----------------

 

Carti in site

 

--------------------

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Critica noilor proiecte de reformă calendaristică

propuse de către Societatea Naţiunilor

- Studiu calendaristic -

de dr. Vasile Gheorghiu

 

Note introductive

În timpurile din urmă citim tot mai adeseori atât în ziarele din străinătate, cât şi în cotidienele noastre ştiri abrupte, dar tot mai alarmante despre noi reforme calendaristice, care se pregătesc şi la care trebuie să ne aşteptăm în scurtă vreme.

Ziarul ,,Universul” din Bucureşti, în nr. 113, din 1 mai 1931, scrie: ,,O conferinţă de experţi se va ţine în curând la Liga Naţiunilor, la Geneva, spre a se lua o hotărâre cu privire la ‘raţionalizarea’ calendarului”.

Calendarul, la a cărui ,,raţionalizare” se tinde, este calendarul gregorian (1582), de care se foloseşte azi întreg occidentul. Acesta este considerat din partea multora ,,iraţional” pentru motivul că n-a ştiut să împărţească anul în semestre şi trimestre şi luni mai egale. Cei mai mulţi se lovesc în prima linie de faptul că pe când celelalte luni au câte 30 şi 31 zile, reformatorii vechi ai calendarului au admis excepţia, ca luna lui februarie să aibă numai 28 zile şi în anii bisecţi 29 zile. Lunile de câte 30 şi 31 zile nici nu-şi urmează în calendarul de până acum schimbiş[1] una după alta, ci s-a admis încă şi acea incongruenţă, ca lunile de vară iulie şi august, deşi urmează imediat una după alta, să aibă amândouă câte 31 zile. Consecinţa felului acestuia inegal de distribuţie a lungimii lunilor de peste an face ca şi trimestrele şi semestrele anului să nu poată avea un număr egal de zile. Alcătuirea aceasta a calendarului gregorian se crede fără de rost.

Instituţiunile industriale şi bancare din vest doresc o simplificare a calendarului gregorian în acea direcţie, ca semestrele, trimestrele şi lunile de peste an să aibă aceeaşi lungime şi, dacă se va putea, să cadă şi pe aceeaşi zi săptămânală. Pentru a-şi atinge această ţintă s-au adresat Societăţii Naţiunilor.

Societatea Naţiunilor a îmbrăţişat această chestiune şi o consideră o chestiune eminamente ,,naţională”, pentru că unificarea calendarului poate să apropie mult popoarele din lume unele de altele şi să faciliteze o comunicare mai vie şi mai regulată între ele. Societatea Naţiunilor s-a şi adresat diferitelor naţiuni, trimiţându-le o broşură intitulată ,,La Societe des Nations et la reforme du Calendrier”, în care ţine să informeze pe toţi cei interesaţi despre paşii întreprinşi de ea în această direcţie.

 

Universul, 1 mai 1931

 

Ziariştii, luând cunoştinţă despre această broşură, şi sesizaţi şi de propaganda intensă, pe care o dezvoltă mai mulţi emisari ai Societăţii Naţiunilor, se grăbesc ca să anunţe publicul mare în următorul fel: ,,De mai multă vreme se lucrează în toate ţările la elaborarea unui plan, care va însemna o adevărată revoluţie (!) în modul nostru actual de a împărţi anul”[2].

Ni se mai spune[3], că şi sărbătorile de peste an vor cădea la date fixe şi că şefii Bisericilor protestante şi tot aşa şi Biserica greacă ar fi căzut de acord în ce priveşte fixarea sărbătorilor religioase. Vaticanul de asemeni nu ar avea nimic împotriva acestei schimbări, dar a făcut rezerva respectării Pascaliei şi a sărbătorilor mobile legate de Pascalie.

Cât de mari sunt nădejdile, pe care lumea şi le pune în binecuvântările ce le va aduce noua reformă calendaristică pentru viitor, le putem desprinde încâtva din următoarele reflexiuni care se fac: ,,Veacul XX tinde ca să fie veacul realizărilor ştiinţifice şi al îndreptărilor mersului lumii. În cursul lui s-au făcut experienţe triste, s-au măcelărit popoarele şi şi-au gâtuit singure progresul, pentru ca în urmă mai aprig dor de libertate să le cuprindă şi mai multă sete de pace să le înfrăţească ... După televiziune, secolul al XX-lea ne aduce încercarea adoptării unei măsuri a timpului mai logică, mai dreaptă şi mai în concordanţă cu legile firii”[4].

Faţă de propaganda mare care se face şi la noi în ţară pe chestia noii reforme calendaristice şi mai ales faţă de perspectivele strălucite şi fericitoare ale unor vremuri mai bune, care ni se pun în vedere, ni se impune îndatorirea ca să cercetăm amănunţit dacă noile proiecte de reformă calendaristică sunt, de fapt, de aşa natură ca să justifice pe deplin aşteptările noastre.

Las la o parte chestiunile care privesc Paştile şi sărbătorile mutabile, legate de această zi mare de sărbătoare a creştinătăţii. Şi nu mă dau impresionat nici de faptul, anunţat cu atâta certitudine, că unele fracţiuni religioase şi Biserici, ba chiar şi Vaticanul cu oarecari rezerve, şi-ar fi dat deja asentimentul la aceste reforme calendaristice.

Mă voi ocupa în cele ce urmează numai cu proiectele de reformă calendaristică, pe care ni le comunică Societatea Naţiunilor, şi voi cerceta dacă există motive de a fi nemulţumiţi cu calendarul gregorian în felul cum este alcătuit, şi în fine, dacă noile proiecte de reformă calendaristică realizează ceva din aşteptările mari, care se leagă de ele.

Studiul prezent îl voi împărţi în 3 secţiuni mari. În secţiunea I voi căuta ca să redau, în rezumat, cuprinsul broşurii sus menţionate a Societăţii Naţiunilor. În secţiunea II mă voi încerca ca să dau un istoric pe scurt al evoluţiunii de până acum a calendarului nostru. Iar în secţiunea III voi arăta, întrucât proiectele de reformă ale calendarului gregorian, propuse de Societatea Naţiunilor, ne pot satisface sau nu.

 

I. Cuprinsul broşurii ,,La Societe des Nations et la reforme du Calendrier”

Broşura este publicată de către Secretariatul Societăţii Naţiunilor din Geneva, la anul 1928, decembrie 15 (Secţiunea informaţiunilor). Este scrisă pe 29 pagini. Materialul comunicat se împarte în 4 secţiuni:

Secţiunea A poartă titlul: Introduction şi tratează despre Societatea Naţiunilor şi reforma calendarului (p. 5-9).

Secţiunea B tratează despre elementele principale de studiu ale reformei de simplificare a calendarului gregorian, arătând: 1. Inconvenientele calendarului gregorian actual (p. 10-13); 2. Proiectele de reformă (p. 13-16) şi 3. Înfiinţarea şi rolul Comitetelor naţionale de studiu (p. 16-18).

Secţiunea C ne informează despre progresele studiilor asupra reformei calendaristice, arătând: 1. mişcările mai recente internaţionale (p. 19-21) şi 2. constituirea Comitetelor naţionale de studiu, ş.a. a) în Ungaria; b) în Statele Unite din America (p. 22-23).

Într-o anexă ni se comunică apoi (p. 23) compoziţia Comitetului naţional al Statelor Unite şi cea a Comitetelor speciale, ce au fost instituite de acest Comitet.

