----------------

 

Carti in site

 

--------------------

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Critica noilor proiecte de reformă calendaristică

propuse de către Societatea Naţiunilor (I)

- Studiu calendaristic -

de dr. Vasile Gheorghiu

 

Schimbarea calendarului şi Pascalia iuliană

 

Note introductive

În timpurile din urmă citim tot mai adeseori atât în ziarele din străinătate, cât şi în cotidienele noastre ştiri abrupte, dar tot mai alarmante despre noi reforme calendaristice, care se pregătesc şi la care trebuie să ne aşteptăm în scurtă vreme.

Ziarul ,,Universul” din Bucureşti, în nr. 113, din 1 mai 1931, scrie: ,,O conferinţă de experţi se va ţine în curând la Liga Naţiunilor, la Geneva, spre a se lua o hotărâre cu privire la ‘raţionalizarea’ calendarului”.

Calendarul, la a cărui ,,raţionalizare” se tinde, este calendarul gregorian (1582), de care se foloseşte azi întreg occidentul. Acesta este considerat din partea multora ,,iraţional” pentru motivul că n-a ştiut să împărţească anul în semestre şi trimestre şi luni mai egale. Cei mai mulţi se lovesc în prima linie de faptul că pe când celelalte luni au câte 30 şi 31 zile, reformatorii vechi ai calendarului au admis excepţia, ca luna lui februarie să aibă numai 28 zile şi în anii bisecţi 29 zile. Lunile de câte 30 şi 31 zile nici nu-şi urmează în calendarul de până acum schimbiş[1] una după alta, ci s-a admis încă şi acea incongruenţă, ca lunile de vară iulie şi august, deşi urmează imediat una după alta, să aibă amândouă câte 31 zile. Consecinţa felului acestuia inegal de distribuţie a lungimii lunilor de peste an face ca şi trimestrele şi semestrele anului să nu poată avea un număr egal de zile. Alcătuirea aceasta a calendarului gregorian se crede fără de rost.

Instituţiunile industriale şi bancare din vest doresc o simplificare a calendarului gregorian în acea direcţie, ca semestrele, trimestrele şi lunile de peste an să aibă aceeaşi lungime şi, dacă se va putea, să cadă şi pe aceeaşi zi săptămânală. Pentru a-şi atinge această ţintă s-au adresat Societăţii Naţiunilor.

Societatea Naţiunilor a îmbrăţişat această chestiune şi o consideră o chestiune eminamente ,,naţională”, pentru că unificarea calendarului poate să apropie mult popoarele din lume unele de altele şi să faciliteze o comunicare mai vie şi mai regulată între ele. Societatea Naţiunilor s-a şi adresat diferitelor naţiuni, trimiţându-le o broşură intitulată ,,La Societe des Nations et la reforme du Calendrier”, în care ţine să informeze pe toţi cei interesaţi despre paşii întreprinşi de ea în această direcţie.

 

Universul, 1 mai 1931

 

Ziariştii, luând cunoştinţă despre această broşură, şi sesizaţi şi de propaganda intensă, pe care o dezvoltă mai mulţi emisari ai Societăţii Naţiunilor, se grăbesc ca să anunţe publicul mare în următorul fel: ,,De mai multă vreme se lucrează în toate ţările la elaborarea unui plan, care va însemna o adevărată revoluţie (!) în modul nostru actual de a împărţi anul”[2].

Ni se mai spune[3], că şi sărbătorile de peste an vor cădea la date fixe şi că şefii Bisericilor protestante şi tot aşa şi Biserica greacă ar fi căzut de acord în ce priveşte fixarea sărbătorilor religioase. Vaticanul de asemeni nu ar avea nimic împotriva acestei schimbări, dar a făcut rezerva respectării Pascaliei şi a sărbătorilor mobile legate de Pascalie.

Cât de mari sunt nădejdile, pe care lumea şi le pune în binecuvântările ce le va aduce noua reformă calendaristică pentru viitor, le putem desprinde încâtva din următoarele reflexiuni care se fac: ,,Veacul XX tinde ca să fie veacul realizărilor ştiinţifice şi al îndreptărilor mersului lumii. În cursul lui s-au făcut experienţe triste, s-au măcelărit popoarele şi şi-au gâtuit singure progresul, pentru ca în urmă mai aprig dor de libertate să le cuprindă şi mai multă sete de pace să le înfrăţească ... După televiziune, secolul al XX-lea ne aduce încercarea adoptării unei măsuri a timpului mai logică, mai dreaptă şi mai în concordanţă cu legile firii”[4].

