----------------

 

Carti in site

 

--------------------

POSTUL MARE 2021

Câteva documente despre ultimele evenimente din viaţa Mântuitorului (I)

Scrisoarea raport a lui Publius Sentulus către împăratul roman Tiberius

 

În afară de contextul evangheliilor şi epistolelor soborniceşti, care ne relatează despre viaţa Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se găsesc în analele istoriei antice unele documente care ne informează despre felul cum a fost privit Iisus Hristos de către cei care stăpâneau popoarele în vremea vieţii Sale pe pământ.

Documentele pe care le publicăm ne relatează despre viaţa şi osândirea la moarte a lui Iisus Hristos, precum şi evenimentele din natură care au avut loc în legătură cu moartea şi Învierea Lui, evenimente pe care mulţi pretinşi învăţaţi din timpurile noastre le tăgăduiesc. În aceste documente se pot vedea şi lacunele justiţiei romane de atunci, care a osândit la moarte pe Cel nevinovat şi a eliberat pe Varava, unul din criminalii vremii.

Greşeala şi nedreptatea judecătorilor care au osândit la moarte pe Hristos constituie un avertisment înfricoşat şi pentru judecătorii timpurilor noastre, care se pretind a fi urmaşii Celui osândit pe nedrept, de a nu repeta aceleaşi nedreptăţi împotriva celor care nu au vină.

Vina evreilor de atunci, stăpâniţi de o ură de moarte fanatică faţă de Iisus Hristos, constituie de asemenea un avertisment zguduitor pentru confesiunile religioase şi pentru toţi oamenii.

 

Documentul de mai jos a fost descoperit în Anglia într-o bibliotecă particulară, în jurul anului 1865. A fost publicat iniţial într-un cotidian englez, apoi într-o revistă bulgară sub titlul „Nova Svetlina Izraveslovie”, de unde a ajuns să fie tradus în scurt timp şi în limba română. Originalul documentului s-a depus la Biblioteca Naţională, fiind apoi revendicat de statul papal.

 

* * *

 

Scrisoarea raport a lui Publius Sentulus către împăratul roman Tiberius

 

Maiestăţii voastre şi stimatului Senat al Romei,

Din partea senatorului Sentulus Publius proconsul, salutare !

 

Am aflat că doriţi să ştiţi cele ce acum vi le comunic prin această scrisoare.

Trăieşte aici un om care se bucură de mare faimă, anume Iisus Hristos. Poporul îl numeşte ‘Profet al Adevărului’, iar ucenicii zic că este Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a făcut cerul şi pământul şi toate cele ce au fost şi vor mai exista în univers.

Şi, într-adevăr, o, împărate, în fiecare zi se aud minuni din partea acestui Iisus Hristos. Printr-un singur cuvânt, el dă viaţă morţilor şi sănătate bolnavilor. Este de statură mijlocie şi de o frumuseţe fără seamăn, uimitoare, şi seamănă cu mama lui, care este cea mai frumoasă femeie din lume.

Părul lui este ca aluna coaptă şi îi cade până pe umeri. Se împarte în două prin mijlocul capului, după obiceiul locuitorilor din oraşul Nazaret. Fruntea lui este lată, exprimând inocenţă şi linişte. Nici o pată sau zgârietură nu se vede pe faţa lui puţin rumenă. Nasul drept, buzele subţiri, expresie nobilă. Nu prezintă nici un argument pentru vreo critică logică, iar barba sa, bogată şi de aceeaşi culoare cu părul, este lungă şi se desparte în două, prin mijloc. Ochii sunt albaştri-vineţii, blânzi şi senini. Privirea lui însă este aşa de măreaţă, încât insuflă respect tuturor celor care îl privesc şi care se văd siliţi să-l iubească sau să se teamă de el.

Lumina revărsată de faţa lui este ca lumina soarelui, aşa încât este cu neputinţă a privi cineva mai îndelung la faţa sa. Acea lucire inspiră teamă. Când însă povăţuieşte şi sfătuieşte, face aceasta plângând şi atrage iubirea şi respectul ascultătorilor. Se asigură că niciodată nu a râs, dar ochii lui veşnic lăcrimează. Braţele şi mâinile lui sunt foarte frumoase. Plăcut când vorbeşte, dar foarte rar iese în lume.

Cât despre învăţătură, el atrage atenţia întregului Ierusalim. Cunoaşte perfect toate ştiinţele, fără să fi studiat vreuna. Călătoreşte desculţ sau încălţat cu sandale romane şi cu capul descoperit.

 

Intrarea Domnului în Ierusalim

Miniatură din prima ediţie bibliofilă a Noului Testament, tipărit de mânăstirea noastră în 2016

 

Se vorbeşte pe aici că asemenea om nu s-a mai văzut până acum prin părţile acestea. Mulţi iudei îl consideră chiar ca Dumnezeu, alţii îl denunţă că lucrează contra legilor maiestăţii voastre. Mă revolt foarte contra acestor iudei pizmaşi. Omul acesta nu a cauzat nici o nemulţumire nici unui om, niciodată.

Dacă maiestatea voastră doreşte însă să-l vadă, precum mi-aţi scris mai deunăzi, faceţi-mi cunoscut aceasta, şi eu imediat îl voi trimite, căci sunt gata să îndeplinesc cu smerenie şi supunere tot ceea ce maiestatea voastră îmi va porunci.

 
Scrisă la Ierusalim, grupul X, luna a IX-a
Al maiestăţii voastre, preasmerit servitor,
Publius Sentulus, proconsul.

 

Observaţii: Declaraţia de mai sus coincide întocmai cu relatarea Scripturii. În ce priveşte fizionomia Lui, pare a se contrazice cu profeţia făcută de Proorocul Isaia: Nu are chip el, nici mărire, şi l-am văzut pre el, şi nu avea chip, nici frumuseţe (Isaia 53, 2).

Isaia vrea să spună însă că El nu avea nici podoabe ale bogăţiei, nici slavă lumească. El a fost o fiinţă desăvârşită ca fizic, asemenea nouă la chip. El nu avea strălucire pământească, fiindcă slava lui Dumnezeu odihnea peste El.

Sfântul Ioan Botezătorul L-a cunoscut tocmai după acea faţă luminată de Duhul Sfânt, care era lipsită de orice urmă sau zbârcitură a păcatului, şi L-a prezentat mulţimii ca pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii (Ioan 1, 29).

Şi Evanghelia ne spune că El plângea adesea: a plâns asupra Ierusalimului, a plâns pentru Lazăr, când era mort, şi în alte dăţi. Dar nu citim că a râs vreodată.

Este interesant că Publius Sentulus nu spune că Hristos ar fi studiat în Egipt sau în India necromanţia sau fachirismul, după cum susţin unii ocultişti şi filozofi din zilele noastre. Aşadar, raportul romanului păgân răstoarnă afirmaţiile neîntemeiate ale necredincioşilor din vremea noastră. Şi Evanghelia ne spune, în mai multe rânduri, că noroadele se minunau de învăţătura Lui, şi se întrebau de unde îi este lui înţelepciunea aceasta şi puterile ? (Matei 13, 54), fiindcă Îi cunoşteau familia şi viaţa.