Secţiunea D ne redă în fine telegrama dlui M. George Eastman, preşedintele Comitetului naţional al Statelor Unite din America, cu privire la reforma calendaristică (p. 29)[5].

Din cele ce ni se spun în această broşură cred că trebuie să reţinem următoarele:

Chestiunea reformei calendarului gregorian a fost pusă încă cu mult mai înainte de a lua fiinţă Societatea Naţiunilor.

Dar vorbind numai despre cele mai recente mişcări de reformă a calendarului gregorian, în broşură se relevează că între anii 1900-1914 s-au ţinut nu mai puţin decât 4 congrese care s-au ocupat de această chestiune.

La 1900 s-a ţinut conferinţa evanghelică din Eisenach. La 1910 congresul din Londra al Comitetului internaţional permanent al Camerelor de comerţ şi al asociaţiunilor comerciale şi industriale. La anul 1914 s-a ţinut Congresul din Paris al aceleiaşi asociaţiuni. Şi în acelaşi an (1914) s-a ţinut Congresul din Liege la iniţiativa Bursei Industriale din Liege. După războiul mondial mişcarea pentru reforma calendarului a fost din nou reluată. La anul 1919 Congresul Uniunii astronomice internaţionale însărcinează o comisiune specială, pusă sub preşedinţia cardinalului Mercier, cu studierea chestiunii. La 1921 se ocupă din nou cu chestiunea reformei calendarului Congresul Camerei de Comerţ Internaţional reunit la Londra. La 1922 un nou Congres al Uniunii astronomice internaţionale discută această chestiune. Şi la îndemnul dlui van Eysinga (din Olanda) şi Comisiunea de comunicaţii şi transit s-a ocupat de această chestiune. Şi aşa se face că şi Societatea Naţiunilor de câţiva ani încoace a îmbrăţişat această chestiune, socotind-o ,,eminamente naţională” şi tinde să-i dea o soluţiune cât mai favorabilă şi acceptabilă pentru toţi.

Ea institui un Comitet special, căruia îi dă însărcinarea de a consulta opinia publică în vederea unor reforme, ce trebuiesc aduse calendarului. La invitaţia acestui Comitet au şi incurs[6] 185 proiecte de reformă a calendarului, care au fost făcute din cele mai diferite puncte de vedere. Comitetul, examinându-le, a hotărât a se ocupa numai de cele 3 grupuri mari de reformă. Primul grup al proiectelor de reformă se mărgineşte la o egalare relativă a trimestrelor unui an. Fiecare trimestru va avea câte 2 luni de câte 30 zile şi 1 lună de 31 zile. Un trimestru va avea în afară de acestea încă şi o zi suplimentară. Al doilea şi al treilea grup stabilesc un calendar perpetuu cu o zi albă sau în anii bisecţi cu 2 zile albe.

Comitetul Societăţii Naţiunilor nu s-a pronunţat în favorul nici unuia dintre aceste 3 grupuri mari de reformă calendaristică, ci aşteaptă mai întâi ca să vadă în ce direcţie se va exprima opinia publică. Pentru a pregăti opinia publică, Comisiunea de comunicaţii şi transit recomandă instituirea unor Comitete naţionale pentru a studia această chestiune. În Statele Unite ale Americii a luat deja fiinţă un Comitet naţional, sub preşedinţia dlui George Eastman. Şi la fel s-a format un Comitet naţional în Ungaria. Altele sunt pe cale a se forma.

Secretariatul Comisiunii de comunicaţii şi transit al Societăţii Naţiunilor într-un comunicat circular din 27 noiembrie 1928, care a fost adresat autorităţilor şi organizaţiilor interesate, a dat şi informaţiuni sumare despre principalele elemente de studiu privitor la simplificarea calendarului gregorian. În acest scop a ţinut să arate mai întâi inconvenientele calendarului gregorian actual, inconveniente care rezultă din inegalitatea lungimii diviziunilor unui an cu luni de 28, respectiv 29, 30 şi 31 zile şi cu trimestre de 90, respectiv 91 zile în caz de an bisect, 91, 92 şi 92 zile, fapt care face ca toate calculele salariilor, intereselor, asigurărilor, pensiunilor, chiriilor, rentelor etc să nu fie deplin exacte şi să nu concorde cu partea a 12-a, cu pătrimea sau cu jumătatea anului pentru care s-a convenit.

În rândul al doilea se relevează şi defectul pe care îl are calendarul actual în urma faptului că anul are 52 săptămâni plus o zi, iar în anii bisecţi plus 2 zile. De aceea fiecare an consecutiv trebuie să înceapă cu 1, respectiv 2 zile mai târziu decât anul precedent. Consecinţa este că datele evenimentelor periodice nu pot fi fixate nicicând cu precizie pe aceeaşi dată lunară şi pe aceeaşi zi săptămânală. Autorităţile sunt necesitate ca să ia în fiecare caz alte hotărâri, aşa de exemplu dacă este vorba de convocarea camerelor de comerţ, a unei sesiuni de tribunal, a unei adunări periodice etc. Şi totuşi s-ar recomanda ca convocările să se facă la un termen fix, termen care să cadă pe aceeaşi dată lunară şi pe aceeaşi zi săptămânală.

Şi poziţiunea săptămânilor în trimestru variază din an în an, de unde vine că se ivesc mari complicaţiuni pentru ţinerea contabilităţii şi pentru calcularea datelor statistice etc. Zilele de 1, 15 şi 30 ale lunilor cad adeseori pe o zi de duminică, când nu se mai poate verifica imediat tot lucrul din timpul care a precedat, şi când nici nu se mai pot face plăţile necesare. Poate cel mai mare inconvenient din punct de vedere statistic şi comercial este însă acela că lunile şi anii, neavând de la unul la altul acelaşi număr de zile, nu se pot compara exact unul cu altul şi tot aşa nici subdiviziunile lui.

Ce priveşte însă proiectele de reformă, care au fost înaintate, Comitetul a eliminat pe acelea care modifică începutul sau durata anului, şi a reţinut numai 3 grupuri de reformă. Primul grup vrea să egaleze trimestrele unui an, cerând ca fiecare trimestru să aibă câte 2 luni de 30 zile şi 1 lună câte 31 zile. Un trimestru va cuprinde o zi suplimentară. Grupul al doilea şi al treilea vrea să stabilească un calendar perpetuu cu o zi albă (în anii bisecţi cu 2 zile albe). Grupul al doilea împarte anul în 13 luni de câte 28 zile. Grupul al treilea împarte anul în 12 luni, dintre care 8 luni au câte 30 zile, iar 4 câte 31 zile. Lăsând la o parte toate dificultăţile care s-ar opune din punct de vedere religios, grupul al doilea (13 luni de câte 28 zile) se zice că prezintă următoarele

 

Avantaje
Dezavantaje
1. Toate lunile au acelaşi număr de zile.
1. Numărul 13 este indivizibil prin 2, 3, 4, şi 6.
2. Perioadele, pentru care s-au calculat salariile corespund exact cu perioadele speselor.
2. Trimestrele anului, care se cere să fie egale, nu cuprind un număr întreg de luni.
3. Lunile de aceeaşi lungime prezintă mari avantaje pentru statisticile lunare.
3. Introducerea anului cu 13 luni implică o schimbare considerabilă a obiceiurilor milenare de până acum.
4. Fiecare lună are acelaşi număr întreg de săptămâni.
4. Comparaţiunea datelor viitoare cu datele trecutului şi comparaţiunea statisticilor viitoare cu cele anterioare este mult mai complicată.

