----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXVI)

 

Episodul anterior

 

Omilia a VIII-a (Iezechiil 40, 27-38)

1. Cuvintele proorocului care prin darul Domnului urmează să fie grăite astăzi dragostei voastre au nevoie mai curând să fie citite decât tâlcuite. Deoarece cuvintele care au fost spuse deja despre cea de-a doua şi cea de-a treia poartă exterioară sunt repetate pentru cele trei porţi dinlăuntru. Într-adevăr, puţine schimbări sunt făcute în descrierea acestora. Aşadar este nevoie ca noi să citim în grabă ceea ce s-a spus deja astfel încât să putem explica mai liber ceea ce nu a fost încă pomenit. Astfel se spune acum:

,,Şi poarta în preajma porţii curţii celei mai dinlăuntru despre austru; şi a măsurat curtea de la o poartă până la altă poartă, lărgimea coţi o sută către austru. Şi m-a băgat în curtea cea mai dinlăuntru a porţii de către austru, şi a măsurat poarta după măsurile acestea. Şi tinda şi frunţile şi foişoarele şi ferestrele ei şi la foişor împrejur coţi cincizeci lungimea ei, şi lărgimea ei douăzeci şi cinci” (Iezechiil 40, 28-30).

Vă amintiţi că toate aceste măsurători au fost relatate şi explicate mai sus. Dar nu s-a spus încă ce este adăugat despre acelaşi foişor: ,,Şi foişor împrejur lungimea de douăzeci şi cinci de coţi, şi lăţimea cinci. Şi foişor la uşa cea mai dinafară” (Iezechiil 40, 31-32 – în citatul folosit de Sfântul Grigorie, în loc de ‘uşa cea mai dinafară’, este ‘curtea din afară’). Şi ceea ce s-a spus deja mai sus este repetat din nou când spune: ,,Şi finici pre frunte” (Iezechiil 40, 32). Şi ceea ce nu s-a spus în plus este adăugat de îndată: ,,Şi opt trepte” (Iezechiil 40, 32). De asemenea ceea ce a fost scris despre poarta de către austru este relatat despre poarta de către răsărit în aceeaşi ordine. Căci este adăugat de îndată:

,,Şi m-a băgat la poarta, care caută către răsărit, şi o a măsurat pre ea după măsurile acestea. Şi tinda şi frunţile şi foişoarele şi ferestrele la ea, şi foişor împrejur cincizeci de coţi lungimea ei, şi lărgimea ei douăzeci şi cinci. Şi foişor la curtea cea mai dinafară, şi finici preste frunte dincoace şi dincolo, şi opt trepte la ea” (Iezechiil 40, 33-35).

Lucrurile care au fost spuse de asemenea despre porţile de către austru şi de către răsărit sunt repetate cu aceleaşi cuvinte şi despre poarta care caută către miazănoapte. Căci este adăugat:

,,Şi m-a băgat la poarta cea de către miazănoapte, şi o a măsurat după măsurile acestea. Şi tindele ei şi frunţile şi foişoarele şi ferestre la ea împrejur, de cincizeci de coţi lungimea ei, şi lărgimea de douăzeci şi cinci. Şi foişoarele la curtea cea mai dinafară, şi finici la frunte dincoace şi dincolo, şi opt trepte la ea” (Iezechiil 40, 36-38).

2. În plus noi am vorbit deja pe larg mai sus despre ce se înţelege prin curtea dinlăuntru, tinde, frunţi, foişoare, ferestre, lungime şi lăţime, astfel că nu trebuie să ne preocupăm din nou de aceste chestiuni ci numai de cele care nu au fost încă menţionate. Astfel trebuie să (ne) întrebăm ce sunt acele trei porţi dinlăuntru, sau de ce foişoarele din acestea măsoară douăzeci şi cinci de coţi în lungime şi cinci coţi în lăţime, sau de ce la ele se ajunge nu pe şapte trepte, cum s-a spus despre porţile dinafară, ci pe opt trepte.

Poarta curţii dinlăuntru, însă, care a fost pomenită mai sus, nu este una dintre aceste trei porţi dinlăuntru pentru că se spune că ea este faţă în faţă cu porţile de răsărit şi miazănoapte, dar despre fiecare dintre acelea se spune că este plasată înlăuntru către austru, răsărit sau miazănoapte. Prin urmare, aceasta indică pe drept o poartă dinlăuntru deoarece, precum s-a afirmat într-un fragment anterior, ea stă deschisă pentru evrei şi pentru neamuri, pentru începători şi pentru cei care stăruie în faptele bune şi pentru cei care, căzuţi din cele bune, după păcatele lor se ridică din nou prin pocăinţă.