Faţă de propaganda mare care se face şi la noi în ţară pe chestia noii reforme calendaristice şi mai ales faţă de perspectivele strălucite şi fericitoare ale unor vremuri mai bune, care ni se pun în vedere, ni se impune îndatorirea ca să cercetăm amănunţit dacă noile proiecte de reformă calendaristică sunt, de fapt, de aşa natură ca să justifice pe deplin aşteptările noastre.

Las la o parte chestiunile care privesc Paştile şi sărbătorile mutabile, legate de această zi mare de sărbătoare a creştinătăţii. Şi nu mă dau impresionat nici de faptul, anunţat cu atâta certitudine, că unele fracţiuni religioase şi Biserici, ba chiar şi Vaticanul cu oarecari rezerve, şi-ar fi dat deja asentimentul la aceste reforme calendaristice.

Mă voi ocupa în cele ce urmează numai cu proiectele de reformă calendaristică, pe care ni le comunică Societatea Naţiunilor, şi voi cerceta dacă există motive de a fi nemulţumiţi cu calendarul gregorian în felul cum este alcătuit, şi în fine, dacă noile proiecte de reformă calendaristică realizează ceva din aşteptările mari, care se leagă de ele.

Studiul prezent îl voi împărţi în 3 secţiuni mari. În secţiunea I voi căuta ca să redau, în rezumat, cuprinsul broşurii sus menţionate a Societăţii Naţiunilor. În secţiunea II mă voi încerca ca să dau un istoric pe scurt al evoluţiunii de până acum a calendarului nostru. Iar în secţiunea III voi arăta, întrucât proiectele de reformă ale calendarului gregorian, propuse de Societatea Naţiunilor, ne pot satisface sau nu.

 

I. Cuprinsul broşurii ,,La Societe des Nations et la reforme du Calendrier”

Broşura este publicată de către Secretariatul Societăţii Naţiunilor din Geneva, la anul 1928, decembrie 15 (Secţiunea informaţiunilor). Este scrisă pe 29 pagini. Materialul comunicat se împarte în 4 secţiuni:

Secţiunea A poartă titlul: Introduction şi tratează despre Societatea Naţiunilor şi reforma calendarului (p. 5-9).

Secţiunea B tratează despre elementele principale de studiu ale reformei de simplificare a calendarului gregorian, arătând: 1. Inconvenientele calendarului gregorian actual (p. 10-13); 2. Proiectele de reformă (p. 13-16) şi 3. Înfiinţarea şi rolul Comitetelor naţionale de studiu (p. 16-18).

Secţiunea C ne informează despre progresele studiilor asupra reformei calendaristice, arătând: 1. mişcările mai recente internaţionale (p. 19-21) şi 2. constituirea Comitetelor naţionale de studiu, ş.a. a) în Ungaria; b) în Statele Unite din America (p. 22-23).

Într-o anexă ni se comunică apoi (p. 23) compoziţia Comitetului naţional al Statelor Unite şi cea a Comitetelor speciale, ce au fost instituite de acest Comitet.

Secţiunea D ne redă în fine telegrama dlui M. George Eastman, preşedintele Comitetului naţional al Statelor Unite din America, cu privire la reforma calendaristică (p. 29)[5].

Din cele ce ni se spun în această broşură cred că trebuie să reţinem următoarele:

Chestiunea reformei calendarului gregorian a fost pusă încă cu mult mai înainte de a lua fiinţă Societatea Naţiunilor.

Dar vorbind numai despre cele mai recente mişcări de reformă a calendarului gregorian, în broşură se relevează că între anii 1900-1914 s-au ţinut nu mai puţin decât 4 congrese care s-au ocupat de această chestiune.