 

Al treilea grup (12 luni: 8 luni a 30 zile şi 4 luni a 31 zile) prezintă următoarele

 

Avantaje
Dezavantaje
1. Semestrele şi trimestrele cuprind un număr întreg de luni şi săptămâni.
1. Lunile nu sunt de aceeaşi lungime.
2. Fiecare lună poate avea acelaşi număr de zile de lucru.
2. Lunile nu au un număr întreg de săptămâni.
 
3. Fiecare dată lunară nu cade pe aceeaşi zi săptămânală.
 
4. Comparaţia datelor viitoare cu datele trecutului şi comparaţia statisticilor viitoare cu statisticile anterioare sunt mai puţin complicate decât în grupul cu 13 luni, însă mult mai complicate decât în grupul care are în vedere o simplă regulare a trimestrelor.

 

Sistemul de 13 luni pare preferabil pentru cei care pun mare preţ pe lungimea egală a lunilor, dar nu şi pe cea a trimestrelor. Sistemul de 12 luni pare preferabil pentru cei care pun preţ pe lungimea egală a trimestrelor.

În această broşură ni se mai spune, în fine, că Comitetele naţionale, care se vor înfiinţa în vreo ţară, vor avea îndatorirea să reprezinte diversele aspecte ale vieţii economice şi sociale care sunt atinse de inconvenientele calendarului actual. Ele au menirea nu atât ca să precizeze în detail unul sau celălalt proiect, ci mai mult ca să permită o cât mai bună apreciere a eventualelor tendinţe către o reformă a calendarului actual. Raportul Comitetelor naţionale va constitui pentru Societatea Naţiunilor numai un element de informaţie, pentru a permite organelor ei examinarea posibilităţii unei acţiuni ulterioare internaţionale în o anumită direcţie.

Faţă de aceste încercări de a reforma, respectiv a simplifica calendarul de până acum, de care se uzează aproape întreaga lume cultă, ţin să arăt, pe scurt, evoluţiunea de până acum a calendarului nostru.

 

II. Istoricul pe scurt al evoluţiunii calendarului nostru

[...]

d) Reforma calendaristică ,,ortodoxă română”

Cu toate avantajele mari pe care le prezintă reforma calendaristică gregoriană faţă de calendarul vechi iulian, ea nu a reuşit ca să aducă anul civil pentru timpuri îndelungate în deplin acord cu marele ceas al Universului, cu soarele, luna şi stelele. Am amintit mai sus că, din cauza diferenţei anuale de 11’ 15” dintre anul tropic solar şi cel civil, echinocţiul astronomic de primăvară a trebuit să repăşească din 128 în 128 ani cu câte o zi întreagă faţă de calendarul iulian. Papa Grigorie l-a egalat, dispunând ca în fiecare sută de ani să se suprime o zi (anii seculari sunt ani ordinari). Numai anii seculari, care sunt divizibili prin 400, aşadar, din 400 în 400 ani, rămân bisecţi, pentru că suma de 3 x 128 = 384 ani se apropie de 400 ani.

Rămâne neegalată numai o mică diferenţă de 16 ani. Dar şi această mică diferenţă face după scurgerea unui răstimp de 8 x 400 ani, aşadar, după 3.600 ani iarăşi 128 ani. Aceştia trebuiesc din nou egalaţi, pentru că diferenţa anului tropic de cel calendaristic face din nou o zi întreagă. Această egalare nu a mai avut-o în vedere reforma calendaristică gregoriană. Egalarea ei o face reforma calendaristică ,,ortodoxă română”, care s-a făcut la anul 1925 şi care stabileşte că nu toţi anii seculari care sunt divizibili prin 400, precum prevederea reforma gregoriană, vor rămâne bisecţi, ci numai anii seculari, care împărţiţi prin 9 dau rest 2 sau 6. Potrivit cu această dispoziţiune, dintre anii seculari de la 1900-3000 vor fi ani ordinari anii seculari 1900, 2100, 2200, 2300, 2500, 2600, 2700, 2800 şi 3000 (cu câte 365 zile), iar anii seculari 2000, 2400 şi 2900 vor fi ani bisecţi (cu câte 366 zile).

În felul acesta s-a putut obţine că echinocţiul de primăvară să nu mai repăşească de la data fixată de 21 martie decât după trecerea unui răstimp foarte îndelungat de 42.772 ani, când diferenţa minimală, care există, va creşte din nou la o zi. În felul acesta anul iulian, îndreptat în urma reformei calendaristice ,,ortodoxe române”, rămâne peste tot numai cu 2”02 mai lung decât anul tropic solar, pe când după reforma calendaristică gregoriană el rămăsese cu 26”02, sau aproape cu ½ minut mai lung decât cel tropic şi cu 24” mai lung decât anul nostru îndreptat, ceea ce face o diferenţă de o zi la 36.000 ani, pe când la noi diferenţa de 2”02 va creşte la o zi abia după un răstimp de 42.772 ani[7].

Reforma calendaristică ,,ortodoxă română”, obţinând rezultate atât de frumoase şi exacte, este de prezent cea mai ideală reformă calendaristică. Ea pune sistemul nostru calendaristic pentru un timp deosebit de îndelungat de 42.772 ani în cel mai deplin acord cu cerul. Echinocţiul astronomic de primăvară rămâne prin tot decursul acestui îndelungat răstimp legat de ziua de 21 martie al calendarului nostru îndreptat.

Vorbesc despre echinocţiul astronomic de primăvară, pentru că el este începutul primăverii astronomice şi momentul astronomic care desparte un an de altul. În momentul acesta soarele în eliptica sa[8] trece prin planul ecuatorului pământului[9]. Mai vreau să amintesc că de vreme ce calea, pe care o parcurge pământul în jurul soarelui, nu este exact cea a unui cerc, ci este eliptică, pământul se apropie iarna de soare (pământul este în perihel la 2 sau 3 ianuarie), iar vara se îndepărtează (pământul este în aphel cam în ziua de 3 iulie). Când se apropie de perihel, mişcarea pământului este mai repede, când se apropie de aphel, ea este mai lentă[10].

Aşa se explică şi faptul că anotimpurile astronomice nu sunt egale. Primăvara are 93 zile (de la 21 martie – 22 iunie) şi tot atâtea şi vara 93 zile (de la 22 iunie – 23 septembrie), dar toamna are numai 91 zile (de la 23 septembrie – 23 decembrie) şi în fine iarna numai 88 zile (de la 23 decembrie – 21 martie)[11].

Faţă de aceste lungimi diferite ale anotimpurilor astronomice, ne bucură foarte mult faptul că putem constata că şi lungimea trimestrelor celor 2 dintâi civile ale anului este de fapt mai mică decât cea a trimestrelor celor 2 din urmă. Trimestrul I cu lunile ianuarie (31), februarie (28, respectiv 29) şi martie (31) zile numără peste tot numai 90, respectiv 91 zile. Trimestrul al II-lea format din lunile aprilie (30), mai (31) şi iunie (30) este ceva mai mare. Are 91 zile. Trimestrul III format din lunile iulie (31), august (31) şi septembrie (30) are însă 92 zile. Şi tot atâtea şi trimestrul al IV-lea format din lunile octombrie (31), noiembrie (30) şi decembrie (31). El are iarăşi 92 zile.

