----------------

 

Carti in site

 

--------------------

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Calendarul nostru nu este schimbat, ci îndreptat

de dr. Constantin Chiricescu

 

Pe aceeaşi temă:
- Hotărărea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din regatul României, cu privire la îndreptarea calendarului iulian -
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române autocefale, întrunit în sesiune ordinară de toamnă, în şedinţa sa din 31 octombrie (13 noiembrie) 1923, luând în deliberare comunicatul Patriarhiei din Constantinopol de sub nr. 3124 din 1923 privitor la îndreptarea calendarului iulian, în conformitate cu propunerile conferinţei delegaţilor Bisericilor Ortodoxe, întrunite la Constantinopol în luna mai 1923, la propunerea comisiunii sinodale, fiind referent P.S. sa Episcopul Vartolomeu, şi după dezbateri îndelungate, în unanimitate şi cu însufleţire a adus următorul …
 
Pentru punerea în aplicare a calendarului îndreptat pe ziua de 1/14 octombrie 1924
 
privind data Paştelui din anul 1929
Contextul acestei cărţi pastorale a Sfântului Sinod a fost foarte bine conturat de Nae Ionescu în articolele sale. Începând cu articolul său din 3 iulie 1928, intitulat Dificultăţi bisericeşti. Ce este cu data Sfintelor Paşti, şi până la mijlocul anului 1929 – an plin de tulburări cauzate de fixarea Sfintelor Paşti la data de 31 martie, în loc de 5 mai – Nae Ionescu va imortaliza una dintre cele mai negre pagini de istorie bisericească a românilor.
 
 
de Petru Drăghici, asesor onorar la Consistoriul Arhidiecezan din Sibiu
 
Pascalia Bisericii Creştine Ortodoxe de Răsărit, în conformitate cu calendarul îndreptat
de dr. Constantin Chiricescu, profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti
Referat către Sfântul Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române, 1925, partea I şi partea a II-a
 
de dr. Constantin Chiricescu

 

* * *

 

Doritorii de a ne vedea învrăjbiţi până şi pe chestia calendarului, vestesc în toate părţile că noi nu ne-am îndreptat calendarul, ci ni l-am schimbat, înlocuindu-l cu cel gregorian.

Între noi s-au şi găsit unii, care, dând crezământ clevetitorilor, se împotrivesc hotărârii Sfântului Sinod şi zic: noi ne vom prăznui sărbătorile şi ne vom ţine posturile în vremea pe care ne-o arată calendarul nostru cel vechi, iar nu cel nou, adică schimbat, fiindcă nu vrem să ne părăsim legea noastră creştinească, pe care o avem de la moşi, strămoşi, şi să ne potrivim celor ce vor să ne treacă la legea catolică sau papistaşă.

Dar Sfânta noastră Biserică nu are nici o legătură bisericească cu catolicii sau, mai bine zis, cu papistaşii, căci aşa sunt numiţi cei ce ţin de Biserica Papei de la Roma, care, de la anul 1054, s-a rupt desăvârşit de la adevărata Biserică a lui Hristos, despărţindu-se de Ea şi apucând altă cale.

Afară de aceasta, noi nu ne-am schimbat calendarul, ci l-am îndreptat, aşa cum trebuia. Şi chiar dacă l-am fi schimbat – ceea ce Sfântul Sinod nu a făcut – prin aceasta nu ne-am fi schimbat şi legea strămoşească, căci între ea şi între calendar nu este întâlnire, nici legătură.

De calendar ne slujim la măsurarea vremii, iar de lege ne călăuzim în cele ce suntem datori a crede şi a face.

Într-un calendar bine chibzuit, întocmit de orişicine, creştin sau necreştin, îşi pot rândui sărbătorile atât creştinii (ortodocşi, papistaşi, luterani, calvini, anglicani şi alţii), cât şi necreştinii, fără a se face amestecare de legi, ci fiecare rămânând şi stând în legea sa şi cârmuindu-şi credinţa şi faptele potrivit poruncilor legii sale, în neatârnare de ceilalţi.

De aceea, creştinii cei dintâi nu şi-au făcut calendar anume pentru ei, ci au luat şi au întrebuinţat calendarul Împărăţiei romane, numit calendarul iulian, care fusese întocmit în anul 46 înainte de Hristos.