La 1900 s-a ţinut conferinţa evanghelică din Eisenach. La 1910 congresul din Londra al Comitetului internaţional permanent al Camerelor de comerţ şi al asociaţiunilor comerciale şi industriale. La anul 1914 s-a ţinut Congresul din Paris al aceleiaşi asociaţiuni. Şi în acelaşi an (1914) s-a ţinut Congresul din Liege la iniţiativa Bursei Industriale din Liege. După războiul mondial mişcarea pentru reforma calendarului a fost din nou reluată. La anul 1919 Congresul Uniunii astronomice internaţionale însărcinează o comisiune specială, pusă sub preşedinţia cardinalului Mercier, cu studierea chestiunii. La 1921 se ocupă din nou cu chestiunea reformei calendarului Congresul Camerei de Comerţ Internaţional reunit la Londra. La 1922 un nou Congres al Uniunii astronomice internaţionale discută această chestiune. Şi la îndemnul dlui van Eysinga (din Olanda) şi Comisiunea de comunicaţii şi transit s-a ocupat de această chestiune. Şi aşa se face că şi Societatea Naţiunilor de câţiva ani încoace a îmbrăţişat această chestiune, socotind-o ,,eminamente naţională” şi tinde să-i dea o soluţiune cât mai favorabilă şi acceptabilă pentru toţi.

Ea institui un Comitet special, căruia îi dă însărcinarea de a consulta opinia publică în vederea unor reforme, ce trebuiesc aduse calendarului. La invitaţia acestui Comitet au şi incurs[6] 185 proiecte de reformă a calendarului, care au fost făcute din cele mai diferite puncte de vedere. Comitetul, examinându-le, a hotărât a se ocupa numai de cele 3 grupuri mari de reformă. Primul grup al proiectelor de reformă se mărgineşte la o egalare relativă a trimestrelor unui an. Fiecare trimestru va avea câte 2 luni de câte 30 zile şi 1 lună de 31 zile. Un trimestru va avea în afară de acestea încă şi o zi suplimentară. Al doilea şi al treilea grup stabilesc un calendar perpetuu cu 1 zi albă sau în anii bisecţi cu 2 zile albe.

Comitetul Societăţii Naţiunilor nu s-a pronunţat în favorul nici unuia dintre aceste 3 grupuri mari de reformă calendaristică, ci aşteaptă mai întâi ca să vadă în ce direcţie se va exprima opinia publică. Pentru a pregăti opinia publică, Comisiunea de comunicaţii şi transit recomandă instituirea unor Comitete naţionale pentru a studia această chestiune. În Statele Unite ale Americii a luat deja fiinţă un Comitet naţional, sub preşedinţia dlui George Eastman. Şi la fel s-a format un Comitet naţional în Ungaria. Altele sunt pe cale a se forma.

Secretariatul Comisiunii de comunicaţii şi transit al Societăţii Naţiunilor într-un comunicat circular din 27 noiembrie 1928, care a fost adresat autorităţilor şi organizaţiilor interesate, a dat şi informaţiuni sumare despre principalele elemente de studiu privitor la simplificarea calendarului gregorian. În acest scop a ţinut să arate mai întâi inconvenientele calendarului gregorian actual, inconveniente care rezultă din inegalitatea lungimii diviziunilor unui an cu luni de 28, respectiv 29, 30 şi 31 zile şi cu trimestre de 90, respectiv 91 zile în caz de an bisect, 91, 92 şi 92 zile, fapt care face ca toate calculele salariilor, intereselor, asigurărilor, pensiunilor, chiriilor, rentelor etc să nu fie deplin exacte şi să nu concorde cu partea a 12-a, cu pătrimea sau cu jumătatea anului pentru care s-a convenit.

În rândul al doilea se relevează şi defectul pe care îl are calendarul actual în urma faptului că anul are 52 săptămâni plus 1 zi, iar în anii bisecţi plus 2 zile. De aceea fiecare an consecutiv trebuie să înceapă cu 1, respectiv 2 zile mai târziu decât anul precedent. Consecinţa este că datele evenimentelor periodice nu pot fi fixate nicicând cu precizie pe aceeaşi dată lunară şi pe aceeaşi zi săptămânală. Autorităţile sunt necesitate ca să ia în fiecare caz alte hotărâri, aşa de exemplu dacă este vorba de convocarea camerelor de comerţ, a unei sesiuni de tribunal, a unei adunări periodice etc. Şi totuşi s-ar recomanda ca convocările să se facă la un termen fix, termen care să cadă pe aceeaşi dată lunară şi pe aceeaşi zi săptămânală.

Şi poziţiunea săptămânilor în trimestru variază din an în an, de unde vine că se ivesc mari complicaţiuni pentru ţinerea contabilităţii şi pentru calcularea datelor statistice etc. Zilele de 1, 15 şi 30 ale lunilor cad adeseori pe o zi de duminică, când nu se mai poate verifica imediat tot lucrul din timpul care a precedat, şi când nici nu se mai pot face plăţile necesare. Poate cel mai mare inconvenient din punct de vedere statistic şi comercial este însă acela că lunile şi anii, neavând de la unul la altul acelaşi număr de zile, nu se pot compara exact unul cu altul şi tot aşa nici subdiviziunile lui.