Cele 2 semestre dintâi au aşadar 181, respectiv 182 zile, cele 2 din urmă au 184 zile. Felul acesta de a fixa lungimea trimestrelor anuale (a anotimpurilor civile) se apropie, după cum vedem, foarte mult de lungimea anotimpurilor astronomice. Cine ar putea să le facă marilor reformatori ai calendarului nostru din cauza aceasta vreun reproş ? Dimpotrivă trebuie să zicem că lor li se cuvine toată lauda şi admiraţia noastră, pentru că, deşi au trăit în timpuri atât de îndepărtate de cele ale noastre şi nu dispuneau de acele cunoştinţe şi mijloace tehnice astronomice de care dispunem noi, totuşi au ştiut să copieze, în calculele lor calendaristice, cât mai exact mişcările soarelui şi ale celorlalte corpuri cereşti din jurul pământului nostru.

 

III. Critica proiectelor de simplificare a calendarului gregorian

Din secţiunea I a raportului nostru prezent am putut reţine faptul că Societatea Naţiunilor a luat în considerare trei proiecte de reformă calendaristică, care tind la simplificarea calendarului actual gregorian.

Proiectul prim de reformă se mărgineşte, după cum ni se spune, la o egalare relativă numai a trimestrelor unui an, voind să ajungă la acel rezultat ca fiecare trimestru să aibă un număr egal de zile ş.a. fiecare trimestru să aibă câte 2 luni de câte 30 zile şi 1 lună de 31 zile. Un trimestru va mai avea încă o zi suplimentară. Proiectul al doilea şi al treilea de reformă merg mai departe şi vor să stabilească în acelaşi timp şi un calendar perpetuu ş.a.

Proiectul al doilea propune ca lunile de peste an să aibă toate acelaşi număr de zile şi să fie egale ş.a. anul va avea 13 luni, fiecare lună câte 28 zile sau 4 săptămâni complete. Pe lângă acestea mai vine încă o zi albă în anii ordinari sau 2 zile albe în anii bisecţi.

Proiectul al treilea rămâne pe lângă împărţirea de până acum a anului în 12 luni, dar pretinde şi el ca 8 luni să aibă câte 30 zile, iar 4 câte 31 zile, ca şi proiectul prim, dar fără de nici o zi albă sau suplimentară.

Notele caracteristice ale acestor 3 proiecte sunt, aşadar, următoarele: anul va fi socotit numai cu 364 zile. Proiectul prim vorbeşte şi despre o zi suplimentară, de care ar fi gata ca să ţină seama. Proiectul al doilea numeşte această zi suplimentară zi albă şi ar fi gata ca să ţină în anii bisecţi seama şi de a doua zi albă. Proiectul al treilea însă nu vrea să mai ţină seama de faptul că anul nostru solar are de ordinar o lungime de 365 zile, iar anii bisecţi o lungime de 366 zile. Toate proiectele tind apoi la o egalare cât mai perfectă a semestrelor, trimestrelor şi a lunilor. Proiectul 1 şi 3, care împărţesc anul în 12 luni pot să obţină numai o egalare a semestrelor şi a trimestrelor, dar nu şi a lungimii lunilor şi nici nu pot face ca acestea să aibă acelaşi număr de săptămâni.

În consecinţă, nici datele lunare nu pot să cadă pe aceleaşi zile săptămânale. Proiectul al doilea, care împărţeşte anul în 13 luni, drept că nu poate să obţină nici semestre şi nici trimestre, care să aibă un număr întreg de luni, întrucât numărul 13 nu este divizibil nici prin 2 şi nici prin 4. Dar el obţine o egalare completă a lunilor anului. Fiecare lună are câte 4 săptămâni complete şi consecinţa este că şi fiecare dată lunară cade în aceeaşi zi săptămânală. Dar nici unul dintre proiectele de reformă, care au fost propuse, nu este în măsură ca să corespundă tuturor aşteptărilor noastre, ce se pun în ele.

Dar dacă nici unul dintre proiectele propuse nu corespunde pe deplin tuturor aşteptărilor noastre, atunci totuşi ne putem întreba care dintre aceste 3 proiecte corespunde mai mult aşteptărilor noastre şi care mai puţin.

Proiectul al doilea împărţeşte anul în 13 luni egale de câte 28 zile. Fiecare lună are câte 4 săptămâni complete şi consecinţa este că data lunară a fiecărei luni dintr-un an cade pe aceeaşi zi săptămânală. Trimestrele însă nu au un număr complet de luni, dar un număr complet de 13 săptămâni (şi 13 x 7 = 91 zile). Semestrele, dacă nu au nici ele un număr complet de luni, atunci totuşi au un număr complet de 26 săptămâni (şi 26 x 7 = 182 zile). Notez însă că din cauza zilelor albe, care mai trebuiesc adăugate la acest an teoretic săptămânal de câte 13 luni, începutul lunilor şi al săptămânilor nu va putea să cadă întotdeauna în aceeaşi zi săptămânală, ci în fiecare an consecutiv ordinar începutul lunilor şi al săptămânilor va înainta cu câte o zi, iar în anii bisecţi cu câte 2 zile. Zilele săptămânale ale începuturilor de luni se vor repeta în aceeaşi ordine tot după un ciclu de 28 ani (ciclul solar), ca şi în calendarul nostru cel de acum. Cu acestea am căutat să redau mai întâi avantajele acestui proiect de reformă.

Proiectul acesta are însă marele dezavantaj că nici trimestrele şi nici semestrele nu cuprind luni întregi. Pentru statistici trimestriale şi semestriale el este, aşadar, nepotrivit, câtă vreme nu se introduc pe lângă statistici lunare încă şi statistici săptămânale. Dar introducerea unor statistici săptămânale şi lunare ar reclama prea mult lucru şi prea mare pierdere de timp. Cu acestea nu se simplifică, ci se îngreuiază gestiunea. Aceasta nu înseamnă a introduce un calendar mai practic şi mai puţin costisitor. La acest mare inconvenient mai vine încă şi acela că statisticile de până acum nici nu sunt alcătuite pe această bază de luni săptămânale şi de aceea o comparare a datelor statistice, făcute după acest nou sistem de împărţire a anului, cu datele statistice anterioare, făcute după calendarul nostru de până acum, ar întâmpina multe alte dificultăţi enorme şi prea din cale afară de costisitoare.

În vederea acestor perspective puţin îmbucurătoare atât din punct de vedere al calculelor, cât şi din punct de vedere al cheltuielilor enorme, care ar necesita pentru a putea pune noua reformă în serviciul binelui public şi a o putea utiliza pe viitor ca normă statistică, noi nu-l putem recomanda pentru a fi introdus în viaţa publică cetăţenească. El nu este nici mai practic şi nici mai ieftin, ci mai încurcat şi mai costisitor. Şi nici nu poate avea măcar pretenţia de a fi cel puţin tot atât de exact ca statisticile anuale de până acum. Statisticile anuale de până acum redau exact situaţia unui an complet solar, fie ordinar, fie bisect. Statisticile, care s-ar face de acum înainte în baza acestui proiect, vor reda numai situaţia celor 52 săptămâni sau 364 zile ale unui an, dar nu cea a unui an întreg solar, întrucât ziua albă în anii ordinari sau cele 2 zile albe din anii bisecţi rămân neînglobate în calculele statistice săptămânale, lunare, trimestriale, semestriale şi anuale, ceea ce este un mare defect. Şi atunci daţi-ne voie să punem întrebarea, cine ar fi dispus ca să renunţe la o statistică exactă şi să se mulţumească cu o statistică care este numai aproximativă şi care nu poate fi exactă, pentru simplul motiv că nu redă situaţia unui an întreg solar ? Cei ce sunt conştienţi de valoarea mare a unei statistici exacte, nu cred că ar putea să facă un lucru ca acesta.

