----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Mărturii inedite despre Sfântul Ioan de Kronstadt

 

* * *

 

Sfântul Ioan de Kronstadt: un prooroc care învia morţii

de Eugene Rose [ieromonah Serafim Rose]

Predică ţinută pe când era laic, octombrie 1966

 

Recent canonizatul sfânt al lui Dumnezeu, Ioan de Kronstadt (1829-1908), al cărui praznic îl ţinem pe 19 octombrie/1 noiembrie, este cu siguranţă unul din cei mai mari sfinţi ortodocşi. Chiar în timpul vieţii sale el a săvârşit, prin puterea lui Dumnezeu, nenumărate minuni. Pentru creştinii credincioşi era un mijlocitor fierbinte, şi el a tămăduit mii de oameni suferinzi, ale căror scrisori şi telegrame ajungeau la el în fiecare zi. El a fost de asemenea prooroc şi a profeţit pedeapsa dumnezeiască care va veni asupra poporului rus pentru păcatele lor. El a proorocit risipirea poporului rus ortodox în toate colţurile pământului, unde, prin prezenţa lor, ei vor face cunoscută Ortodoxia lumii necredincioase, ca şi întoarcerea lor în patria mamă înainte de sfârşitul lumii. Şi precum Proorocul Elisei în Vechiul Testament (IV Împăraţi 4, 32-37), el a săvârşit chiar cele mai imposibile minuni – a înviat morţi, mărturisind astfel puterea întru nimic micşorată a lui Dumnezeu, care lucrează până în zilele noastre prin oameni cu credinţă şi viaţă sfântă. Următoarea minune este relatată de Eugene Vadimov în cartea lui I.K. Surski, Părintele Ioan de Kronstadt:

 

Soţia lui O., în timp ce era însărcinată cu cel de-al patrulea sau al cincilea copil, s-a îmbolnăvit grav. Medicii ei au stabilit că pruncul murise şi că era necesară o operaţie cezariană pentru scoaterea lui. Dar mai întâi familia a trimis o telegramă părintelui Ioan de Kronstadt, pe care îl cunoşteau. Părintele Ioan a răspuns: ,,Plec numaidecât, mă rog lui Dumnezeu. Ioan Serghiev”.

În ziua următoare, pe la amiază, el a intrat în apartamentul lui O., unde până atunci se adunase o mulţime mare de rude şi prieteni. ,,Unde este Liza ?” a întrebat părintele Ioan, intrând în salon cu mersul său rapid obişnuit. ,,Duceţi-mă la ea, şi voi toţi rămâneţi aici liniştiţi”.

Părintele Ioan a intrat în dormitorul alăturat şi a închis uşile masive în urma lui. Au trecut minute care păreau jumătăţi de oră. În salon era linişte ca într-un cavou. Şi deodată uşile dormitorului au zburat în lături cu un zgomot puternic. În uşă stătea un bătrân cu părul cărunt într-o dulamă preoţească, peste care avea pus un patrafir vechi, cu o barbă căruntă, mică, zburlită, cu o faţă neobişnuită care era roşie de la efortul intens pe care îl depusese la rugăciune şi acoperită cu picături mari de transpiraţie. Şi pe neaşteptate, aproape au tunat de la părintele Ioan teribile cuvinte grozave, cuvinte care veneau din altă lume. ,,Domnului Dumnezeu I-a bineplăcut să săvârşească o minune ! Lui I-a bineplăcut să învie un copil mort în pântecele mamei lui ! Liza va avea un băiat !”

,,Este de neînţeles !” a spus unul dintre medicii care venise pentru operaţie la doar două ore după ce plecase părintele Ioan. ,,Pruncul este viu ... nu înţeleg deloc, deloc ... Am afirmat şi afirm acum că pruncul era mort şi că începuse de multă vreme otrăvirea sângelui”. Nici ceilalţi doctori nu au înţeles mai multe.

În aceeaşi noapte, doamna O. a născut rapid şi fără probleme un băiat perfect sănătos.