25 martie 1951

18 aprilie 1954

 

Cu toate acestea, în Pascalia parţială de faţă am notat data Sf. Paşti aşa cum se vede din cauza lui 15 Nissan, fiindcă epoca serbării Paştilor (22 martie – 25 aprilie) a îngăduit pogorârea datei Paştilor.

Nu tot astfel şi în anii 1929 şi 1940 pentru că în amândoi aceşti ani Sfintele Paşti ar fi căzut la 28 aprilie, adică după termenul hotărât la Niceea ca sfârşit al epocii serbării Paştilor.

Ţin la dispoziţiunea Sfântului Sinod textul detaliat zilnic al acestei Pascalii pe fiecare din anii 1926-1955, în care text arăt între altele data Paştilor în calendarul de curând îndreptat, numirea fiecărei duminici, datele lunare în care cad duminicile, glasurile respective, citirile din ,,Apostol” şi ,,Evanghelie” în toate duminicile, apoi posturile şi dezlegările lor, deniile etc.

Dacă însă, în vederea celor expuse, se va renunţa la ferirea de coincidenţa Paştilor noastre cu cele evreieşti, precum şi la serbarea Paştilor noastre după serbarea celor evreieşti şi se va accepta ca Paştile noastre să se prăznuiască constant în prima duminică de după luna plină care urmează echinocţiului de primăvară, atunci întâia Pascalie parţială – de la anul 1926 până la anul 2099 – bazată pe combinarea anilor ciclului lunar cu anii ciclului solar este aceasta:

 

Anii

ciclului

lunar

Anii ciclului solar

1

7

12

18

2

13

19

24

3

8

14

25

9

15

20

26

4

10

21

27

5

11

16

22

6

17

23

28

1

13 aprilie

12 aprilie

18 aprilie

17 aprilie

16 aprilie

15 aprilie

2

6 aprilie

5 aprilie

4 aprilie

2 aprilie

1 aprilie

7 aprilie

3

19 aprilie

25 aprilie

24 aprilie

23 aprilie

22 aprilie

21 aprilie

4

12 aprilie

11 aprilie

10 aprilie

9 aprilie

15 aprilie

14 aprilie

5

30 martie

29 martie

4 aprilie

3 aprilie

1 aprilie

31 martie

6

20 aprilie

18 aprilie

17 aprilie

23 aprilie

22 aprilie

21 aprilie

7

6 aprilie

12 aprilie

11 aprilie

10 aprilie

9 aprilie

8 aprilie

7 aprilie

8

30 martie

29 martie

28 martie

27 martie

26 martie

31 martie

9

20 aprilie

19 aprilie

17 aprilie

16 aprilie

15 aprilie

14 aprilie

10

6 aprilie

5 aprilie

4 aprilie

3 aprilie

9 aprilie

8 aprilie

11

23 martie

29 martie

28 martie

27 martie

26 martie

25 martie

12

13 aprilie

12 aprilie

11 aprilie

16 aprilie

15 aprilie

14 aprilie

13

5 aprilie

4 aprilie

3 aprilie

2 aprilie

1 aprilie

31 martie

14

20 aprilie

19 aprilie

18 aprilie

24 aprilie

22 aprilie

21 aprilie

15

13 aprilie

12 aprilie

11 aprilie

10 aprilie

8 aprilie

14 aprilie

16

30 martie

28 martie

3 aprilie

2 aprilie

1 aprilie

31 martie

17

20 aprilie

19 aprilie

18 aprilie

17 aprilie

16 aprilie

21 aprilie

18

6 aprilie

5 aprilie

10 aprilie

9 aprilie

8 aprilie

7 aprilie

19

30 martie

29 martie

27 martie

26 martie

25 martie

24 martie

 

Data din punctul în care se întâlneşte linia din dreptul anului respectiv al ciclului lunar cu linia din dreptul anului respectiv al ciclului solar este data Paştilor în anul (de la Hristos) coincident cu anul ciclului lunar şi solar.

De exemplu: potrivit regulilor arătate mai sus, anul 1926 coincide cu anul 5 al ciclului lunar şi cu anul 14 al ciclului solar. Din combinarea, în Pascalia 1926-2099, a acestor 2 ani rezultă că în anul 1926 Sfintele Paşti vor fi la 4 aprilie, aşa cum se arată atât în Pascalia de pe pagina 32, cât şi în cea de pe pagina 34-35, în lucrarea de faţă.