La acestea mai vine că numărul 13 este un număr nu numai ingrat din punct de vedere aritmetic, ci şi un număr faţă de care cei mai mulţi oameni au o aversiune superstiţioasă. Putem prevedea deci că introducerea acestei reforme calendaristice va întâmpina multe şi mari dificultăţi chiar şi numai din cauza aceasta. Împărţirea anului în 13 luni ar însemna şi a rupe cu toate tradiţiile noastre milenare pe terenul calendaristic şi de măsurare a timpului.

Trecem la proiectul I şi III de reformă, propus de Societatea Naţiunilor. Ambele proiecte rămân pe lângă împărţirea uzitată până acum a anului în 12 luni. Ambele proiecte vor să egaleze trimestrele şi semestrele de peste an numai în aşa fel că pretind ca fiecare trimestru să aibă câte 2 luni de câte 30 şi 1 lună de 31 zile. Ambele proiecte cer aşadar majorarea zilelor lunii lui februarie de la 28 zile în anii ordinari şi de 29 zile în anii bisecţi, la 30 zile fixe în fiecare an şi apoi o distribuire mai regulată a lunilor cu 30 şi 31 zile. Cele 2 luni dintâi ale unui trimestru vor avea întotdeauna câte 30 zile, a treia lună o lungime de 31 zile. Ar urma aşadar ca lunile ianuarie, mai, iulie, august şi octombrie de la luni de 31 zile, cum sunt acum, să fie reduse la luni de numai 30 zile, iar lunile iunie şi septembrie în loc de 30 zile să aibă pe viitor 31 zile. Tabloul lungimii lunilor de acum şi a celor viitoare ar fi următorul:

 

 
de prezent
pe viitor
 
de prezent
pe viitor
 
de prezent
pe viitor
Ianuarie
31
30
Mai
31
30
Septembrie
30
31
Februarie
28 (29)
30
Iunie
30
31
Octombrie
31
30
Martie
31
31
Iulie
31
30
Noiembrie
30
30
Aprilie
30
30
August
31
30
Decembrie
31
31

 

Proiectul prim de reformă calendaristică stă, în fond, încă pe punctul de vedere că anul solar are 365 zile, pentru că în afară de egalarea trimestrelor şi a semestrelor anului, în felul arătat mai sus, mai vorbeşte încă şi despre o zi suplimentară, care va trebui ataşată unui trimestru. Un trimestru de peste an va avea, aşadar, nu numai 91 zile, ci de fapt 92 zile. În realitate, aşadar, numai 3 trimestre vor fi egale, al 4-lea trimestru va avea o zi în plus. În consecinţă, nici cele 2 semestre de peste an, de fapt, nu vor fi egale, ci unul va fi cu o zi mai mare decât celălalt. Dar în afară de acestea trebuie să ne mai întrebăm, ce se întâmplă cu anii bisecţi ? Anii bisecţi vor fi suprimaţi completamente ?

Dacă noul proiect de reformă nu are de gând să ţină seama de faptul că tot al patrulea an, în condiţiile arătate de noua reformă ,,ortodoxă română”, trebuie să fie un an bisect (cu 366 zile), atunci diferenţa de aproape 60 la an va face ca acest an teoretic de numai 365 zile, nefiind legat de cursul astronomic al soarelui, într-un timp de 4 x 30 = 120 ani va fi cu 30 zile mai scurt decât anul solar. În 6 x 120 = 720 ani va fi cu jumătate de an, în 9 x 120 = 1080 ani cu 9 luni, iar în timp de 12 x 120 = 1440 ani cu 12 luni, aşadar, cu un an întreg mai scurt decât anul solar astronomic. Vom ajunge în aşa fel că anul nostru va deveni un an solar mutabil (Wandelsonnenjahr), un an care în timp de 1440 ani va parcurge toate anotimpurile anului.

În istoria evoluţiunii calendarelor de până acum drept că am întâmpinat la unele popoare, care stau pe o treaptă joasă de cultură, sau şi la acele popoare, care din anumite motive au rămas numai cu ani lunari, cum sunt mahomedanii, faptul că anul lor lunar este un an lunar mutabil. Ani solari mutabili, însă, dacă au fost cândva la vreun popor de pe lume, nu s-au putut menţine nicicând pentru o durată mai lungă de ani, ci au fost întotdeauna corectaţi la vreme, în conformitate cu fenomenele atmosferice şi naturale, care s-au produs regulat şi la timp determinat din an în an. Introducerea unui ,,an solar mutabil” ar fi o inovaţiune a vremurilor noi, dar nu o inovaţiune bună, ci o inovaţiune deosebit de rea, pentru că prin ea noi am da dovezi că nu mai ştim aprecia străduinţele depuse până acum de marii noştri înaintaşi care şi-au dat toată silinţa ca să fixeze lungimea anului civil, pe cât a fost posibil, în cel mai deplin acord cu cerul (soarele, luna şi stelele).

Nesocotind noi această străduinţă cu desăvârşire, ne-am întoarce la noţiunile pe care le aveau numai popoarele cele mai primitive despre lungimea anului. Ba am rămâne chiar mult mai pe jos decât acestea, pentru că ele, dacă n-au fost în stare ca să fixeze lungimea anului în acord cu cerul, nu au făcut-o pentru că nu dispuneau de mijloacele noastre tehnice astronomice, dar cel puţin erau călăuzite de dorul de a o face, pe când noi cei ce am cunoscut lungimea exactă a anului solar şi l-am lepăda acum ca bun de nimic, construindu-ne un an pur teoretic şi independent de soare, ca şi când soarele nu ar mai exercita nici o înrâurire asupra pământului nostru, am da dovezi de totală ignoranţă, de nesocotire a stării de fapt şi de cel mai cras şi condamnabil degradaţionism.

Desconsiderarea zilei bisecte din 4 în 4 ani este aşadar un defect atât de mare, încât noi cei de azi, care pretindem că stăm pe treapta de cultură la care omenirea a ajuns în cursul unei evoluţiuni şi a unor străduinţe de mii de ani, trebuie să refuzăm din capul locului acest proiect de reformă. El nu ne face cinste nici pentru trecutul nostru şi nu ne va aduce nici un bine nici pentru viitorul nostru.

Şi totuşi, pentru ca nimeni să nu ne poată spune că noi ne-am dat această părere în mod precipitat şi nu în deplină cunoştinţă de cauză, vrem să analizăm în cele ce urmează şi avantajele pe care le-ar avea acest proiect de reformă pentru viaţa practică a lucrătorilor, a fabricanţilor, pentru instituţiunile de comerţ, de bancă şi instituţiunile de statistică din zilele noastre. Se zice că în scopul unei mai bune şi mai drepte împărţiri a anului ar fi de dorit ca lunile, trimestrele şi semestrele să fie cât mai egale unele cu altele.

În calendarul iulian, gregorian şi cel ortodox român, cele 12 luni de peste an au lungimi diferite ş.a. luna februarie are 28 zile, în anii bisecţi 29 zile, 4 luni au câte 30 zile (şi anume aprilie, iunie, septembrie şi noiembrie), iar celelalte 7 luni au câte 31 zile (ianuarie, martie, mai, iulie, august, octombrie şi decembrie). Proiectele de reformă ale Societăţii Naţiunilor fiind ca să dea lunilor de peste an aceeaşi lungime. Aceasta însă nu se poate face, pentru că numărul de 365 zile, câte are anul solar, nu este divizibil prin 12 fără să rămână vreun rest. Şi atunci proiectele recurg la expedientul ca 8 luni să aibă câte 30 zile, iar 4 luni câte 31 zile, rămânând o zi suplimentară sau o zi albă. Iar pentru ca să se poată obţine şi trimestre cât se poate de egale, s-a zis că fiecare trimestru va trebui să aibă câte 2 luni de câte 30 şi o lună de 31 zile, aşadar, peste tot o lungime de 91 zile.

