Calea spre mântuire

de Sfântul Teofan Zăvorâtul

 

Editată sub auspiciile Fundaţiei Dosoftei, ,,Calea spre mântuire” se numără printre apariţiile binevenite şi mult aşteptate în literatura ortodoxă din România. ,,Manual al desăvârşitei prefaceri duhovniceşti”, cartea reprezintă principala lucrare a Sfântului Teofan Zăvorâtul (1815-1894), cuprinzând în paginile ei chintesenţa învăţăturilor sale.

Literatura 08-1Episcop de Tombov şi, mai târziu, de Vladimir, Sfântul Teofan Zăvorâtul renunţă în anul 1866 la demnitatea arhierească şi se retrage la Mânăstirea ,,Visenskaya pustya” pentru a se dedica scrisului şi pictării de icoane. El rămâne în această mânăstire până la sfârşitul vieţii sale, vieţuind ca un simplu monah, iar în 1872 se zăvorăşte în chilia sa.

Considerat a fi cel mai mare scriitor duhovnicesc rus al secolului trecut, Sfântul Teofan Zăvorâtul atinge în scrierile sale toate problemele teologice, fiind un strălucit apologet şi exeget, ca şi un bun cunoscător al dogmei ortodoxe. Mai mult, el traduce din diferite limbi cărţi de mare valoare spirituală, scrie predici şi omilii şi ţine o corespondenţă bogată cu fiii săi duhovniceşti pentru a-i călăuzi pe drumul anevoios spre câştigarea harului dumnezeiesc.

,,Calea spre mântuire” încununează opera de îndrumare duhovnicească a Sfântului Teofan Zăvorâtul, urmărind pas cu pas viaţa lăuntrică a creştinului. Pornind de la naşterea ,,în duh şi adevăr” şi până la desăvârşire, sfântul aduce la lumină adevăratele preocupări pe care trebuie să le aibă un creştin, precum şi primejdiile, necazurile şi bucuriile care însoţesc ,,calea cea îngustă”. În cele trei capitole ale cărţii, el evidenţiază paşii spre dobândirea harului: începutul unei vieţi cu adevărat creştine marcat de Taina Botezului, întoarcerea către Dumnezeu prin pocăinţă şi împlinirea duhovnicească prin urmarea unei rânduieli bineplăcute lui Dumnezeu.

Întreaga învăţătură a Sfântului Teofan Zăvorâtul îndeamnă spre a lua drept exemplu vieţile Sfinţilor Părinţi, fiind cu atât mai preţioasă pentru creştinul de azi cu cât el a trăit la sfârşitul secolului trecut şi a intuit problemele duhovniceşti ale omului modern. Astfel, el a tălmăcit înţelepciunea patristică pentru a o face înţeleasă minţilor apostate, neo-păgâne ale acestui sfârşit de veac, ce sunt dornice de a merge pe ,,calea împărătească”.

Cu toate acestea, prezenta traducere în limba română a capodoperei Sfântului Teofan Zăvorâtul nu a fost ocolită de limbajul caracteristic protestantismului, adoptat în mare măsură de Biserica Ortodoxă Română. Tradusă de Literatura 08-2arhimandritul Paulin Lecca, cu note, comentarii şi prefaţă de Mihail-Nicolae Stanca, ,,Calea spre mântuire” este ,,pigmentată” cu termeni şi expresii, pentru a ne exprima blând, nepotrivite precum ,,înţeleptele instrucţiuni ale lui Teofan”, ,,teologia răsăriteană este suculentă ...” ,,marea proximitate a Duhului”, ,,cititor şi practicant asiduu al experienţei duhovniceşti a Sfinţilor Părinţi”, ,,funcţia de episcop”, ,,doctrina spirituală” şi multe altele.

În plus, notele cărţii se află în totală discordanţă cu textul, atât din punct de vedere al formei cât şi al conţinutului. Autorul acestora oferă într-un mod neadecvat, în subsolul cărţii, viziunea proprie cu privire la diferite aspecte ale vieţii duhovniceşti a creştinului, neconformă cu învăţătura ortodoxă şi plină de accente ecumeniste, sau mai bine zis sectante. Dăm câteva exemple: ,,de la începutul vieţii Sale publice, Iisus se asociază celor doisprezece Apostoli”, ,,satana este o realitate malignă”, ,,pe cruce a fost pronunţată judecata împotriva stăpânitorului lumii acesteia”, ,,cina Domnului este memorial şi promisiune”, anumite concepte aflându-se la limita cu greşeala în predania Bisericii şi în dogmă, ca şi cu bunul simţ.

Mai mult decât atât, Mihail-Nicolae Stanca nu ezită să interpreteze eronat anumite mesaje ale sfântului: ,,opera ascetică a Sfântului Teofan Zăvorâtul aruncă o lumină cu totul aparte asupra atât de discutatului ecumenism, rănind de moarte orgoliile acestuia, prin demonstraţia pe care o face afirmând că valorile religioase autentice se regăsesc indiferent de Biserica de care aparţin, atunci când este vorba de adevărurile fundamentale”.

Ca alternativă, Editura Bunavestire din Bacău oferă o traducere reuşită, din limba engleză, a cărţii Sfântului Teofan. ,,Calea spre mântuire” este o lucrare deosebită ce se recomandă singură prin ,,nectarul înţelepciunii sfântului” şi o comoară de mare preţ pentru creştinul de azi, ce luptă pentru a înţelege cum să păşească pe calea spre Împărăţia Cerurilor.

 

Daria Pavel

 

Articol apărut în ,,Catacombele Ortodoxiei”, nr. 8-9/noiembrie-decembrie 1999