Dar acum, după ce porţile de către răsărit, miazănoapte şi austru au fost descrise separat, de ce sunt prezentate din nou fiecare din porţile curţii dinlăuntru, care dau spre austru, răsărit şi miazănoapte ? Prin inspiraţia Domnului, ni se cuvine să cercetăm cu mare concentrare taina unei asemenea profunzimi mari. Dar dacă înţelegem porţile ca sfinţi propovăduitori, noi trebuie să cunoaştem că Biserica este una în propovăduitorii Vechiului şi Noului Testament. Apoi, porţile au şapte sau opt trepte fiindcă ei propovăduiesc la unison harul înşeptit al Sfântului Duh dar vestesc treapta a opta ca fiind răsplata veşnică. De aceea este scris: ,,Fă parte la şapte şi la opt” (Eclisiastul 11, 2).

Aşadar ce putem spune despre porţile dinafară decât că erau Părinţii din vechime care ştiau prin învăţăturile Legii cum să păzească mai degrabă faptele oamenilor decât inimile lor ? Astfel putem înţelege porţile dinlăuntru că sunt propovăduitoriii Sfintei Biserici care păzesc inimile ucenicilor lor cu dojeni duhovniceşti ca nu cumva ei să se desfăteze nici măcar în cugetele lor cu relele pe care nu le comit. De cei dintâi este spus că te apropii pe şapte trepte, dar o urcare de opt trepte este menţionată pentru cei din urmă întrucât cea de-a şaptea zi a fost pentru cinstirea Legii şi în Noul Testament cea de-a opta zi este pentru sfânta taină, adică, cea numită a Domnului, care este cea de-a treia de la Patimă, dar este cea de-a opta de la Facere fiindcă de asemenea urmează după cea de-a şaptea.

3. Dar dacă noi înţelegem porţile doar ca fiind sfinţii apostoli care sunt pentru noi, cu siguranţă, cei dintâi propovăduitori ai Sfintei Biserici şi ne-au învăţat să rămânem mai presus de orice în credinţă, nădejde şi dragoste, ei înşişi sunt pentru noi porţile către aceste virtuţi care ne conduc prin aceleaşi virtuţi la înţelegerea lăuntrică a înţelepciunii veşnice. Dar dacă aceştia sunt porţile dinafară pe cine vom considera că sunt porţile dinlăuntru ? Cu adevărat, dacă aceştia sunt porţile dinlăuntru pe cine vom înţelege ca porţile dinafară ?

În această chestiune poate fi înţeles cu folos că ei sunt pentru noi în acelaşi timp atât porţile dinafară, cât şi porţile dinlăuntru. Căci atunci când vestesc începătorilor simpli, lucruri care nu sunt înalte şi tainice ci lucruri pe care ei reuşesc să le înţeleagă, ei sunt porţile dinafară; dar când vorbesc despre adevăruri profunde, tainice celor desăvârşiţi, ei sunt porţile dinlăuntru.

Haideţi să vedem cum poarta dinafară este deschisă: ,,Eu, fraţilor, nu am putut grăi vouă ca celor duhovniceşti, ci ca celor trupeşti, ca unor prunci întru Hristos. Cu lapte pre voi v-am hrănit, iar nu cu bucate” (I Corinteni 3, 1-2). Haideţi să vedem cum se deschide poarta dinlăuntru: ,,Înţelepciunea o grăim întru cei desăvârşit” (I Corinteni 2, 6). Haideţi să vedem dacă aceeaşi poartă este atât dinafară, cât şi dinlăuntru: ,,Înţelepţilor şi neînţelepţilor dator sunt” (Romani 1, 14). El spune iar: ,,Ori de ne răpim cu mintea, este pentru Dumnezeu; ori de suntem aşezaţi cu mintea, pentru voi suntem” (II Corinteni 5, 13).

Deci dacă el este răpit cu mintea în contemplaţie şi în grăire către cei înţelepţi, el este o poartă dinlăuntru, dar dacă el se reţine pe sine propovăduind cumpătat celor mici şi nu dezvăluie de ce mare beţie a duhului este plin când propovăduieşte, el se arată pe sine a fi o poartă dinafară. Aşadar, ei sunt pentru noi atât porţi dinafară cât şi porţi dinlăuntru care ne învaţă la prima intrare despre credinţă, nădejde şi dragoste, şi când ne vestesc tainele Împărăţiei Cereşti când noi înaintăm, ei ne conduc prin percepţia mai subtilă către adevărurile dinlăuntru.

