----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Alfabetul duhovnicesc (IX)
 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet

 

Episodul anterior

Capitolul 9

Despre aceea că nu trebuie să ne lăsăm răniţi de frumuseţea feţelor şi să nu ne robim de patima trupească

  1. Nu te lăsa rănit în inima ta de frumuseţea feţei trupului stricăcios, căci acesta este iarbă, umbră şi puroi – ca iarba şi ca floarea ei se va topi (Psalmi 102, 15-16). Doar dragostea lui Dumnezeu este de-a pururi. Răneşte-ţi inima cu frumuseţi nevăzute şi înalţă mintea ta către Făcătorul celor văzute şi nevăzute.
  2. Ca de otravă aducătoare de moarte fugi de privitul cu poftă la frumuseţe străină, fugi de atingerea neruşinată, de sărutare şi mângâiere ca să nu te arunci în al păcatelor adânc al pierzării şi să nu te prinzi în mrejele diavolului. Poticnindu-te de aceasta, niciodată nu vei rămâne fără de necaz şi împovărare.
  3. Nu desfrâna cu făptura în inima ta, ca să nu-L mânii pe Dumnezeu, Cel care a zidit-o. Făptura şi îndulcirea trupească aduc foarte puţină mângâiere şi de îndată te fac să simţi scârba lor şi împovărarea sufletului: dobândă mică, pagubă mare; veselie mică şi mare mâhnire. Nu este întru aceasta atâta mângâiere, pe cât apoi povară şi amărăciune.
  4. Nu te înşela cu veşminte şi straie şi cu faţă frumoasă, căci toate acestea curând se vor supune stricăciunii şi vor pieri. Ţine minte că această frumuseţe se va preschimba în puroi şi duhoare, iar după plinirea patimilor se preface în necaz şi amărăciune, şi atunci niciodată nu te vei înşela de nici o frumuseţe a trupului şi nu vei fi prins de nici o patimă păcătoasă.
  5. Să ştii că păcatul este dulce pentru scurtă vreme, însă multă vreme este amar; puţin este mângâietor, însă cu mult necaz; puţin este îmbucurător, dar îndelung tânguitor, iar la despărţirea sufletului de trup este foarte împovărător şi cu multă mâhniciune.
  6. Dacă încă nu ai încercat păcatul, nu dori să-l cerci în faptă, ca să nu înghiţi întru amar momeala lui de moarte. Iar dacă l-ai încercat, ştii cât este de spurcat şi cât de amară este suferinţa de după şi că, o dată gustând din el, este cu neputinţă să scapi de necaz şi întristare.
  7. Nu primi cu îndulcire desfătarea vremelnică, întrucât toată vremelnica desfătare, ca una care nu este veşnică, este deşertăciune: orice îndulcire vremelnică este vădită înşelare şi împovărare a sufletului. Patima trupească este moarte a sufletului; dorirea şi dragostea dumnezeiască este rostul vieţii şi bucuria neîncetată.
  8. Ţine minte că desfătarea vremelnică şi frumuseţea trupească sunt în adâncul lor puroaie care se întorc în stricăciune – niciodată nu te alipi fără de minte de acestea. Nu te lăsa ademenit de dragostea trupească şi nu nădăjdui a afla mângâiere întru aceasta, deşi ea este ademenitoare, măcar că este înşelătoare, mincinoasă şi făţarnică; niciodată nu este la aceeaşi măsură, ci nestatornică şi trecătoare.
  9. Nu te alipi de cele ce nu sunt veşnice şi nu căuta mângâiere în cele nestatornice, căci mulţi nebuneşte rănindu-se de frumuseţea feţei şi înşelându-se de patima trupească, au ispitit mult şi au fost prilej de poticnire pentru mulţi, iar viaţa lor au sfârşit-o îngrozitor – s-au făcut slugi preaplecate diavolului şi, pentru desfătare întru neîndelungată vreme, s-au lipsit de viaţa veşnică.
  10. Fii rob doar Unuia Dumnezeu: răneşte-ţi inima cu bunătatea şi dragostea Lui şi nu te vei înşela în veci, ci vei fi deasupra a toată înşelarea şi te vei afla întru neîncetată pace şi linişte şi te vei învrednici şi vei dobândi partea cea bună, care nu se va lua de la tine în veci.