----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Alfabetul duhovnicesc (VI)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet

 

Episodul anterior

Capitolul 6

Despre aceea că trebuie să îndrăgim postul şi să avem înfrânare întru toate

  1. Dacă vrei să ai dreaptă cugetare şi lesne să birui toate patimile tale, păzeşte mereu postul şi înfrânarea, nu te lăsa robit de îndulcirea trupească, pentru ca să nu îţi iroseşti viaţa ta în întunericul necuvântării şi al tulburărilor şi să nu fii răsplătit întru aceasta şi astfel să te lipseşti de răsplătirea cea veşnică.
  2. Pururi păzeşte-te de îmbuibare şi beţie, căci întru acestea este începutul şi rădăcina a tot păcatul, în acestea este pornirea către desfrâu şi necurăţie, întru acestea este gătirea pentru veşnicul chin. Neînfrânarea naşte tot răul; prin neînfrânare strămoşul nostru Adam cu tânguire s-a lipsit de rai şi a căzut pradă morţii. De la îmbuibare şi beţie se face împovărarea sufletului, întunecarea minţii, răzvrătirea patimii trupeşti, lupta neîncetată, intrarea lesnicioasă a diavolului şi înstrăinarea dintru dragostea lui Dumnezeu.
  3. Din îmbuibare şi beţie se naşte nu doar rău sufletului, ci şi boală trupului; din înfrânare şi trezvie se naşte nu doar folos sufletului, ci şi sănătatea trupului şi uşurimea vieţii; îmbuibarea şi beţia nu doar ne lipsesc de viaţa veşnică, ci şi de cea vremelnică: păgubeşte dimpreună şi sufletul şi trupul; îndeobşte îl fac pe om netrebnic[1] lui Dumnezeu şi oamenilor. Îndulcirea vremelnică îi pregăteşte omului amarul veşnic, dacă cineva se alipeşte de ea nebuneşte. Viaţa înfrânată şi cu trezvie este raiul pe pământ, iar viaţa stricăcioasă şi păcătoasă este iad pe pământ şi mare chin.
  4. Biruie îndulcirile şi stăpâneşte-le, ca să nu te biruie şi să te stăpânească ele, dacă vrei ca slobod să dobândeşti viaţa veşnic fericită. Celui ce va birui – a grăit Domnul – voiu da lui să mănânce din pomul vieţii, care este în mijlocul Raiului lui Dumnezeu (Apocalipsis 2, 7). Şi încă: Duhul este care face viu; trupul nu foloseşte nimic (Ioan 6, 63). De aceea, nu pune foarte mângâierea ta întru cele ce îţi sunt date pentru puţină vreme, ci caută adevărata mângâiere întru Domnul, care va fi cu tine veşnic.
  5. Păzeşte-te întru toate de lipsa de măsură şi de împuţinare; păzeşte întru toate dreapta şi chibzuita credinţă. Dacă vrei să găseşti lesne liniştea sufletească, să ai pururi şi întru toate înfrânare. Dimpotrivă, niciodată nu vei afla pace şi linişte întru neînfrânare. Să ştii că, chiar dacă cea mai îndulcitoare mâncare ar fi fost amestecată cu otravă, tu tot nu ai fi mâncat din ea, nici nu te-ai fi atins de ea, de nu voieşti ca deodată cu ea să guşti şi moartea.
  6. Urăşte îndestularea pântecelui ca să nu fii prins şi legat de laţurile patimilor. Rabdă setea şi foamea de îndulcirile trupeşti şi te vei slobozi de povara sufletească şi te vei îndestula cu hrana dumnezeiască, întrucât cel ce nu îndură foamea puţină, are să sufere necazuri pătimaşe şi mai mari. Dacă vei asemui cu păgubirea îndulcirea trupească, mulţămirea trupului cu povara, mângâierea vremelnică amarului sufletesc, să ştii că nu vei mai dori să te înşeli cu acestea, căci îndulcirea stricăcioasă nu este îndulcire, ci amărăciune a sufletului; săvârşirea voii trupului nu este plinire, ci tulburare şi îngreuiere; mângâierea vremelnică nu este mângâiere, ci necaz şi amărăciune. Nu este aceasta Împărăţia Cerească, ci lipsirea de aceasta, că nu este împărăţia lui Dumnezeu mâncare şi băutură; ci dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt (Romani 14, 17), grăieşte apostolul.
  7. Nu-ţi alipi inima ta de plăcerile trupeşti, căci sunt vremelnice şi stricăcioase. Află mângâierea ta nu în băutură şi mâncare pământească, ci caută pe cele mai bune întru Dumnezeu, pe cele cereşti. Chiar de te-ai fi îndulcit acuma din destul de toate mâncărurile şi băuturile, nu se cuvine ţie să îţi alipeşti de acestea inima ta, pentru că ele nu vor rămâne cu tine de-a pururi, căci toate cele pământeşti sunt vremelnice, doar cele cereşti sunt veşnice şi nestrămutate.
  8. Treci cu mintea prin toată viaţa ta încă din tinereţile tale şi adu-ţi aminte câte ai mâncat şi ai băut şi ţi se va părea că niciodată nu ai mâncat şi ai băut îndeajuns: totul a fost pieritor, de parcă nici nu ar fi fost vreodată, iar acum, dintru acestea nu este nici un folos, nici măcar amintire. Şi acum ca şi atunci, de te vei îndulci de toate mâncărurile şi băuturile, nu vei dobândi mai mult decât păgubire, şi de fiecare dată când te vei umple de îndulcire, vei agonisi povară sufletească şi înnoire a patimilor. Pentru aceea, nu-ţi dori să primeşti aici răsplată dintru ele, ci pune-ţi toată nădejdea în răsplătirile cereşti.
  9. Nu te învoi vremelnicelor îndulciri trupeşti ca să nu te lipseşti de îndulcirea veşnică şi să nu pierzi viaţa veşnică. Plinirea voii îndulcirii trupeşti nu este altceva decât povară sufletească şi mare chin al conştiinţei; nu este pe atât mângâiere, pe cât este necaz; nu este îndulcire, pe cât este, după, povară. Este deşartă acea mângâiere, după care de îndată urmează amărăciune şi întristare.
  10. Cei care s-au robit îmbuibării şi beţiei, nimic bun şi vrednic de pomenire nu au făcut în lume, însă ademenindu-se de viaţa aceasta, s-au făcut nevrednici de viaţa veşnică şi au păgubit pomenirea lor în mijlocul celor buni. Aşadar, dacă mănânci, mănâncă fără împătimire; dacă bei, bea fără dorirea inimii, căci nu aici este desăvârşirea ta: toate acestea se trec şi curând se preschimbă.

 

 

[1] Adică nefolositor.