4. Astfel urcuşul la porţi este descris mai întâi prin şapte trepte şi apoi prin opt trepte. Căci cea de-a opta treaptă semnifică tainele acelei vieţi pe care cei desăvârşiţi o înţeleg în inimile lor ascunse, aceia care ştiu deja cum să transceandă cu mintea toate lucrurile vremelnice, care dispreţuiesc pe de-a întregul viaţa actuală care se învârteşte într-un ciclu de şapte zile, care se hrănesc cu contemplarea lăuntrică.

În plus, porţile zidirii duhovniceşti au şapte trepte pentru că ele vestesc ascultătorilor lor teama de Domnul, buna-credinţă şi cunoştinţa, puterea şi sfatul, înţelegerea şi înţelepciunea. Dar când ei poruncesc lepădarea de toate lucrurile, când avertizează că nimic din această lume nu trebuie iubit şi nimic nu trebuie păstrat prin afecţiune, când ei sfătuiesc concentrarea asupra contemplării Împărăţiei Cereşti şi veselirea întru tainele ei, ei adaugă o treaptă şi trec la adevărurile dinlăuntru.

 

Mântuitorul Hristos şi tânărul bogat (Luca 18, 18-27)

 

Acel pas, cu Adevărul ca învăţător, a fost arătat unui om oarecare care, când i-au fost spuse învăţăturile Legii, a răspuns: ,,Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele” (Matei 19, 20). Căci el a stat, ca să spunem aşa, pe cele şapte trepte când a spus că a păzit toate aceste lucruri din tinereţile lui. Dar lui i s-a spus de îndată: ,,Încă una îţi lipseşte: mergi, vinde-ţi câte ai şi le dă săracilor, şi vei avea comoară în cer, şi luând crucea, vino, urmează mie” (Matei 19, 21, Marcu 10, 21, Luca 18, 22). În aceste cuvinte el într-adevăr a văzut cea de-a opta treaptă, dar nu a fost dornic să o urce, pentru că a plecat întristat. Deci, oricine, cu dispreţ pentru lucrurile vremelnice, se hrăneşte din contemplarea veşniciei şi înţelege bucuriile Împărăţiei Cereşti, după cele şapte trepte pe care le-a urcat prin temere, lucrare şi sporire în înţelegerea înţelepciunii, a trecut prin intrarea porţii dinlăuntru pe cea de-a opta treaptă.

5. Numărul opt denotă de asemenea ziua judecăţii veşnice şi învierea trupului. Astfel şi psalmul care este scris pentru cel de-al optulea ceas începe cu groaza judecăţii când spune: ,,Doamne, nu cu mânia ta să mă mustri pre mine, nici cu iuţimea ta să mă cerţi” (Psalmi 6, 2). Deoarece acum este vremea milei, dar la judecată (este) ziua mâniei. Căci în acea zi se sfârşeşte tot timpul care se întinde în şapte zile şi fiindcă ziua urmează pe cele şapte (zile), este numită pe drept cea de-a opta. În acea zi trupul nostru învie din nou din ţărână pentru a primi de la Adevăr răsplăţile, fie bune sau rele.

De aceea, este de asemenea poruncit de Lege ca tăierea împrejur să fie săvârşită în cea de-a opta zi. Căci înmulţirea supusă morţii este produsă de mădularul care este tăiat împrejur, şi numărul celor care merg înainte şi vin după este sporit. Însă întrucât în învierea morţilor nu are loc înmulţirea trupului şi nu există moarte sau succesiune deoarece: ,,Nici se însoară nici se mărită, ci ca Îngerii lui Dumnezeu în cer sunt” (Matei 22, 30), se porunceşte ca tăierea împrejur să se facă în cea de-a opta zi.

Aşadar înmulţirea trupului nu are loc unde trupul înviat are statornicia veşniciei. Din acest mădular descinde o Maică Fecioară care, fără amestecul trupului bărbătesc, a zămislit în pântecele ei pe Dumnezeu care ne-a arătat întâi slava Împărăţiei veşnice la Învierea Lui. ,,Hristos cel ce au înviat din morţi, nu mai moare; că moartea pre dânsul nu-l mai stăpâneşte” (Romani 6, 9). Şi El ne-a dat nouă pildă ca noi să credem că în ziua cea de pe urmă acelaşi lucru se va petrece cu trupul nostru precum ştim că s-a petrecut cu al Lui în Ziua Învierii.

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei

 

Episodul urmator