----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Imnele Sfântului Efrem Sirul

la Postul celor patruzeci de zile

 

IX

 

1-2: postul lui Daniil şi al tovarăşilor lui; 3-5: postul bătrânului Daniil; 6-9: despre numele Daniil şi Misail; 10-13: Daniil şi tovarăşii lui scapă prin post pe cei rătăciţi

 

Stih: Slavă Ţie, căci prin postul Tău i-ai făcut să strălucească

 

  1. Două frumuseţi a dat postul, căci a împodobit trup şi suflet. A dat sufletului slavă înaintea îngerilor [veghetorilor] şi a dat trupului strălucire înaintea pământenilor. Prin foame a veştejit frumuseţea celor frumoşi; măcar că prin post tinerii s-au împlinit şi s-au făcut mai frumoşi. Ei priveau la Moisi care în postul său a pogorât de pe munte şi strălucirea sa scânteia (Ieşirea 34, 29).
  2. Tot ce se face în bucuria inimii este bucurie chiar dacă este purtarea unei poveri. Dar tot ce se face în întristare este amărăciune, chiar dacă este mâncatul de miere. Printr-un post vesel inima străluceşte; când duhul saltă, culoarea feţei se înteţeşte. Se veseleau tinerii în postiri care făcea să strălucească culoarea feţei lor.

 

Moisi primind tablele legii

 

  1. Daniil a găsit postul pe gustul său, aşa cum lacomul se deprinde cu gustul ospeţelor, şi merge încăpăţânat pe această cale din înfrângere în înfrângere. Căci obişnuinţa nu se poate dezobişnui de la sine. Înţărcat o singură dată, copilul uită prin dezobişnuinţă laptele mamei. Este lucru de mirare că Daniil nu s-a putut dezobişnui nici la bătrâneţe de postul tinereţii.
  2. Căci postul lui Daniil tânjea după mai mult post, ca setea aprinsă de vin. El îşi aducea aminte de post şi întinerea, şi trei săptămâni una după alta postea (Daniil 10, 2-3). Frumuseţea bătrânului se veştejea, dar el era bine plăcut prin postul său. De aceea Gavriil l-a numit bărbatul doririlor (Daniil 9, 23), ca să dea de ştire că bătrâneţea sa era dorită prin post aşa cum tinereţea sa fusese prin postul legumelor.
  3. Săptămâni întregi a îndurat postul bătrânul, când pentru tineri până şi o singură zi este anevoioasă. A îngenuncheat şi a purtat cele trei poveri ca un neguţător cu bogăţia pe umerii săi. A dispreţuit plăcerile pâinii (Daniil 10, 3), care plac cel mai mult. De aceea s-a făcut dorit de cei din înălţime. Căci făpturile cereşti l-au dorit, pentru că urâse doririle celor pământeşti.
  4. Curate erau numele ca şi trupurile acelor tineri, cărora li s-au dat nume [noi] (Daniil 1, 7). Numele păgâne au fost legate de numele lor sfinte şi vrednice de cinstire. Căci numele Daniil înseamnă ,,judecata lui Dumnezeu”. Înaintea acestui nume s-a înfricoşat Vavilonul de frică să nu fie judecat. Dar Dumnezeu l-a judecat şi a dat împărăţia lui mezilor şi perşilor (Daniil 5, 28).
  5. Cu viclenie a închis păcatul acea slavă înfricoşătoare a puterii ce odihnea asupra [numelui] lui Daniil într-un nume de idol neputincios, ca idolul să fie mai tare decât Dumnezeu cel biruitor. Deşi oprimat însă acel mare nume şi-a arătat tăria sa: l-a silit pe cel ce a luat prizonieri să se arunce la pământ în faţa prizonierului, ba chiar să-i aducă, ca preot, tămâie (Daniil 2, 46).
  6. Căci în chip simbolic a dat [Dumnezeu] numele ,,El”. Nume vrednic de închinare, lui Dani-el. Iar el a cerut ca acesta să fie închinat din nou la Vavilon, ca să-şi arate strălucirea înaintea prigonitorilor lui. Dar fiindcă împăratul Vavilonului credea că arsese cu foc locaşul cel sfânt şi nimicise pe închinătorii lui, a trebuit să se închine în propria sa ţară prizonierului asupra căruia odihnea numele Celui închinat.
  7. Un alt nume vrednic de închinat ,,El” l-a dat simbolic lui Misael. Cu viclenie a uneltit păcatul împotriva numelui cel vrednic de închinare, încercând să facă să cadă cu faţa la pământ şi să se închine înaintea statuii. Dar Misael privea la numele ce-i fusese dat. Cum să se închine numelui cel vrednic de închinare înaintea unei statui ? Şi fiindcă ei [tinerii] nu s-au închinat înaintea statuii rătăcirii, cei rătăciţi s-au închinat împreună cu el adevărului.
  8. Dar să lăsăm acum deoparte numele date în chip simbolic postitorilor. Căci nu este vreme să povestim despre numele lor. Este vremea să vorbim despre legumele ce alcătuiau mâncarea lor. Să privim postul lor, care li s-a făcut cheie şi a deschis pentru ei marea vistierie a Duhului Sfânt. A deschis-o şi a scos de aici descoperirea visului, tâlcuirea şi explicarea lui (Daniil 4, 1-24).
  9. Satan este dezbinat în împărăţia sa (Matei 12, 26). El a început să-şi învinuiască propriii tovarăşi; mincinosul şi-a osândit propriii prieteni. Păcatul este dezbinat în propriii slujitori, rătăcirea şi ştiinţa s-au întrecut în luptă. Dar rătăcirea a fost doborâtă cu ruşine de înţelepţi. Iar adevărul a fost încununat de tineri şi el i-a încununat pe ei.
  10. Iată cei ce jeleau Sionul au izbăvit şi au scăpat cu legumele lor de îmbuibaţii Vavilonului. S-a ridicat sabia să-i omoare pe cei înţelepţi (Daniil 2, 12), dar a fost tocită de postul însoţitorilor lui Anania. Postitorii s-au milostivit de slujitorii pântecelui. Căci omenească era rătăcirea care se prăvălea asupra propriilor ei vestitori. Fiindcă rătăcirea nu băga de seamă că se lupta cu propriii oameni.
  11. Arioh a ieşit furios (Daniil 2, 14) şi ţapii şi caprele negre s-au risipit. Cuprinse de spaimă au fost cetele celor de-a stânga. Căci este o mamă a cărei iubire este nestatornică. Mieii de-a dreapta au împiedicat-o alergând osânda mâniei, îmbrăcând degrabă postul, arma celor biruitori, a lui Moisi şi Ilie, care cu rugăciunile lor închideau şi deschideau cerul.