Această Pascalie parţială ar putea deveni perpetuă, ca şi cea a Părinţilor, comunicată în secolul al 14-lea de monahul Isaac Arghirul, dacă nu ar interveni din timp în timp trebuincioasa rectificare a anului calendaristic spre a-l avea deopotrivă cu lungimea anului astronomic.

Pentru aceea, din cauza anilor seculari reductibili, acestei Pascalii parţiale pe anii 1926-2099 îi va mai veni rândul tocmai în anii: 2800-2999, 3700-3899, 4600-4799 ... 8200-8399 ... 10.000-10.199 şi aşa mai departe, sub raportul ,,mâinii anului”.

A doua Pascalie parţială va fi pe anii: 2100-2199 şi se va repeta în anii 3000-3099, 3900-3999, 4800-4899, 5700-5799 ... 8400-8499 ... 10.200-10.299 şi aşa mai departe, având în vedere tot ,,mâna anului”.

Alte serii de ani pentru alte Pascalii parţiale nu mai înşir.

Arăt însă deosebirea dintre prima şi a doua Pascalie parţială, luând numai un exemplu:

După întâia, anul 8 al ciclului lunar combinat cu anul 20 al ciclului solar ne dă 27 martie ca dată a Paştilor. După a doua, aceiaşi ani (8 şi 20) ne dau 28 martie ca dată a Paştilor.

Deosebirea provine din schimbarea ,,mâinii anului” ca în anii comuni în anii seculari calculaţi a fi reductibili, când 3 ani de la sfârşitul secolului precedent şi 4 ani de la începutul secolului următor sunt comuni, cum vor fi bunăoară anii: 2097, 2098 şi 2099 ai secolului al 21-lea şi anii: 2100, 2101, 2102 şi 2103 ai secolului al 22-lea.

Iată mutarea de la o dată a lunii la alta a duminicii Paştilor în primele 7 Pascalii parţiale (a: 1100-2099; b: 2100-2199; c: 2200-2299; d: 2300-2499; e: 2500-2599; f: 2600-2699; g: 2700-2799), şi anume în anii (de la Hristos) coincidenţi cu anul 1 şi 2 al ciclului lunar şi cu anii respectivi ai ciclului solar:

 

Pascalia

Ciclul lunar

Ciclul solar

1

7

12

18

2

13

19

24

3

8

14

25

9

15

20

26

4

10

21

27

5

11

16

22

6

17

23

28

a

1

13 aprilie

12 aprilie

18 aprilie

17 aprilie

16 aprilie

15 aprilie

b

13 aprilie

12 aprilie

17 aprilie

16 aprilie

15 aprilie

c

15 aprilie

13 aprilie

19 aprilie

17 aprilie

16 aprilie

d

16 aprilie

15 aprilie

14 aprilie

20 aprilie

19 aprilie

17 aprilie

e

17 aprilie

16 aprilie

15 aprilie

20 aprilie

19 aprilie

f

17 aprilie

16 aprilie

21 aprilie

20 aprilie

19 aprilie

g

18 aprilie

17 aprilie

16 aprilie

21 aprilie

20 aprilie

a

2

6 aprilie

5 aprilie

4 aprilie

3 aprilie

2 aprilie

1 aprilie

7 aprilie

b

6 aprilie

5 aprilie

4 aprilie

2 aprilie

1 aprilie

c

8 aprilie

6 aprilie

5 aprilie

3 aprilie

2 aprilie

d

9 aprilie

8 aprilie

6 aprilie

5 aprilie

4 aprilie

3 aprilie

e

3 aprilie

9 aprilie

8 aprilie

6 aprilie

f

10 aprilie

9 aprilie

8 aprilie

6 aprilie

5 aprilie

g

5 aprilie

10 aprilie

9 aprilie

7 aprilie

6 aprilie

 

Înainte de a termina, repet pe scurt cele cuprinse în referatul de faţă:

Transpunerea vechii Pascalii în cadrele de curând îndreptatului calendar fără schimbarea rânduielii de la Niceea s-ar putea face ori prin urcarea datelor vechii Pascalii cu cele 13 zile suprimate, ori prin adaptarea acelei Pascalii la calendarul de curând îndreptat.

