----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Mărturii inedite despre Sfântul Ioan de Kronstadt (XIV)

 

Sfântul Ioan de Kronstadt:

Piatra de încercare a adevăratei Ortodoxii

de Arhiepiscop Averchie de Jordanville († 1976)

 

Episodul anterior

În timpul nostru rău, când slujitorii antihristului ce va să vină depun toate eforturile pentru a submina şi înlocui Ortodoxia autentică cu o falsă Ortodoxie, o Ortodoxie numai cu numele, au apărut nu puţini ,,păstori” care de asemenea poartă numai numele de ortodocşi, dar tăgăduiesc puterea şi duhul autentice ale adevăratei Ortodoxii. Tocmai asemenea păstori falşi au umplut rândurile clerului Bisericii Vii şi Bisericii Renovate din Rusia noastră.

Dar Biserica Vie şi renovaţionismul nu au fost recunoscute de poporul rus credincios, care a simţit în inima sa întreaga lor falsitate; şi ei s-au prăbuşit în chip strălucit pe pământul rusesc, încetându-şi existenţa lor oficială. Cu toate acestea, duhul Bisericii Vii şi al renovaţionismului nu a murit, ci a continuat şi continuă până acum să existe printre noi atât în patria mamă Rusia, care a fost înrobită de cei fără de Dumnezeu, cât şi în străinătate prin toate Bisericile Ortodoxe locale care s-au infectat cu acest duh nimicitor, bineînţeles nu fără colaborarea cea mai înverşunată a aceloraşi slujitori ai apropiatului antihrist.

Aceşti pseudo-păstori, modernişti şi ecumenişti, în locul adevăratei Ortodoxii, propovăduiesc şi fac propagandă cu insistenţă pentru Ortodoxia falsă, linguşind toate patimile şi viciile păcătoase ale omului căzut, străduindu-se în toate să meargă în pas cu vremurile şi să adapteze pe creştini la lumea toată [care] întru cel rău zace (I Ioan 5, 19), sub toate pretextele posibile viclene, care sună bine la auz. Pretutindeni acum ei pun mâna pe poziţiile de conducere în Bisericile Ortodoxe locale contemporane. Ei se străduiesc să joace pretutindeni rolul conducător călăuzitor şi adesea au succes, deoarece se prefac în mod iscusit şi înşelător că sunt râvnitori pentru Ortodoxie.

Dar scopul lor real este de a compromite adevărata Ortodoxie cu o Ortodoxie falsă pentru a face să se întâmple, după expresia lui Hristos Mântuitorul, ca sarea să se strice (potrivit Matei 5, 13), ca ea să-şi poată pierde capacitatea de a săra, ca ea să-şi poată pierde duhul şi puterea. Acesta este un fel special de luptă împotriva Bisericii.

Iată că noi suntem martori vii şi imediaţi ai acestei acţiuni înfricoşătoare ! Prin toate mijloacele se duce în lume o luptă groaznică împotriva credinţei lui Hristos, pe o cale a falsificării şi imitaţiilor.

Şi pe fondul acestui fenomen cu adevărat cumplit şi de coşmar, unul mai înfricoşător decât ateismul deschis şi lupta împotriva lui Dumnezeu pe faţă, care ameninţă să distrugă sfânta noastră Ortodoxie din rădăcini, corupând-o dinlăuntru – împotriva acestui fond strălucesc îndeosebi luminos adevăraţii noştri păstori ai Bisericii lui Hristos care nu şi-au vândut sufletele duşmanilor sfintei noastre credinţe. Şi printre ei, bineînţeles, în primul rând, se află marele păstor a toată Rusia, Sfântul şi Dreptul Ioan, făcătorul de minuni al Kronstadt-ului, de la a cărui canonizare sărbătorim 10 ani (1974).

Şi cât de caracteristic este faptul că numai Biserica Ortodoxă Rusă din Diaspora l-a proslăvit. Această proslăvire a fost recunoscută numai de câţiva indivizi din toate celelalte Biserici Ortodoxe locale ! Şi nimeni din cei care nu recunosc această canonizare drept corectă şi legitimă să nu se justifice prin vreun fel de scuze pur formale. Latura oficială aici este pe deplin pe alăturea. Întreaga esenţă a atitudinii diferite faţă de proslăvirea marelui nostru drept stă în faptul că atitudinea faţă de el în vremea noastră a devenit, ca să spunem aşa, o piatră de poticnire a relaţiei cu adevărata Ortodoxie, criteriul ,,ortodoxităţii” unei sau altei persoane[1].

 

Actualul patriarh al Rusiei, Chiril, venind la cripta Sfântului Ioan

 

Cel care nu-l iubeşte pe dreptul nostru rus şi nu doreşte să recunoască proslăvirea lui în ceata sfinţilor Bisericii Ortodoxe Ruse, prin însuşi acest fapt adevereşte că nu iubeşte Ortodoxia; deoarece Sfântul şi Dreptul Ioan este un păstor ortodox autentic. El este o personificare vie a Ortodoxiei în puterea şi acţiunea ei.

Şi nu degeaba, nu în van, dreptului nostru îi plăcea să exclame: ,,O minunată, de viaţă dătătoare, dumnezeiască Ortodoxie ! Văd chipul tău strălucit !” La urma urmei, el a purtat în sine şi a simţit neîncetat sfintele puteri neasemuite şi tăria duhovnicească a minunatei, de viaţă dătătoarei, dumnezeieştii Ortodoxii, Ortodoxia autentică, adevărata Ortodoxie, în distincţie precisă de toată acea falsitate vicleană care chiar şi în zilele lui trecea drept Ortodoxie, fără a fi deloc în realitate aşa ceva.

Şi aceasta este foarte adevărat. Indiferent cât de mult ar putea să-l blasfemieze pe marele nostru drept acei oameni care au aruncat nefericita noastră patrie mamă în prăpastia sângeroasă a ateismului sălbatic, şi după aceea, chiar când au venit în străinătate, ei nu au devenit mai sobri, măreţia lui duhovnicească şi pe deplin meritata slavă sunt de necontestat şi evidente de la sine pentru orice om imparţial şi sensibil. Dar din ce izvor vine această măreţie şi slavă a minunatului nostru păstor care a câştigat recunoaştere în toată lumea ? Din ce izvor vine ?

Din sfânta Ortodoxie.

 

 

[1] Nota redacţiei: Astăzi, Sfântul Ioan de Kronstadt este recunoscut de întreaga lume ortodoxă ca sfânt. Pe atunci încă se mai deosebeau atitudinile, se mai vădeau lucrările; astăzi totul a atins un grad atât de mare de viclenie, minciună, înşelătorie, încât foarte greu se mai discern atitudinile cu adevărat duhovniceşti de mulţimea făţărniciilor care au năpădit relaţiile dintre ortodocşi la aproape orice nivel.