În acest calendar, ei şi-au rânduit sărbătorile, pomenirile, posturile şi toate celelalte, fără ca prin aceasta să-şi fi părăsit legea lor creştinească şi să se fi făcut păgâni.

Calendarul iulian este întrebuinţat şi azi de către toţi creştinii, ortodocşi şi neortodocşi, cum şi de altă lume.

Calendarul iulian, însă, ca oricare lucrare omenească, nu este desăvârşit, căci măsura anului lui nu este luată întocmai după măsura anului ceresc sau anului adevărat, ci este mai lungă cu 11 minute, 14 secunde, 02.

Lungimea aceasta face ca anul iulian să rămână înapoi, în fiecare an, cu câte vreo 11 minute.

Iată cum se lămureşte această întârziere: dacă amândouă felurile de ani – ceresc şi iulian – încep anul 1, să zicem la 1 ianuarie, amândouă trebuie să-l sfârşească la 31 decembrie. Dar pe când anul ceresc termină acel an 1 la 31 decembrie, anul iulian îl termină după ce au trecut vreo 11 minute din 1 ianuarie al anului 2. Anul ceresc va sfârşi anul 2 tot la 31 decembrie, iar anul iulian îl va sfârşi după ce vor trece vreo 22 minute din 1 ianuarie al anului 3, şi aşa mai departe.

După cam 129 de ani, cele vreo 11 minute, adause în fiecare an iulian, se prefac într-o zi de 24 ceasuri. Aşa că anul ceresc va sfârşi anul 129 tot la 31 decembrie, iar anul iulian în ziua următoare, căreia calendarul iulian îi va zice 31 decembrie, făcând parte din anul 129, pe când, după anul ceresc, acel 31 decembrie întârziat este 1 ianuarie anul 130.

Spre a face ca nu numai anul ceresc, ci şi anul iulian să înceapă anul 130 la 1 ianuarie, trebuie a sări peste ziua de întârziere a anului din calendarul iulian, în loc de 31 decembrie anul 129, zicând 1 ianuarie, anul 130. Se păşeşte adică peste 31 decembrie, anul 129.

Aşa făcând, se cheamă că îndreptăm calendarul.

În felul arătat, de la anul 46 înainte de Hristos până la anul 325 după Hristos, adică în aproape 400 de ani, anul din calendarul iulian a rămas cu trei zile în urma anului ceresc.

Sfinţii Părinţi de la Sinodul ţinut la Niceea, în anul 325, au îndreptat calendarul iulian, în loc de 18 martie zicând 21 martie, urcând adică cu 3 zile data echinocţiului de primăvară (când ziua are tot atâtea ceasuri câte are şi noaptea).

După aceea au hotărât duminica în care toţi creştinii sunt datori să-şi serbeze Sfintele Paşti.

Data echinocţiului de primăvară, adică 21 martie, trebuia să rămână nu numai neschimbată în calendar, ci şi la vremea pe care o arată soarele pentru anul ceresc, căci numai aşa se poate afla adevărata duminică a Sfintelor Paşti.

Nu s-au luat însă măsuri pentru înlăturarea celor vreo 11 minute mai mult, şi deosebirea dintre lungimea anului iulian şi a anului ceresc s-a ivit din nou.

Urmarea a fost că nu numai 21 martie, ci şi toate celelalte date ale calendarului iulian au rămas neschimbate numai pe hârtie, pe când ele au ajuns din ce în ce mai mult în urma adevăratelor date cerute de semnele anului ceresc.

Numai de la anul 325 până la anul 1582, datele calendarului iulian au rămas în urmă cu 10 zile, pe care papistaşii le-au înlăturat din pomenitul calendar în anul 1582, de la 5 octombrie păşind la 15 octombrie, şi luând măsuri ca pe viitor să nu se mai repete greşeala din calendarul iulian.

Îndreptării acesteia i s-a zis calendarul gregorian, fiindcă a fost aprobată de Papa Grigorie al XIII-lea al Romei, deşi au rămas aceleaşi zile ale anului, împărţite în aceleaşi săptămâni şi luni, ca mai înainte.

