Ghidul sărbătorilor româneşti

de Irina Nicolau

 

Din seria Humanitas Practic, în care a fost editat ,,Ghidul creştinului ortodox de azi”, face parte şi ,,calendarul comentat al sărbătorilor româneşti vechi pentru folosul orăşenilor de astăzi” al Irinei Nicolau. Sub titlul ,,Ghidul sărbătorilor româneşti” găsim reunite sărbătorile creştine şi păgâne ale românilor, într-un amalgam de neînţeles. Literatura 02-1Ceea ce a rămas în urma distrugerii din ultimele 2-3 secole, pornită din dorinţa de a alinia românismul Europei ,,renăscute” , prin transformarea frumuseţii sărbătorilor creştine în surogate şi idolatrii, doamna Irina Nicolau a adunat într-o carte, pe care ar fi putut-o numi, mai corect, ,,Ghidul superstiţiilor româneşti”.

Discutând problema calendarelor civile, religioase, populare, autoarea punctează trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian ca fiind o necesitate socială: ,,Siliţi să comunice la scară mondială în ultimul secol oamenii au renunţat la diferenţe şi au adoptat un singur calendar”, uitînd de popoare ca cel chinez, evreiesc, arab care au propriile lor calendare, neschimbate de-a lungul mileniilor.

Putem spune chiar că autoarea este nehotărâtă, făcând afirmaţii contradictorii referitoare la adoptarea calendarului gregorian de către români: ,,Rămâi uimit când vezi lipsa de grabă cu care a fost preluat calendarul gregorian “, dar scrie de asemenea: ,,ţăranii români au fost nemulţumiţi” pentru că ,,pomii tot pe vechi înfloresc” şi ,,după aproape 55 de ani se întâlneşte aceeaşi nemulţumire”. În încercarea de a fi, poate, obiectivă cartea oferă informaţii trunchiate în ceea ce priveşte calendarele civil şi creştin, neputând fi considerată de calitate.

Mai grav decât modul de abordare al calendarului, superficial, este felul în care autoarea, sperăm că neintenţionat, îşi bate joc de sfinţi prin afirmaţii stupide de genul: ,,Sfântul Vasile este tânăr şi chefliu”, Sfântul Arhanghel Mihail ,,într-o zi se afla cu diavolul la scaldă” care ,,cică ar fi fost slugă mai întâi la diavol”, iar ,,între Sfântul Dumitru şi Sfântul Gheorghe este o duşmănie veche şi cumplită” pentru că ei ,,au făcut demult un pariu pe viaţă şi pe moarte”, sau, necunoscând credinţa ortodoxă, face confuzii grave: ,,Sfântul Mihail stă de-a dreapta Domnului şi Sfântul Nicolae de-a stânga. El ţine paza soarelui”, şi denumind duminica a cincea după Sfintele Paşti ,,Duminica Samaritencei”. Confuzii mai îngrijorătoare decât acestea întâlnim în Săptămâna Patimilor unde găsim ,,Marţea femeii păcătoase şi a vânzării lui Iuda”, ,,Miercurea spălării picioarelor şi a Cinei celei de Taină”, ,,Joia celor douăsprezece Evanghelii”, precum şi ironii la adresa Maicii Domnului: ,,Când Maica Domnului îl năştea pe Iisus ... caii erau gălăgioşi. Maica Domnului i-a blestemat”.

Autoarea nu uită sărbătorile păgâne şi înţelesurile lor dar uită, în schimb, că pe 1 ianuarie noi, creştinii, sărbătorim şi ,,Tăierea împrejur a Domnului. (n.r.: ne întrebăm dacă autoarea ştie ce semnificaţie are această sărbătoare) .

Prin articolul nostru încercăm, de fapt, să aducem o critică societăţii româneşti, care a proliferat şi întreţinut toate aceste superstiţii, ajungând să le confunde cu adevărata credinţă. De asemenea, este îngrijorător faptul că o astfel de carte a văzut lumina tiparului la o editură renumită, stârnind şi mai multă confuzie într-o societate bulversată de avalanşa de informaţii din ultimii 10 ani.

 

 

Despre înşelare

de Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov

 

Sondând oferta de carte creştină, care abundă azi, cititorul poate găsi cărţi atât de o calitate îndoielnică, cât şi de o mare valoare. Printre cele din urmă, remarcăm apariţia cărţii ,,Despre înşelare”, scrisă de Sfântul Ierarh Ignatie Briancianinov. Sfântul Ignatie, ca nimeni altul în ultimele veacuri, discută probleme duhovniceşti acute în ziua de azi, încearcă să ajute omul modern, zăpăcit de confuzia cotidiană. El face apel la scrierile Sfinţilor Părinţi, citând din acestea şi comentându-le în chip strălucit.Literatura 02-3

Mort în 1864, el îşi desăvârşeşte viaţa monahală în Mânăstirea Optina, aleasa mânăstirilor şi sihăstriilor Rusiei veacului al XIX-lea. Ca urmare a vieţii deosebite şi a înţelepciunii lui, Sfântul Ierarh Ignatie a fost numit ,,noul Gură de Aur, care prin cuvintele tale de foc, pe mulţi rătăciţi prin pocăinţă i-ai adus la Dumnezeu”.

În cartea de faţă, el tratează, probabil, cea mai acută problemă duhovnicească, aceea a înşelării. Încercând să privească, din toate unghiurile, această boală a sufletului, Sfântul Ignatie subliniază, cu adâncă înţelepciune, punctele cheie ale vieţii creştine. El face o scară duhovnicească, pornind de la primul pas în viaţa duhovnicească a unui om, acela de a recunoaşte că este într-o stare de înşelare, datorată faptului că, în ,,clipa căderii omului, diavolul a primit cale liberă către el” şi treptat la râvna sufletească cu foloasele şi necazurile pe care le aduce, la păzirea de binele firii omeneşti căzute, tratând pe rând, de fapt, fiicele înşelării, ale părerii de sine.

Continuând, Sfântul Ignatie face o apologetică a vieţuirii duhovniceşti sub ascultare.

Cartea ,,Despre înşelare” ar trebui să fie nelipsită din biblioteca ortodoxului de azi, fiind o carte plină de învăţături foarte folositoare sufletului.

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 2/mai 1999