Avantajul ar fi numai acela că în ce priveşte lungimea lunilor am scăpa de excepţia pe care o face până acum luna februarie cu cele 28, respectiv 29 zile. Dar acest avantaj se pierde completamente în vederea faptului că şi noul proiect de reformă trebuie să creeze o excepţie ş.a. excepţia unei zile suplimentare sau albe la an. Excepţia aceasta este mai rea decât excepţia cu februarie din calendarul de până acum, pentru că zilele din februarie sunt cel puţin înglobate în cadrul zilelor anului, pe când ziua suplimentară sau albă din noile proiecte de reformă rămâne în afară de zilele anului.

Alt avantaj s-ar părea că este faptul că trimestrele noului proiect sunt egale, având fiecare câte 91 zile, pe când trimestrele de până acum au diferite lungimi ş.a. trimestrul

 
I: 31 + 28/29 + 31 = 90, respectiv 91 zile;
II: 30 + 31 + 30 = 91 zile;
III: 31 + 31 + 30 = 92 zile;
IV: 31 + 30 + 31 = 92 zile.
 

Dar şi acest avantaj se pierde, cel puţin în parte, în urma faptului că ziua suplimentară va trebui ataşată unui trimestru, care din un trimestru de 91 zile va deveni de fapt un trimestru de 92 zile, deşi formal se va chema că are numai 91 zile şi o zi suplimentară sau albă. Câtă vreme această zi suplimentară sau albă va fi ataşată ultimului trimestru, şi câtă vreme acest trimestru va cădea în timpul iernii, va face ca anotimpul iernii să fie cu o zi mai lung decât celelalte anotimpuri şi va sta în directă contradicţie cu anotimpurile astronomice, care arată că anotimpul astronomic al iernii este chiar mai scurt decât toate celelalte anotimpuri.

Iar dacă acea zi suplimentară sau albă va fi ataşată unui trimestru de vară, atunci drept că am fi mai în acord cu lungimea astronomică a anotimpurilor de vară, dar cum anul proiectat este un an mutabil, care după un şir de ani va trece din anotimp în anotimp, ni s-ar impune o nouă însărcinare, adică, ca să avem grijă ca să ataşăm acea zi suplimentară sau albă întotdeauna numai acelui trimestru care ar veni să stea mai aproape de solstiţiul de vară. Modificând însă din timp în timp locul pe care ar trebui să-l aibă ziua suplimentară sau albă pe lângă trimestrele de peste an, se înţelege de la sine că de pe urma acestor schimbări continue nu vor putea să profite nimic statisticile, ci dimpotrivă compararea datelor unui trimestru cu cele ale altui trimestru va fi nu numai foarte dificilă, ci şi numai relativ exactă chiar din cauza diferenţei acelei zile suplimentare sau albe.

Pentru cazul însă, că ziua suplimentară sau albă s-ar adăuga întotdeauna numai la finea trimestrului al 4-lea, orişi în care anotimp ar cădea acest trimestru, drept că am mai putea înregistra încă şi un alt avantaj ş.a. acela că zilele săptămânale ale lunilor prime dintr-un trimestru vor fi aceleaşi şi tot aşa şi zilele săptămânale ale lunilor de mijloc dintr-un trimestru şi la fel şi cele ale lunilor din urmă ale unui trimestru ş.a. ziua săptămânală a lunii a 2-a din trimestru va fi cu 2 zile mai în urmă decât ziua săptămânală a lunii 1 a trimestrului, iar cea a lunii a 3-a din trimestru cu alte 2 zile mai în urmă decât ziua săptămânală a lunii a 2-a a trimestrului. Şi aşa se va face că zilele începătoare ale lunii trimestriale se vor reproduce din nou în fiecare trimestru în aceeaşi ordine (Dum-Marţi-Joi-Dum-Marţi-Joi ...). Dar această reproducere se va face numai până la ziua suplimentară sau albă şi de aceea pentru fiecare an în mod deosebit. Căci chiar din cauza zilei suplimentare sau albe în fiecare an consecutiv ziua întâia a lunii întâia a trimestrului prim va fi o altă zi săptămânală ş.a. cu o zi mai târziu (în anii ordinari). Zilele săptămânale ale celor 3 luni ale unui trimestru vor fi, aşadar, zilele de Luni-Miercuri-Vineri-Luni-Miercuri-Vineri ... şi se vor reproduce în aceeaşi ordine tot din 7 în 7 ani.

Avantajul acesta, faţă de alcătuirea lunilor calendarului nostru de până acum, în care fiecare lună începe cu altă zi săptămânală şi unde zilele începătoare ale anului şi ale lunilor se reproduc în aceeaşi ordine abia după un răstimp mult mai îndelungat de 28 ani (ciclul solar), este un avantaj de natură mai mult teoretică decât practică, pentru că nici în cazul acesta lunile unui trimestru nu au un număr egal de duminici. Unele au câte 5, altele numai câte 4 duminici. Pentru viaţa practică lunile care au câte 5 duminici nu pot să fie nicicând egale cu lunile care au numai câte 4 duminici. Aceasta este ştiut. Faptul acesta trebuie relevat, pentru că are o mare importanţă mai ales în viaţa lucrătorilor etc.

Rezumând cele zise până acum despre acest proiect de reformă, constatăm că proiectul acesta de reformă nu este în stare să egaleze anul într-un fel care ar fi mult mai practic decât cel de până acum. Dimpotrivă el creează numai dificultăţi noi şi ceea ce este mai rău decât toate este faptul că se găseşte în dezacord cu cerul şi se sustrage controlului şi corecturilor noastre. De aceea noi nici pe acest proiect de reformă nu-l putem aproba, ci trebuie să-i detragem adeziunea noastră.

Mai rămâne ca să ne ocupăm de avantajele şi dezavantajele pe care ni le oferă proiectul al treilea de reformă.

Am văzut din cele de mai sus că proiectul I şi II de reformă vreau să ţină încă seama de lungimea factică a anului solar astronomic, care în anii civili ordinari are 365 zile, iar în cei bisecţi 366 zile, pentru că ele vorbesc despre o zi suplimentară sau albă, respectiv 2 zile albe. Proiectul al treilea însă nu mai ţine seama de această lungime a anului. În consecinţă, el este cel mai îndepărtat de tot ceea ce s-a lucrat până acum pentru a aduce anul civil în acord cu marele ceas al lumii, cu soarele, luna şi stelele. Anul, după alcătuirea acestui proiect, are numai 364 zile. Anul este şi mai mobil decât cum sunt anii proiectelor anterioare, pentru că după un şir de numai 24 ani de câte 364 zile se va vedea că anul civil a avansat faţă de cel astronomic cu o lună întreagă de 30 zile (dintre care 24 zile în anii ordinari şi cu 6 zile în anii bisecţi). Şi aşa se va face că Crăciunul, care trebuieşte serbat în zilele solstiţiului de iarnă, la 25 decembrie, după trecerea unui răstimp de numai 24 ani va trebui să fie serbat cu o lună mai timpuriu, aşadar, în ziua astronomică de 25 noiembrie. Şi după o serie de 6 x 24 ani = 144 ani Crăciunul va trebui să fie serbat cu 6 luni mai înainte, aşadar, pe timpul solstiţiului de vară. După o serie de 9 x 24 ani = 216 vom serba Crăciunul în ziua de 25 martie, adică chiar în ziua de Bunavestire, şi abia după un răstimp de 12 x 24 ani = 288 ani vom reveni cu Crăciunul nostru iarăşi la solstiţiul de iarnă şi-l vom serba la 25 decembrie, aşa cum se cuvine.