Cu toate că de la anul 1054 nu mai este legătură bisericească între ortodocşi şi papistaşi, totuşi până în anul 1582, ortodocşii au prăznuit, în aceleaşi zile cu ei, sărbătorile împărăteşti: Naşterea Maicii Domnului, Înălţarea Cinstitei Cruci, Intrarea în Biserică, Naşterea Domnului (Întruparea, Incarnatio, Crăciunul), Botezul Domnului şi altele; şi nimeni nu i-a învinovăţit că prin aceasta s-ar fi dat de partea papistaşilor.

Din anul 1582, papistaşii au prăznuit arătatele sărbători mai devreme decât noi, întâi cu 10 zile, apoi cu 11, cu 12 şi în cele din urmă cu 13 zile, fiindcă din acel an până acum s-au mai adaus încă 3 zile de deosebire între lungimea anului din calendarul iulian neîndreptat şi a anului ceresc, din pricina celor vreo 11 minute.

Numai Sfintele Paşti şi sărbătorile în legătură cu ele (Floriile, Înălţarea Domnului, Rusaliile), pe care ei le-au prăznuit de la o vreme[1] până atunci, în toţi anii, în aceleaşi zile cu noi, de atunci – din anul 1582 – ei le prăznuiesc numai din când în când în aceeaşi vreme cu noi, ca acum 2 ani.

Cele 13 zile de deosebire le-am înlăturat şi noi din calendarul iulian, în anul 1924, de la 1 octombrie sărind la 14 octombrie, luând şi noi măsuri împotriva celor vreo 11 minute de prisos (calendarul ortodox).

Măsurile luate de noi nu sunt la fel cu cele luate de papistaşi.

Înainte de a arăta aceste măsuri şi deosebirea dintre ele, se cuvine a şti că în calendarul iulian toţi anii de la începutul veacurilor, adică anii seculari (1800, 1900, 2000, 2100, 2200 şi toţi ceilalţi) sunt ani de câte 366 zile.

Pentru înlăturarea din calendar a celor vreo 11 minute de prisos, papistaşii fac aşa: împart anul secular la 400, şi dacă socoteala nu dă rămăşiţă, anul este de 366 zile; dacă dă rămăşiţă, anul este de 365 de zile, ca şi cel din 4000 în 4000 de ani.

După această socoteală, din 8 ani seculari la rând, 2 sunt de câte 366 de zile, iar 6 sunt de câte 365 de zile.

Pentru arătata înlăturare, noi împărţim anul secular la 9, şi numai dacă socoteala dă rămăşiţă 2 sau 6, anul este de 366 de zile; dacă dă altă rămăşiţă sau nimic, anul este de 365 de zile.

După socoteala noastră, din 9 ani seculari la rând, 2 sunt de câte 366 de zile, iar 7 sunt de câte 365 de zile.

Socoteala deosebită face ca foarte adeseori acelaşi an secular, după noi să fie de 366 de zile, iar după papistaşi, de 365 de zile, cum sunt bunăoară anii: 2900, 3300, 3800, 4200, ... 6500, 6900, ... 8300, ... 10.100 etc.

Cum că măsurile luate de noi sunt mai bune decât cele luate de papistaşi, se vede din aceea că anul nostru a rămas mai lung numai cu 2 secunde (2’’,02) decât anul ceresc (ceea ce face o zi la 42.772 de ani), pe când anul lor este mai lung cu 24 secunde decât anul nostru, şi cu 26 secunde (26’’,02) sau aproape cu o jumătate de minut decât anul ceresc (ceea ce face o zi la 36.000 de ani).

Calendarul nostru fiind deci un mai bun măsurător al vremii decât calendarul gregorian, această deosebire dintre ele nu poate fi trecută cu vederea.

Înlăturând şi noi din calendarul iulian aceleaşi 13 zile, câte sunt înlăturate şi de către papistaşi din calendarul iulian îndreptat de ei, căci atâtea trebuiau, am ajuns să ne prăznuim sărbătorile mai devreme cu 13 zile ca până la 1/14 octombrie 1924, deşi datele din calendar au rămas aceleaşi. Le prăznuim, adică, la vremea lor, aşa cum le prăznuiau creştinii ortodocşi pe timpul Sinodului de la Niceea din anul 325.