În ce priveşte urcarea. S-a recurs la aceasta din cauză că datele Pascaliei Părinţilor nu mai cad acum duminică, în urma păşirii peste cele 13 zile de întârziere.

Dar urcarea datelor are neajunsul că ne va face să ne prăznuim Paştile după 25 aprilie, ceea ce va avea ca rezultat nu numai reducerea, ci chiar desfiinţarea Postului Sfinţilor Apostoli, adică lepădarea rânduielilor noastre canonice şi liturgice.

Deci, urcarea trebuie înlăturată.

În ce priveşte adaptarea. Aceasta este acceptabilă dacă prin ea se menţine echinocţiul la 21 martie şi dacă Paştile se prăznuiesc în conformitate cu legea pascală de la Niceea, între 22 martie şi 25 aprilie, păzindu-se în acelaşi timp toate rânduielile canonice şi liturgice în legătură cu sărbătoarea Paştilor.

Adaptarea se poate înfăptui prin revizuirea periodică a ,,mâinii anului” în ce priveşte soarele, şi ,,temeliei lunii” în ce priveşte luna.

Revizuirea ,,mâinii anului” se face atunci când anul începător de veac este comun (2100, 2200, 2300, 2500, 2600, 2700, 2800, 3000 etc), adică atunci când se face rectificarea anului calendaristic, prin reducerea de câte o zi, spre a-l ţine deopotrivă pe cât posibil cu lungimea anului astronomic.

Revizuirea ,,temeliei lunii” se face în chipul acesta:

Temelia se scade cu o unitate când anul începător de veac este comun (2200, 2300, 2500, 2600, 2800, 3100 etc).

Se urcă cu o unitate în anul începător de veac, an în care proemptoza lunii ajunge a fi de 24 ore, adică o zi (precum în anii: 2400, 3300, 7400 etc).

Nu se schimbă ,,temelia lunii” când anul comun începător de veac coincide cu proemptoza de o zi a lunii (2100, 2700, 3000 etc), ca şi atunci când anul începător de veac este bisect şi proemptoza de o zi a lunii nu se iveşte (2000, 2900, 3800, 4200, 4700 etc).

,,Temelia lunii” scăzută din cele 30 de zile ale unei luni lunare pline ne dă data lunii noi pascale, la care adăugând două săptămâni (14 zile) obţinem data lunii pline pascale.

Când operaţiunea ar da o sumă inferioară cifrei 21 (martie), se adaugă o lună lunară plină (30 de zile) spre a da de data lunii pline pascale, care nu poate cădea mai târziu de 18 aprilie după scăderea celor 31 de zile ale lunii martie, scădere care se face şi atunci când, fără a fi necesar să se adauge o lună lunară plină, suma obţinută din prima operaţiune ar covârşi cifra 31.

,,Temelia lunii” ne arată data lunii pline pascale. Ziua săptămânală a acelei date ne-o arată ,,mâna anului”. În duminica următoare prăznuim Paştile.

Dacă în această duminică se întâmplă să fie Paştile evreieşti, noi prăznuim pe ale noastre în duminica următoare.

Nici înainte de Paştile evreieşti nu ne serbăm Paştile noastre, ci în duminica următoare.

Dar dacă coincidenţa, ca şi după serbarea, ne-ar face să ne prăznuim Paştile după duminică 25 aprilie, nu suntem obligaţi să ne ferim nici de coincidenţă, nici de înainte serbare, deoarece evreii nu mai au calendarul din anul 325 când s-a făcut şi s-a promulgat legea pascală, ci altul potrivit căruia ei nu-şi mai serbează Paştile la 14, ci la 15 Nissan, care coincide uneori cu 25 aprilie al de curând îndreptatului calendar, deci cu data cea mai târzie în care noi ne putem serba Paştile.

Numai aşa făcând se poate zice că vechea Pascalie este adaptată calendarului de curând îndreptat ştiinţificeşte, păzindu-se în acelaşi timp întreaga lege pascală de la Niceea şi toate rânduielile canonice şi liturgice ale Sfintei noastre Biserici.