Ani solari mobili cu erori atât de mari ca cel proiectat acum, dacă au fost cândva particularitatea unor popoare care stăteau pe o treaptă destul de joasă de cultură, nu s-au putut menţine nicicând lungă vreme, ci au fost mereu corectaţi până a nu deveni eroarea lor prea mare. Ar însemna deci ca să batem recordul în ignorarea celor mai elementare cunoştinţe pe terenul calendaristicii, dacă am accepta proiectul al treilea de reformă calendaristică care ni s-a propus. Statisticile alcătuite pentru astfel de ani nu ar putea ca să ne redea o icoană fidelă a prestaţiunilor unui an solar. O comparare cu statisticile vechi anterioare va fi deosebit de dificilă şi în orice caz numai aproximativă şi mult mai rea decât cea din zilele noastre. De aceea noi nu putem accepta nici acest proiect de reformă.

Dar poate că totuşi s-ar încumeta cineva ca să zică că celelalte avantaje pe care le oferă acest proiect de reformă pentru viaţa practică sunt atât de mari, încât ne-ar face ca să trecem peste toate aceste consideraţiuni mai mult teoretice astronomice. Să vedem, deci, ce avantaje deosebit de mari pentru viaţa practică ar putea să ofere acest proiect de reformă. Un unic avantaj ar fi acela că trimestrele anului ar avea un număr egal de zile ş.a. câte 91 zile. Dar şi acest avantaj, realmente, nu poate veni în privire, pentru că condiţiunile geologice, climaterice şi atmosferice de care depinde producţia pământului sunt în fiecare trimestru atât de diferite, încât egalarea zilelor unui trimestru nu poate desridica şi anihila întru nimic celelalte diferenţe, care trebuie să existe între cele 4 trimestre ale unui an, mai ales pe terenul vieţii practice.

 

Concluziuni

În baza unei cercetări amănunţite a proiectelor de reformă calendaristică, înaintate Societăţii Naţiunilor, în vederea unei simplificări a calendarului gregorian, am ajuns la următorul rezultat:

 

  1. Calendarele sunt sisteme de măsurare a timpului. Cele mai exacte calendare au pus anii civili în acord cât mai deplin posibil cu cerul, respectiv cu anul solar tropic. Calendarele care nu au ţinut seama de marii luminători ai cerului (soarele şi luna, respectiv stelele) sunt sisteme de măsurare a timpului pur teoretice. Acestea nu s-au putut menţine nicicând timp mai îndelungat.
  2. Proiectele de reformă, înaintate Societăţii Naţiunilor, trebuiesc socotite de asemeni proiecte de calendare teoretice, întrucât fiecare proiect ţine socoteală numai de 364 zile ale anului şi nesocoteşte, de fapt, lungimea anului tropic solar, care are 365 zile 50, 48’, 46,0’’. Dacă proiectul I şi II de reformă mai vorbesc în afară de cele 364 zile încă şi de o zi suplimentară sau de o zi albă, respectiv 2 zile albe, nu trebuie să uităm că aceste zile nu sunt înglobate în zilele anului proiectat. Statisticile, de fapt, nu vor mai ţine seama de ele.
  3. Orişicât de ardentă ar fi dorinţa unora de a egala semestrele şi trimestrele unui an, această egalare, de fapt, nu se poate face, întrucât numărul factic al zilelor unui an civil este de 365 zile, respectiv 366 zile şi acest număr de zile nu se dă împărţit prin 2 şi prin 4, fără să dea vreun rest. Numărul de 364 zile, acceptat de aceste proiecte de reformă, constituie numai o ficţiune de an, pentru că nu redă în nici un caz lungimea exactă a unui an. În consecinţă, şi semestrel şi trimestrele pe care crede să le egaleze, reducând anul la un număr de numai 364 zile, sunt şi ele numai semestre şi trimestre fictive. Şi mai trebuie să ştim că la o egalare perfectă a semestrelor şi trimestrelor unui an nici nu vom putea ajunge câtă vreme pământul nu va binevoi ca să-şi facă cursul său în jurul soarelui într-un număr de zile care să se dea împărţit prin 2 şi prin 4. Până atunci dorinţa de a avea semestre şi trimestre perfect egale va trebui să rămână o dorinţă platonică, ce nu se poate realiza.
  4. Proiectul al doilea de reformă reuşeşte să egaleze numai lungimea lunilor, stabilind un număr de 13 luni câte 28 zile la an. Dar să nu uităm că nici anul acesta nu are mai mult decât tot numai 364 zile şi de aceea nici el nu redă fidel lungimea anului civil. El mai are încă şi acel defect mare că rupe cu tradiţiile calendaristice milenare ale popoarelor celor mai culte din lume. Şi nici măcar nu putem zice că ar fi mai practic pentru că orişicât de simplu ar părea că este, el ne impune obligaţiuni foarte grele ş.a. înainte de toate obligaţiunea ca să alcătuim pe lângă statistici deosebite lunare, făcute în baza împărţirii anului în 13 luni, şi statistici săptămânale, întrucât trimestrele au câte 3 luni şi o săptămână, iar semestrele câte 6 luni şi 2 săptămâni.
  5. Statisticile săptămânale şi lunare şi trimestriale şi semestriale şi cele anuale, alcătuite în baza noilor proiecte de reformă calendaristică, vor reclama deosebit de multă muncă şi cheltuială şi în cele din urmă noi nu vom avea nici măcar satisfacţia ca să putem zice că ele sunt perfect exacte, pentru că de fapt ele nu vor mai reda situaţia unui an deplin, ci numai situaţia celor 52 săptămâni sau a celor 364 zile ale anului, trecând sub tăcere ziua suplimentară sau zilele albe ale anului respectiv.
  6. Şi compararea noilor date statistice cu datele statistice ale anilor anteriori va întâmpina dificultăţi deosebit de mari, pentru că noile statistici vor fi făcute în alte baze de calcul şi vor avea în vedere şi alt număr de zile decât cum sunt alcătuite vechile noastre statistici. Statisticile noi vor fi statistici aproximativ anuale, pe când statisticile vechi redau exact situaţia unui an întreg. Cine ar voi să compare, deci, datele statistice făcute în baza vreunuia dintre noile proiecte cu datele statistice ale anilor de până acum va trebui să reducă mai întâi datele statistice ale anilor anteriori la aceeaşi bază pe care stă şi statistica nouă. Şi atunci ne putem da seama câtă muncă va reclama şi ce cheltuială enormă va trebui să se facă până ce vom putea pune datele statistice ale anilor trecuţi în deplin acord cu datele statistice cele noi.

 

Proiectele de reformă înaintate Societăţii Naţiunilor nu realizează aşadar, de fapt, nimic din aşteptările care se pun în ele. Realizările care ni se sugerează sunt pur teoretice şi fictive. În schimb ele creează dificultăţi mari şi, pentru a le pune în practică, vor necesita cheltuieli enorme. De aceea ne credem în drept ca să zicem că ele nu sunt nici practice şi nici practicabile.

