----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Patriarhul Athenagora al Constantinopolului

şi relaţiile sale cu Lumea Nouă (I) 

Arhiepiscopul Athenagora al Americii către proto-CIA:

,,Instrucţiunile voastre vor fi executate cu exactitate”

 

De multă vreme nu mai este un secret că alegerea patriarhului Athenagora ca patriarh ecumenic a fost aranjată, sau cel puţin facilitată de guvernul Statelor Unite ale Americii. Însă este greu de scris despre acest lucru ca istoric deoarece dovezile decisive pentru acest fel de lucruri tind să fie ţinute secrete. Uneori, totuşi, câte ceva mai iese la iveală. Recent frunzăream documente vechi ale bazei de date ale CIA care au fost declasificate potrivit Actului de Libertate a Informaţiei (Freedom of Information Act, FOIA). Un dosar conţine o mulţime de documente de la agenţia predecesoare a CIA, OSS, toate concentrate asupra Greciei în timpul celui de-al doilea război mondial. Îngropate în cele aproape 300 de pagini ale acelui document sunt câteva elemente referitoare la patriarhul Athenagora, care la acea vreme era arhiepiscop al Arhiepiscopiei Greceşti a Americii de Nord şi Sud.

Într-o notă de însoţire OSS datată 26 martie 1942, un agent de informaţii numit Ulius L. Amoss scria următoarele unui agent OSS coleg numit David Burns:

,,Arhiepiscopul a fost extrem de mulţumit că s-a întâlnit şi a luat masa cu tine. El mi-a spus că toate facilităţile organizaţiei sale sunt la dispoziţia noastră. El s-a exprimat în aceste cuvinte:

‘Am 3 episcopi, 300 preoţi şi o organizaţie mare şi vastă. Toţi cei aflaţi sub autoritatea mea sunt sub autoritatea voastră. Le poţi cere orice serviciu ai nevoie. Nu vor fi puse nici un fel de întrebări şi instrucţiunile tale vor fi executate în mod fidel. Te rog spune dlui. Burns din partea mea că aşa stau lucrurile’”[1].

 

Preşedintele Truman şi arhiepiscopul Athenagora, 1947

 

O lună mai târziu, pe 25 aprilie, arhiepiscopul grec în vârstă de 56 ani a încercat să se înroleze în Armata SUA. El a fost refuzat.

La câteva săptămâni după aceasta, pe 14 mai, Ulias Amoss, acelaşi agent de informaţii, care scrisese nota din 26 martie, i-a scris o scrisoare lui Athenagora, mulţumindu-i pentru colaborarea actuală a Arhiepiscopiei Greceşti, spunând, printre altele: ,,Grija cu care episcopii şi preoţii dvs. au colaborat a impresionat pe toţi şi ştirea că, poate, nu mai puţin de 100.000 nume ne vor fi redate este uluitor”. În aceeaşi zi, William J. Donovan însuşi – conducătorul OSS – îi scria de asemenea lui Athenagora: ,,Rapoartele şi descrierile tineretului greco-american de vârsta înrolării începute atât de binevoitor de voi vin într-o cantitate extraordinară. Grija cu care prea sfinţia voastră a coordonat acest serviciu important este de mare interes pentru forţele noastre armate şi eu doresc să-mi exprim profunda apreciere pentru ajutorul vostru loial şi patriotic”.

Se pare că apoi Donovan a plecat din oraş, astfel că răspunsul lui Athenagora este datat 16 iulie. Iată textul complet al scrisorii arhiepiscopului:

 

Dragul meu domn Donovan,

Am primit scrisoarea voastră cordială din 15 mai, dar aflând că între timp aţi plecat, am aşteptat până v-aţi întors ca să vă scriu.

Vă urez bun-venit şi vă mulţumesc din adâncul inimii mele pentru scrisoarea voastră şi conţinutul ei. Vă sunt foarte recunoscător deoarece cred că nu fac multe pentru SUA, faţă de care sunt profund îndatorat.

Cu toate acestea, sunt pregătit să mă supun oricărei îndatoriri şi să fac orice sacrificiu posibil pentru ţara noastră iubită, care luptă pentru libertate şi dreptate universală şi pentru Ziua Nouă care va să vină.

Am fost la Washington în urmă cu câteva zile şi aş fi venit să vă văd dacă nu aş fi fost chemat înapoi în New York. Vă asigur însă că, cu prima ocazie pe care o voi avea, voi veni la Washington să vă întâlnesc personal, şi să-mi exprim sincera admiraţie faţă de dvs.

 

Al dvs. sincer,

Arhiepiscop Athenagora

 

William J. Donovan, conducătorul OSS, agenţia predecesoare a CIA

 

Este destul de uluitor că aceste documente sunt publice, deoarece ele reprezintă începuturile relaţiei destul de bine cunoscute dar prea puţin documentate dintre arhiepiscopul Athenagora şi oficialii securităţii americane. În 1942, Athenagora s-a dovedit un aliat de nădejde al guvernului american, şi în timp ce patriotismul său din timpul războiului nu este în mod necesar neobişnuit, limbajul său este aproape şocant de puternic: ,,Nu vor fi puse nici un fel de întrebări şi instrucţiunile tale vor fi executate în mod fidel”.

În anii care au urmat, arhiepiscopul Athenagora a rămas o resursă preţioasă pentru securitatea americană. Un raport OSS alcătuit cândva după 31 decembrie 1944 îl enumeră pe Athenagora printre contactele sale cheie. Acest raport OSS comentează: ,,Departamentul de Stat şi alte agenţii guvernamentale pot cu greutate să cultive contacte de acest fel în mod liber fără a pune o pecete oficială pe indivizii în chestiune şi a invita la critică taberele ostile politic. Cu toate acestea, a fost posibil ca Ramura pentru Naţionalităţi Străine (a OSS) să discute intim şi pe cât de des era nevoie cu asemenea oameni”. Pe lista acelor ,,oameni” se află nu numai numele arhiepiscopului Athenagora, ci şi cel al episcopului albanez Fan Noli şi al episcopului sârb Dionisie Milivojevich.

Relaţia dintre Athenagora şi guvernul american s-a dovedit avantajoasă reciproc. Când Athenagora a fost ales patriarh ecumenic la sfârşitul anului 1948, el a zburat la Istanbul cu avionul prezidenţial al preşedintelui Truman (care se numea în mod bizar ,,Vaca sfântă”). Din noua sa poziţie în Fanar, Athenagora a slujit ca o contragreutate pro-americană pentru Patriarhia Moscovei pro-sovietică. Dar aceasta este o istorie pentru altă zi.

 

Sursa: https://orthodoxhistory.org, 2 decembrie 2019, Greek Archbishop to proto-CIA: ,,Your directions will be executed faithfully”

 

 

[1] Sună extrem de asemănător cu afirmaţiile făcute de mitropolitul Serghie în Declaraţia de loialitate faţă de guvernul sovietic din iulie 1927: ,,bucuriile şi reuşitele ei îale Uniunii Sovieticeş să fie bucuriile şi reuşitele noastre, iar eşecurile ei eşecurile noastre”. Conducătorul Bisericii, arhipăstorul, urmaşul lui Hristos, pune el însuşi Biserica şi turma cuvântătoare la dispoziţia autorităţilor lumeşti care nici măcar nu sunt creştine, ci urmăresc cu totul alte interese, în general contrare celor creştine.