Mai pe scurt:

Pascalia Părinţilor fiind încadrată în calendarul iulian, datele ei au rămas înapoi în acelaşi timp cu datele anului acelui calendar faţă cu anul ceresc.

Calendarul iulian fiind îndreptat, anul lui coincide acum cu anul ceresc.

Pentru ca şi datele Pascaliei Părinţilor să fie în armonie cu anul ceresc, urmează ca şi acea Pascalie să fie îndreptată, căci în urma rectificării calendarului datele ei nu mai cad acum duminica şi, prin urmare, ea nu mai poate fi întrebuinţată în forma de acum.

Scăzute cu o unitate, datele Pascaliei Părinţilor ar cădea duminica acum. Dar în cazul acesta, duminica Paştilor ar fi uneori în ziua echinocţiului de primăvară, alteori ar fi după acea zi, însă înainte de luna plină pascală sau o dată cu aceasta, ceea ce ar fi împotriva hotărârii pascale universale de la Niceea.

Îndreptarea Pascaliei Părinţilor nu se poate face prin urcarea datelor ei cu cele 13 zile cu care calendarul iulian a fost dat înainte, fiindcă Sfintele Paşti nu ar mai cădea numai între 22 martie şi 25 aprilie şi, ca urmare, Postul Sfinţilor Apostoli s-ar reduce uneori până la o zi numai, iar alteori s-ar desfiinţa.

Îndreptarea Pascaliei Părinţilor trebuie făcută în aşa mod încât datele ei să cadă tot duminică, numai între 22 martie şi 25 aprilie, şi acea duminică să fie cea care urmează mai întâi după luna plină astronomică imediat următoare echinocţiului de primăvară.

Data lunii în care cade luna plină astronomică de după echinocţiul de primăvară o cunoaştem pe cât se poate cu ajutorul ,,temeliei lunii”. Ziua din săptămână a acelei date ne-o spune ,,mâna anului”. În duminica imediat următoare se prăznuiesc Sfintele Paşti, dacă nu intervine vreo împiedicare canonică.

Dacă ,,temelia lunii” şi ,,mâna anului” sunt puse şi menţinute în acord cu calendarul rectificat, problema îndreptării Pascaliei Părinţilor este rezolvată.

Acordul pentru acum a trebuit să fie făcut odată cu îndreptarea calendarului, precum am arătat.

În viitor, anii seculari reductibili şi proemptoza lunii vor da prilej la menţinerea acelui acord.

A suprima cele 13 zile şi în acelaşi timp a menţine vechea Pascalie, în forma ei nepotrivită de acum, sunt două lucruri care se exclud unul pe altul.

A suprima cele 13 zile de diferenţă şi a potrivi vechea Pascalie ca să poată intra în pervazul calendarului iulian de curând îndreptat sunt cerinţe categorice nu numai ale adevărului ştiinţific, ci şi ale Sfântului Întâiului Sinod Ecumenic de la Niceea.

Nu pot avea pretenţiunea că am spus ultimul cuvânt în chestiune. Asigur însă pe Sfântul Sinod că lucrarea de faţă am întocmit-o cu toată râvna şi buna credinţă de a-mi servi Biserica într-o problemă atât de grea cum este aceasta: adaptarea vechii Pascalii şi introducerea ei în cadrele calendarului iulian de curând îndreptat, cu respectarea hotărârii de la Niceea şi a cerinţelor ştiinţifice.

 
Al Înalt Prea Sfinţiei Voastre supus fiu duhovnicesc,
 
Dr. Constantin Chiricescu
Profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti
şi membru în ,,Comisiunea pentru îndreptarea calendarului”
 
22 octombrie 1924
 

[1] Ziua ţinea, la evrei, de seara până a doua zi, seara. Acest 14 Nissan a început deci vineri, de la ora 3 (15) după amiază, şi s-a terminat a doua zi la aceeaşi oră.

[2] Vergleichende Datum-Tabellen ..., p. 207, de rabinul Salomon W. Freund, Wien, 1885.

[3] În anul 1925, aşa numita primă zi de Paşti la evrei (15 Nissan) va fi joi 9 aprilie. Romano-catolicii şi protestanţii vor avea Paştile la 12, iar noi la 19 aprilie.