----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXVIII)

 

Episodul anterior

 

10. Iată că nu îţi este de folos să cercetezi aceste lucruri şi totuşi tu crezi. Atunci de ce discutând despre slava Învierii te îndoieşti tu, care ai crezut atât de multe taine fără discuţii ? Totuşi dacă tu nu crezi în învierea trupului, ai crezut toate lucrurile fără o cauză fiindcă tu eşti văzut chiar în ochii îngerilor cu adevărat a alerga repede, dar după ce ai terminat cursa tu te întorci (cu spatele) ca nu cumva să primeşti răsplata. De aceea este spus prin Pavel: ,,Aşa să alergaţi, ca să apucaţi” (I Corinteni 9, 24). El spune de asemenea: ,,Şi de nădăjduim întru Hristos numai în viaţa aceasta, mai ticăloşi decât toţi oamenii suntem” (I Corinteni 15, 19).

Deci tainele virtuţii dumnezeieşti care nu pot fi pătrunse nu trebuie discutate cu mintea, ci venerate cu credinţa. Prin urmare, noi trebuie să ştim că ceea ce poate fi deja înţeles cu raţiunea omenească nu poate fi minunat, ci singura cauză în minuni este puterea săvârşitorului. Iată că, în timp ce vorbim despre învierea trupului, am deviat puţin de la ordinea expunerii. Deci haideţi să ne întoarcem la ceea ce am început.

11. Aşadar porţile dinlăuntru au foişoare care măsoară 25 coţi în lungime (potrivit Iezechiil 40, 31). Dar dacă 8 este înmulţit cu 3 noi ajungem la 24. La acesta este adăugat 1 astfel încât noi avem 25. Deoarece ascultătorii buni care sunt asemenea anumitor foişoare ale porţilor au răbdarea nădejdii veşnice, ei aşteaptă cea de-a 8-a zi în credinţa în Treime. Această Treime, deoarece Dumnezeu este Unul, înmulţeşte cu adevărat pe 8 cu 3, dar este statornicită în mărturisirea Unuia Dumnezeu. Foişoarele sunt întinse deoarece inimile ascultătorilor buni sunt smerite. Ele sunt lungi fiindcă ei perseverează în lunga pătimire a nădejdii. Lungimea lor măsoară 25 coţi deoarece ei cred prin Treime în învierea trupului în cea de-a 8-a zi şi mărturisesc că această Sfântă Treime este Unul Dumnezeu.

De asemenea, ele au 5 coţi lăţime fiindcă prin viaţa simplă care este dusă prin cele 5 simţuri ele sunt lărgite în jurul dragostei aproapelui lor. Şi trebuie notat că după ce au fost menţionate mai sus alte foişoare ale porţilor, apoi se spune că un foişor care are 5 coţi lăţime dă în afară deoarece fără îndoială există alţi ascultători care, înaintând foarte mult în virtuţi, pătrund înţelegerea vieţii lăuntrice, şi există anumite fiinţe simple care într-adevăr duc vieţi bune dar potrivit simţurilor trupeşti.

Despre ele se spune de asemenea că stau cu faţa către exterior. Căci ele privesc în afară, ca să spunem aşa, fiindcă trăiesc potrivit simţurilor trupeşti. Dar în ciuda faptului că stau cu faţa către exterior ele sunt înlăuntru deoarece, chiar dacă nu ştiu cum să transceandă simţurile trupeşti prin înţelegere, ele păstrează cu smerenie credinţa şi dragostea. Astfel ele sunt atât înlăuntru în zidirea duhovnicească prin dragoste şi totodată, ca să spunem aşa, stau cu faţa către exterior prin simplitate.

12. Este de asemenea cu putinţă a înţelege foişorul care dă în afară ca fiind credinţa începătorilor şi foişorul dinlăuntru ca fiind credinţa celor desăvârşiţi care strălucesc deja prin ea în semne şi virtuţi. Foişorul dinlăuntru poate semnifica şi învăţăturile mai înalte, în timp ce foişorul care dă în afară poate indica încă regulile minime. Fiindcă foişorul duce către trepte şi poartă deoarece învăţăturile propovăduirii conduc către virtuţi şi către intrarea harului ceresc. Cu adevărat când unii sunt îndemnaţi să reflecteze în cugetul lor la veşnicie, să guste cerescul, şi să trăiască cu psalmi şi imnuri şi cântări duhovniceşti, foişorul dinlăuntru, ca să spunem aşa, este dezvăluit, care măsoară 50 coţi în lungime şi 25 în lărgime. Noi păstrăm tăcerea acum cu privire la aceste numere deoarece am spus deja mai sus multe despre ele.

Dar când altora li se porunceşte: ,,Bărbatul datornica dragoste să-i dea femeii; aşijderea şi femeia bărbatului” (I Corinteni 7, 3), este arătat foişorul care dă în afară, ca să spunem aşa. Deşi acesta dă în afară, el este de asemenea înlăuntru deoarece un ascultător neştiutor face încă ceea ce este al trupului şi totuşi nu este străin de numărul binelui.

13. Cu toate acestea, poarta dinspre răsărit Îl poate simboliza de asemenea pe Domnul, sudul Iudeea, şi nordul neamurile convertite. (Apoi noi numim poarta Domnul deoarece noi intrăm în El prin El. Cu adevărat noi nu numim în mod nepotrivit porţile Iudeea şi neamurile deoarece noi am recunoscut intrarea zidirii cereşti întâi de la evrei şi apoi de la Părinţii care au venit din neamuri.)

Dar în această privinţă o întrebare tulbură duhul: de ce în relatarea de mai sus a proorocului era descrisă întâi poarta dinspre răsărit, apoi dinspre nord, şi apoi dinspre sud ? Şi când el a vorbit despre aceste porţi din curtea dinlăuntru el a descris întâi poarta dinspre sud, apoi poarta dinspre răsărit, şi în al treilea rând poarta dinspre nord. Atunci de ce nu a păstrat el aceeaşi ordine cu care a început, ci a schimbat aceasta în descrierea porţilor, astfel că el întâi a vorbit despre porţile dinspre răsărit, nord şi sud şi apoi despre cele dinspre sud, răsărit şi nord ?

Însă dacă nordul simbolizează neamurile este evident tuturor celor care citesc cu sârguinţă că neamurile existau înainte de sinagogă. Fiindcă Ever însuşi, de la care îşi au numele evreii, a fost ales dintre neamuri. Prin urmare, să lăsăm poartea dinspre răsărit să fie menţionată înaintea celei dinspre nord şi sud deoarece în dumnezeirea Sa Domnul S-a născut înaintea neamurilor şi a Iudeei, deoarece El este de asemenea înainte de toţi vecii. Cu adevărat să lăsăm porţile dinspre sud, răsărit şi nord să fie amintite în ordinea respectivă deoarece Mântuitorul nostru a binevoit să Se nască în firea Sa omenească între Iudeea şi păgâni, pentru că El a venit la sfârşitul Sinagogii şi înainte de începutul Bisericii pe care El a adunat-o din neamuri.

Deci în prima descriere să lăsăm poarta dinspre răsărit să preceadă porţile dinspre nord şi sud; în cea de-a doua să lăsăm poarta dinspre răsărit să fie amintită între porţile dinspre sud şi nord deoarece prin dumnezeirea Sa El a precedat toate lucrurile şi prin omenirea Sa El a venit în mijlocul tuturor lucrurilor, Cel care a fost făcut sfârşitul Iudeei trecute şi începutul neamurilor viitoare.

 

Traducere: Catacombele Ortodoxiei