----------------

 

Carti in site

 

--------------------

POSTUL MARE 2021

Câteva documente despre ultimele evenimente din viaţa Mântuitorului (III)

Textul complet al condamnării la moarte a lui Iisus Hristos

 

Această sentinţă a fost descoperită din întâmplare în anul 1509 de la Hristos, în oraşul Amcula (Italia), foarte bine păstrată. Se afla într-o ladă de fier în care era o lădiţă de marmură. Sentinţa era scrisă în limba ebraică. A fost publicată pentru prima oară la Constantinopol, apoi, când era patriarh Ieremia, acesta a publicat-o la 9 aprilie 1643. A fost tradusă din limba greacă în bulgară la 27 mai 1875 în oraşul Rusciuc, iar de aici în româneşte.

 

* * *

 

Textul complet al condamnării la moarte a lui Iisus Hristos

 

În al şaptesprezecelea an al domniei lui Tiberius cezar şi împărat al romanilor, monarh neînvins, anul 201 după Olimpiadă, a cincea mie de la creaţiune, iar după anii evreilor 4147 şi anul 93 de la întemeierea Romei.

De la eliberarea din robia Egiptului anul 580 şi de la distrugerea Sfintei Ţări anul 97. Pe timpul mai-marilor din poporul roman: Lucius Suetonius Marcellius şi cârmuitorul Hillaretea Palister, şi pe timpul conducătorului general peste Iudeea, Comus Flavius, şi pe vremea dregătorului asupra Ierusalimului, puternicul şi înaltul prinţ Ponţiu Pilat, şi pe vremea procuratorului asupra Galileei, Irod Antipatro, şi pe vremea marilor Anna şi Caiafa Alioso şi Mail, mai-marii templului, Raban şi Amaleus, pe timpul marilor magistraţi ai oraşului Ierusalim, Simbinaoascio, Pompilei, Rufa şi comandantul oraşului, Ioctamus.

Eu, Ponţiu Pilat, procuratorul din Imperiul Roman în sala înalţilor prinţi, condamn şi autentific cu pedeapsă de moarte pe cruce pe numitul de popor Iisus Hristos Nazarineanul, om răsculător contra legilor lui Moisi şi contra maiestăţii sale, Tiberius cezar şi împărat al romanilor.

Ordon şi hotărăsc moartea lui prin răstignire pe cruce, împreună cu alţii, după obiceiul celor condamnaţi din mulţimea poporului bogat sau sărac, pentru aceea că n-a încetat a face răscoală şi pagube în Iudeea, prin aceea că se face pe sine Fiul lui Dumnezeu şi rege al Ierusalimului, şi pentru că ameninţă cu distrugerea Ierusalimului şi Sfântului Templu, şi pentru că a refuzat să plătească tribut cezarului, şi pentru că a îndrăznit să intre în Ierusalim cu ramuri de finic şi mulţime de popor, ca şi un rege, intrând în Ierusalim şi în Sfântul Templu.

 

Iisus Hristos biciuit

Miniatură din prima ediţie bibliofilă a Noului Testament, tipărit de mânăstirea noastră în 2016

 

Însărcinez pe primul meu sutaş, Comuto Cornelie, ca să-l ţină legat în public în raionul Ierusalimului, bătându-l şi îmbrâncindu-l, cu o mantă roşie şi încoronându-l cu o coroană de spini pe cap, şi de a-şi duce crucea singur pe umeri, spre a servi de exemplu şi altora, cum şi pentru toţi tâlharii, şi să fie scos prin poarta Imborel, numită acum Andronias, spre a fi răstignit împreună cu doi tâlhari, în public, la locul deosebit pentru criminali, denumit Calvar (locul sângelui).

Cel ce va fi răstignit şi care va muri să-i fie lăsat corpul pe cruce, pentru sfidarea publicului şi pentru toţi tâlharii şi criminalii, iar în partea de sus a crucii să fie scris pe o placă, în trei limbi, inscripţia: ‘IISUS ALUM OMLIS IODAM’ (evreieşte), ‘IESOUS O NAZAREUS BASILEUS IUDEOM’ (greceşte), ‘ISUS NAZAREUS REX IUDAEORUM’ (latineşte).

Ordon ca nici unul din subalternii mei, după grad şi datorie, să nu pregete a-şi îndeplini cu grabă datoria şi să nu se opună osândirii acestuia, care a renunţat de bunăvoie la credinţa evreiască, ci să execute întocmai după cum a fost hotărât de mine, infailibilul, după orânduielile legilor împărăteşti ale romanilor.

Martorii acestei sentinţe sunt: din seminţia lui Israil: Ruan, Daniel, Rambinal, Ioachim, Banican, Rotin, Itavel şi Paricolan; din partea prinţilor romani ai ţării: Lucius, Sicelius şi Maximilius; dintre farisei: Barbos, Simion şi Boriel; dintre înalţii judecători romani: Raban, Haudanius şi Bacaralos; dintre marii preoţi: Ruan, Iodus şi Bacasalis; supraveghetorul pentru criminali dintre iudei: Butan.

Ierusalim, 23 martie 4147 de la creaţiune

 

Observaţii: În Sfânta Scriptură noi găsim că Pilat a judecat să se facă cererea lor (Luca 23, 24).

Din stăruinţa depusă de Pilat se constată cruzimea şi nestatornicia sa. El caută să împace fărădelegea cu dreptatea, minciuna cu adevărul. El poate să nu se strice nici cu urmaşii lui Hristos, şi poate nici cu femeia lui, al cărei vis uimitor este o adevărată prezicere profetică despre ceea ce avea să li se întâmple celor care au luat parte la această osândire.

Relatarea scripturistică ne redă numai inscripţia şi interogatoriul luat la Anna, la Caiafa, la Irod şi la Pilat, în sala de judecată.

Prin textul sentinţei de condamnare putem vedea însă cum acea justiţie nu a judecat procesul în fond. Dacă Pilat a declarat că nici o vină nu aflu în omul acesta (Luca 23, 4), atunci pe ce bază a poruncit el ca Iisus să fie bătut ? Ce legi romane prevedeau bătaia unui nevinovat ?

Iar după toate învinuirile, nici una nu s-a putut dovedi şi documenta, după cum Pilat însuşi declară, prin spălarea mâinilor, că Iisus este fără de vină şi el dezaprobă acea condamnare. Atunci pe ce text din legile romane se sprijinea el, ca să ordone ca un prizonier nevinovat să fie totuşi batjocorit şi răstignit ?

Adevărul întotdeauna va triumfa, chiar atunci când s-ar părea că minciuna şi nedreptatea ar birui. Triumful este al dreptăţii curate.