Deci, Naşterea Maicii Domnului, Buna Vestire, Naşterea Domnului, Adormirea Maicii Domnului şi alte câteva sărbători le prăznuim acum în aceleaşi zile cu papistaşii, precum le-am prăznuit şi până în anul 1582, deşi ei se înstrăinaseră, ca şi altă dată, de Biserica lui Hristos cu cel puţin 528 de ani mai înainte.

Din această întâlnire între noi şi ei, în prăznuirea câtorva sărbători, nu urmează însă că noi ne-am fi lepădat de legea noastră şi că ne-am fi făcut papistaşi, după cum nu ne-am papistăşit nici până la anul 1582 şi nici de atunci încoace, deşi am avut şi avem cu ei aceleaşi sărbători numite duminici, 52 sau 53 pe an, şi am prăznuit în aceeaşi zi cu ei chiar Sfintele Paşti, cum am făcut în anul 1922.

Fără nici o primejdie pentru ortodoxia noastră, am putea avea cu ei, în aceleaşi zile, toate sărbătorile, căci sfinţenia sărbătorilor noastre nu ar scădea dacă le-am prăznui în aceleaşi zile cu papistaşii, întocmai aşa cum acea sfinţenie nu s-ar ştirbi dacă sărbători de-ale noastre ar cădea în aceleaşi zile cu sărbători evreieşti, turceşti sau păgâneşti.

Dar sunt atât de multe deosebiri între calendarul nostru şi cel gregorian în ce priveşte cuprinsul unuia şi al altuia, încât nici vorbă nu poate fi de nedreapta învinovăţire ce ni se aduce că, îndreptându-ne calendarul, am fi trecut la papistaşi.

Iată câteva deosebiri de acestea:

1. În amândouă calendarele sunt arătate sărbători, pomeniri pe care le avem atât noi, cât şi papistaşii, dar care nu cad în aceleaşi zile.

În următoarea tabelă se arată câteva din ele:

 

Sărbătoarea

Data din calendarul iulian

îndreptat de ortodocşi

Data din calendarul iulian

îndreptat de papistaşi

Sfântul Vasilie

1 ianuarie

2 ianuarie

Sfântul Silvestru

2 ianuarie

31 decembrie

Sfântul Grigorie Teologul

25 ianuarie

9 mai

Sfântul Pamfil

16 februarie

1 iunie

Sfântul Policarp

23 februarie

26 ianuarie

Sfinţii 40 de Mucenici

9 martie

10 martie

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan

8 mai

27 decembrie

Toţi Sfinţii

Duminica 1 după Rusalii

1 noiembrie

Sfântul Apostol Matia

9 august

24 februarie

Sfântul Apostol Toma

6 octombrie

20 decembrie

Sfântul Apostol Filip

14 noiembrie

1 mai

Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei

16 noiembrie

21 septembrie

Sfântul Ioan Damaschin

4 decembrie

27 martie

Sfântul Iosif Logodnicul

Duminică după Crăciun

19 martie

Sfântul Arhidiacon Ştefan

27 decembrie

26 decembrie

 

2. Calendarul nostru arată următoarele sărbători, care nu sunt în calendarul gregorian: Duminica Ortodoxiei, Sfinţii Trei Ierarhi, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Marcu Eugenicul, Sfinţii Împăraţi, Sfinţii Arhangheli, Sfânta Parascheva, Sfântul Dumitru şi mulţi alţii.

3. Calendarul papistaşilor are sfinţi pe care calendarul nostru nu-i are, precum: Albert, Bonaventura, Carol, Dominic, Eduard, Ferdinand, Genovieva, Hortensa, Ivona, Matilda, Odeta, Petru Damian, Raimund, Toma Acvin, Vilhelm şi mulţi alţii.

Sau: Şapte dureri ale Mariei, Sfânta Inimă a lui Iisus şi altele.

4. Pentru duminici şi pomeniri, cele două calendare au numiri deosebite, precum:

a) Duminica întâia de după Rusalii, calendarul nostru o numeşte: a Tuturor Sfinţilor; iar calendarul gregorian: a Sfintei Treimi.

b) Pomenirea Cinei celei de taină, calendarul nostru o arată în Sfânta şi Marea Joi; iar calendarul gregorian o arată joi în a doua săptămână de după Rusalii, sub numele de ,,Trupul Domnului” (Joia Verde).

c) Pomenirea ,,Zămislirii Prea Sfintei Fecioare Maria” calendarul nostru o arată la 9 decembrie, iar calendarul papistaşilor o arată la 8 decembrie, sub numirea: ,,Neprihănita Zămislire”, fiindcă ei cred că nu numai Domnul Hristos, ci şi Prea Sfânta Fecioara Maria s-a născut fără pata păcatului strămoşesc.