Aşa fiind, noi trebuie să rămânem şi pe viitor pe lângă calendarul nostru ,,ortodox român” ş.a. pentru motivele următoare:

 

  1. Calendarul nostru ,,ortodox român: este cel mai reuşit sistem de măsurare a timpului, pentru că redă mai exact decât oricare alt calendar lungimea anului tropic solar.
  2. Semestrele şi trimestrele lui, dacă nu pot avea un număr egal de zile, în schimb se apropie foarte mult şi redau mai mult decât oricare alte calendare lungimea trimestrelor astronomice sau mai bine zis a anotimpurilor astronomice. Şi ştim că aceste anotimpuri astronomice sunt iarna cu câteva zile mai scurte, iar vara cu câteva zile mai lungi din cauza mişcării eliptice a pământului în jurul soarelui în cursul anului.
  3. În special ştim că excepţia lunii de iarnă februarie, care are numai 28, respectiv 29 zile, şi incongruenţa faptului că lunile de vară iulie şi august au amândouă, deşi urmează imediat una după alta, câte 31 zile, îşi află deplina sa justificare în mişcarea eliptică a pământului în jurul soarelui în timpul unui an. Întrucât stabilirea aceasta a lungimii lunilor de peste an redă foarte bine lungimea mişcării pământului în jurul soarelui, iarna mai grăbită, vara mai lentă, noi suntem departe de a le face din cauza aceasta vreun reproş marilor reformatori ai calendarului nostru. Dimpotrivă noi ne simţim plăcut îndatoraţi, ca să le exprimăm toată admiraţia noastră, pentru că au ştiut să aducă chiar şi lunile în acord, cât se putea de deplin, cu mişcarea aparentă a cerului.
  4. Statisticile de până acum, care sunt făcute în baza calendarului nostru, moştenit din timpuri străvechi în ce priveşte lungimea unui an civil, redau întotdeauna situaţia unui an întreg. Ele sunt statistici exact anuale. Şi se ştie, în general, care ani sunt ordinari şi care bisecţi. De aceea o comparare a datelor statistice ale anilor noştri cu datele statistice ale anilor anteriori prin tot decursul timpului, care s-a scurs de la anul 45 î.d.H. când a fost introdus calendarul iulian în viaţa publică a Imperiului Roman şi până în zilele noastre, este nu numai foarte uşoară, ci şi exactă, pentru că toate calculele sunt făcute pe aceeaşi bază şi după aceleaşi principii şi nu avem decât să le copiem simplu aşa cum ni se prezintă, fără a mai necesita oarecare modificări, revizuiri sau verificări.
  5. Credem, în fine, că trebuie să rămânem pe lângă calendarul nostru de până acum nu numai din motive ştiinţifice, astronomice şi practice arătate mai sus, ci şi din motive de utilitate publică. Ştim îndeajuns din istoria trecutului câtă vreme a trebuit să treacă până ce buna reformă gregoriană a putut să fie primită de statele europene. Ştim apoi şi câte dificultăţi a întâmpinat şi întâmpină şi introducerea noii reforme calendaristice ,,ortodoxe române” la noi în ţară, deşi această reformă calendaristică este chiar superioară reformei gregoriene. Şi putem, în consecinţă, prevedea încă de pe acum că introducerea unei noi reforme calendaristice, care nu este nici măcar la înălţimea reformelor noastre calendaristice şi nici nu poate corespunde cu nimic mai mult decât calendarul nostru cel de acum exigenţelor vieţii noastre practice, va întâmpina deosebit de mari dificultăţi pe care trebuie să le evităm cu atât mai mult cu cât ele nici nu sunt necesare, ci cu totul de prisos.

 

* * *

 

Mai am ceva de spus. Vă rog să mă credeţi că am voit să servesc numai o cauză dreaptă şi nu am avut intenţia ca să mă pun în contradicţie cu înaltul for al Naţiunilor, cu Societatea Naţiunilor.

Din cuprinsul broşurii ,,La Societe des Nations et la reforme du calendrier”, care a fost publicată şi răspândită sub auspiciile Societăţii Naţiunilor de către Secretariatul ei (secţiunea de informaţie), am înţeles că acest înalt for al Naţiunilor nu s-a angajat nici pentru unul dintre proiectele de reformă calendaristică care i-au fost prezentate din extern, ci fiind sesizat din mai multe părţi în vederea unei simplificări a calendarului gregorian, s-a socotit dator ca să ia asupra sa deocamdată numai însărcinarea să sondeze terenul pentru a se putea convinge dacă se resimte undeva de fapt nevoia unei simplificări a calendarului gregorian şi, în caz afirmativ, în care direcţie s-ar putea face această simplificare.

Aşa fiind, noi suntem încredinţaţi de bunele intenţiuni ale Secretariatului Societăţii Naţiunilor şi suntem chiar gata ca să ne exprimăm toată recunoştinţa şi gratitudinea noastră faţă de acest înalt for al Naţiunilor, pentru că nu s-a dezinteresat de această chestiune, care are un rol important în viaţa popoarelor şi ar facilita mult raporturile amicale dintre ele. Societatea Naţiunilor ne-a pus şi nouă întrebarea dacă nu cumva se resimte şi la noi în ţară necesitatea vreunei reforme a calendarului gregorian. Din faptul acesta încă nu rezultă că noi am trebui încă de pe acum ca să ne unim părerile noastre asupra unuia dintre cele trei proiecte de reformă ale calendarului gregorian care i-au fost înaintate. Aceasta nu ni se cere. Ni se cere numai ca să răspundem dacă la noi se resimte necesitatea simplificării reformei gregoriene şi în care direcţie.

Şi eu propun ca să răspundem Secretariatului Societăţii Naţiunilor:

 

  1. că noi, românii, actualmente, nu avem în întrebuinţare calendarul gregorian, ci am introdus încă de la anul 1925 o nouă reformă ,,ortodoxă română” a calendarului iulian;
  2. o simplificare a acestui calendar nu se resimte deloc şi, dacă s-ar resimţi chiar, ea n-ar putea ca să se facă în baza nici unuia dintre cele 3 proiecte de reformă care i-au fost prezentate;
  3. noi rămânem pe lângă calendarul nostru ,,ortodox român” pentru motive bine întemeiate atât din punct de vedere ştiinţific-astronomic, cât şi din punct de vedere al vieţii practice şi economice şi în fine şi din motive de utilitate publică.
 
Dr. Vasile Gheorghiu
 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 116/Almanah 2018

 

 

[1] N.r.: Adică, alternativ.

[2] Universul, nr. 113, din 1 mai 1931.

[3] Universul, din 20 februarie 1931.

[4] Universul, din 20 februarie 1931.

[5] Secţiunile B, C şi D reproduc comunicatele care au fost adresate membrilor Comisiunii consultative de comunicaţii şi transit.

[6] N.r.: A face incursiune, a năvăli.

[7] Cf. Vasile Gheorghiu, Sfintele Paşti, p. 74.

[8] Eliptica soarelui este cercul pe care-l descrie la părere soarele în cursul unui an în jurul pământului. Cercul acesta este înclinat cu 23½º faţă de ecuatorul pământului şi trece prin planul ecuatorial de 2 ori la an ş.a. primăvara şi toamna (punctele echinocţiale 21 martie şi 23 septembrie). Cf. Ginzel, op. cit., I, p. 8.

[9] Ginzel, op. cit., I, p. 14.

[10] Ginzel, op. cit., p. 13.

[11] Ginzel, op. cit., p. 15.