Ce priveşte însă proiectele de reformă, care au fost înaintate, Comitetul a eliminat pe acelea care modifică începutul sau durata anului, şi a reţinut numai 3 grupuri de reformă. Primul grup vrea să egaleze trimestrele unui an, cerând ca fiecare trimestru să aibă câte 2 luni de 30 zile şi 1 lună câte 31 zile. Un trimestru va cuprinde o zi suplimentară. Grupul al doilea şi al treilea vrea să stabilească un calendar perpetuu cu 1 zi albă (în anii bisecţi cu 2 zile albe). Grupul al doilea împarte anul în 13 luni de câte 28 zile. Grupul al treilea împarte anul în 12 luni, dintre care 8 luni au câte 30 zile, iar 4 câte 31 zile. Lăsând la o parte toate dificultăţile care s-ar opune din punct de vedere religios, grupul al doilea (13 luni de câte 28 zile) se zice că prezintă următoarele

 

Avantaje

Dezavantaje

1. Toate lunile au acelaşi număr de zile.

1. Numărul 13 este indivizibil prin 2, 3, 4, şi 6.

2. Perioadele, pentru care s-au calculat salariile corespund exact cu perioadele speselor.

2. Trimestrele anului, care se cere să fie egale, nu cuprind un număr întreg de luni.

3. Lunile de aceeaşi lungime prezintă mari avantaje pentru statisticile lunare.

3. Introducerea anului cu 13 luni implică o schimbare considerabilă a obiceiurilor milenare de până acum.

4. Fiecare lună are acelaşi număr întreg de săptămâni.

4. Comparaţiunea datelor viitoare cu datele trecutului şi comparaţiunea statisticilor viitoare cu cele anterioare este mult mai complicată.

 

Al treilea grup (12 luni: 8 luni a 30 zile şi 4 luni a 31 zile) prezintă următoarele

 

Avantaje

Dezavantaje

1. Semestrele şi trimestrele cuprind un număr întreg de luni şi săptămâni.

1. Lunile nu sunt de aceeaşi lungime.

2. Fiecare lună poate avea acelaşi număr de zile de lucru.

2. Lunile nu au un număr întreg de săptămâni.

 

3. Fiecare dată lunară nu cade pe aceeaşi zi săptămânală.

 

4. Comparaţia datelor viitoare cu datele trecutului şi comparaţia statisticilor viitoare cu  statisticile anterioare sunt mai puţin complicate decât în grupul cu 13 luni, însă mult mai complicate decât în grupul care are în vedere o simplă regulare a trimestrelor.

 

Sistemul de 13 luni pare preferabil pentru cei care pun mare preţ pe lungimea egală a lunilor, dar nu şi pe cea a trimestrelor. Sistemul de 12 luni pare preferabil pentru cei care pun preţ pe lungimea egală a trimestrelor.

În această broşură ni se mai spune, în fine, că Comitetele naţionale, care se vor înfiinţa în vreo ţară, vor avea îndatorirea să reprezinte diversele aspecte ale vieţii economice şi sociale care sunt atinse de inconvenientele calendarului actual. Ele au menirea nu atât ca să precizeze în detail unul sau celălalt proiect, ci mai mult ca să permită o cât mai bună apreciere a eventualelor tendinţe către o reformă a calendarului actual. Raportul Comitetelor naţionale va constitui pentru Societatea Naţiunilor numai un element de informaţie, pentru a permite organelor ei examinarea posibilităţii unei acţiuni ulterioare internaţionale în o anumită direcţie.

Faţă de aceste încercări de a reforma, respectiv a simplifica calendarul de până acum, de care se uzează aproape întreaga lume cultă, ţin să arăt, pe scurt, evoluţiunea de până acum a calendarului nostru.

 

 

[1] N.r.: Adică, alternativ.

[2] Universul, nr. 113, din 1 mai 1931.

[3] Universul, din 20 februarie 1931.

[4] Universul, din 20 februarie 1931.

[5] Secţiunile B, C şi D reproduc comunicatele care au fost adresate membrilor Comisiunii consultative de comunicaţii şi transit.

[6] N.r.: A face incursiune, a năvăli.