5. Calendarul iulian îndreptat de noi arată, ca şi în trecut, maslu de obşte în Sfânta şi Marea Miercuri; calendarul gregorian nu pomeneşte de el. La papistaşi nu se face maslu decât celui care este aproape să moară.

6. Noi, păzind hotarele puse de Sfântul Sinod de la Niceea, nu ne prăznuim Paştile în aceeaşi zi cu evreii, nici înainte de ei. Papistaşii nu ţin seamă de aceasta. De aceea, în anul 1927, bunăoară, ei vor prăznui Paştile la 17 aprilie, în aceeaşi zi cu evreii; iar noi, după o săptămână, adică duminică 24 aprilie.

Sau: în anul 1932, papistaşii vor serba Paştile lor la 27 martie, înainte de Paştile evreieşti, care vor fi joi 21 aprilie. Noi ne vom serba Paştile noastre în duminica următoare, adică la 24 aprilie.

7. În calendarul gregorian sunt arătate următoarele posturi:

a) Postul mare, pe care papistaşii nu-l încep luni, în săptămâna a şaptea înainte de Paşti, ci miercuri în aceeaşi săptămână: în ,,Miercurea Cenuşii”, numire necunoscută în calendarul nostru, şi-l ţin până la Paşti, afară de duminici.

b) În întâia săptămână de pe la începutul primăverii, verii, toamnei şi iernii, papistaşii postesc miercurea, vinerea şi sâmbăta, sub numirea de ,,postul celor patru timpuri”, pe care noi nu-l cunoaştem.

c) Postul Crăciunului (sau Adventul), care la papistaşi nu începe de la 15 noiembrie, cum îl începem noi, ci din duminica a patra înainte de Crăciun, adică de pe la sfârşitul lunii noiembrie sau începutul lunii decembrie; şi papistaşii nu postesc în toate zilele, ci numai vinerea şi sâmbăta.

d) Postul din ajunul acestor sărbători: Rusaliile, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, Adormirea Maicii Domnului (papistaşii nu au Postul Sfinţilor Apostoli, nici al Adormirii Maicii Domnului) şi încă vreo câteva care, ca şi acestea, se ţin după împrejurări sau localităţi, în fiecare an, după cum hotărăşte Papa de la Roma.

Posturile noastre nu sunt întocmite, nici rânduite în felul acesta, ci în calendarul nostru de curând îndreptat sunt arătate întocmai ca în trecut.

Din cele până aici arătate, la care s-ar putea adăuga multe altele, se vede lămurit că noi nu am făcut alt decât am îndreptat datele calendarului iulian, făcându-le să cadă în acelaşi timp cu datele statornice şi adevărate ale calendarului ceresc.

Prin aceasta noi nu am adus nici o schimbare sfintei noastre credinţe, arătată şi în sfintele slujbe ale tuturor sărbătorilor noastre, care au rămas şi sunt aceleaşi ca şi până acum, fără vreo adăugire sau împuţinare, numai că, în loc de a le prăznui cu întârzierea de până acum, le prăznuim la vremea pe care o arată semnele anului celui adevărat sau ceresc, aşa cum au hotărât Sfinţii Părinţi de la Niceea şi aşa cum le prăznuiau creştinii atunci.

Se cuvine deci a întrebuinţa cuvintele începătoare ale unei cântări din Paraclisul Născătoarei de Dumnezeu şi a zice: mută să fie gura ... celor ce cu nedreptul ne învinovăţesc că noi nu ne-am îndreptat calendarul, ci că ni l-am fi schimbat, dându-ne de partea celor ce nu sunt de aceeaşi lege creştinească cu noi.

 

Dr. C. Chiricescu
Profesor universitar
22 decembrie 1924
Bucureşti
 

[1] Numai de la sfârşitul veacului al VIII-lea, Papa de la Roma şi părtaşii lui s-au supus hotărârii de la Niceea în privinţa timpului serbării Paştilor.