----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Tâlcuiri la Noul Testament

Comentarii la Evanghelia după Luca

de Sfântul Ambrozie al Milanului (LXXIX)

 

Episodul anterior

 

62. Şi, de aceea, El a spus: ,,Vai lumii de sminteli” (Matei 18, 7), fiindcă foarte mulţi au socotit Crucea Domnului o sminteală (potrivit Galateni 5, 11), cu toate că smerenia Patimii Domnului este gajul mântuirii noastre, ca noi să putem lua asupra noastră datoria virtuţii, ca noi să putem urma pilda smereniei. Deci vai celui care nu a crezut în Crucea Domnului, prin care cei slabi sunt smintiţi: ,,Mai de folos i-ar fi lui ca să-şi spânzure o piatră de moară la grumazul lui şi să se înece întru adâncul mării” (Matei 18, 6; Luca 17, 2).

Citește mai departe...

Din scrierile arhimandritului Serafim Alexiev

Nădejdea noastră

Cuvinte despre Fericiri (V)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

Mândria împotriva lui Dumnezeu duce la prăbuşire

Sfântul Dorotei ne istoriseşte despre un frate de mânăstire din vremea sa, care pornise pe calea mândriei şi a sfârşit rău. Mai întâi s-a mândrit împotriva celor egali lui, şi când ceilalţi fraţi lăudau înaintea lui pe cineva el îl umilea şi  spunea: ,,Cine eşti tu ? Nu cunosc decât pe Zosima şi pe Macarie”. După o vreme însă a început să-l osândească şi pe Macarie: ,,Nu ştiu cine este Macarie ! Ştiu numai pe Vasilie şi pe Grigorie”. Dar nici aici nu s-a oprit trufaşul monah. Nu a trecut mult şi a început să batjocorească în inima sa pe aceşti mari sfinţi şi să recunoască drept autorităţi duhovniceşti numai pe verhovnicii Sfinţi Apostoli Petru şi Pavel.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ
 
de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi
 
Partea a II-a
Biserica de Apus de la Revoluţia franceză până în prezent (1789-1910)
 
Capitolul III
Protestantismul de la 1789 până în prezent (1910)
 
PERIODUL V
De la căderea Constantinopolei până in prezent (1453-1910)
Introducere
 
§. 166 bis. Dezvoltarea politică din întreaga lume

În acest Period V adică în timpul modern dezvoltarea politică a Europei, ce priveşte raportul ei internaţional, se caracterizează în genere prin o preocupare din ce în ce mai mare de a păstra echilibrul între statele sau puterile mari. Ce se atinge de situaţia internă a statelor Europei, în acest period prin impulsul unui spirit de libertate, ce deveni din ce în ce mai puternic, s-a dezvoltat egalitatea civilă şi confesională, domnia principiilor umanitare în justiţie şi în politică, precum şi forma de guvernământ constituţională, despre care cel întâi exemplu l-a dat Englitera încă din secolele XII şi XIII, iară de la ea s-a introdus treptat şi în celelalte ţări ale Europei, aşa că astăzi prin exigenţele inevitabile ale timpului, mai cu seamă de la 1848, anul Revoluţiei Franceze din februarie şi al Republicii Franceze a doua, toate statele Europei au guvern constituţional şi chiar Rusia, stat până nu demult cu guvern strict absolutist, a intrat la anul 1905 în făgaşul constituţional, pe când Turcia până la 1908 rămăsese încă tot stat despotic deşi încă de la 1876 decembrie 27 sultanul proclamase o constituţie de tot modernă, care însă atunci, chiar în formele ei externe dură numai foarte puţin timp şi tocmai în 1908 fu restabilită.

Citește mai departe...

Patriarhul Athenagora al Constantinopolului

şi relaţiile sale cu Lumea Nouă (V)

Memorandumul secret al Departamentului de Stat despre patriarhul ecumenic, 1950

 

Ceea ce urmează este o transcriere completă a unui memorandum secret din 22 septembrie 1950, acum declasificat, scris de Frederick Merrill, consulul american în Istanbul, descriind o întrevedere pe care a avut-o cu patriarhul ecumenic Athenagora.

Citește mai departe...

Mărturii inedite despre Sfântul Ioan de Kronstadt (XVI)

 

Episodul anterior

Serghie Nilus

Iată mai jos mărturia unui nobil rus, proprietar de pământuri, care, umbrit de darul Sfântului Duh, a regăsit calea înapoi la Ortodoxie. Peripeţiile sale pe drumul înapoi spre sânul Bisericii nu au fost puţine, iar întâlnirea cu Sfântul Ioan de Kronstadt a constituit un ajutor nepreţuit pentru el ...

Citește mai departe...

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Critica noilor proiecte de reformă calendaristică

propuse de către Societatea Naţiunilor (V)

- Studiu calendaristic -
de dr. Vasile Gheorghiu
 
 

ANEXA

Raportul părintelui profesor universitar dr. Vasile Gheorghiu,

înaintat Sfântului Sinod al României în chestiunea reformei calendaristice

 

Chestiunea stabilizării sărbătorii de Paşti

 

Sfântul Sinod al Sfintei noastre Biserici Ortodoxe Autocefale Române, nr. 1308, la 9 septembrie 1931, îmi adresează următoarea scrisoare:

 

Prea cucernice părinte,

Avem onoare a vă trimite odată cu aceasta broşura Societăţii Naţiunilor intitulată ,,Quatrieme Conference Generale des Communications et du Transit-Documents Preparatoires, vol. I: Reforme du Calendrier”, rugându-vă să binevoiţi a studia cele cuprinse în ea şi a ne înainta opinia prea cucerniciei voastre.

Citește mai departe...

Şase sisteme calendaristice în istoria Europei în ultimele două secole (II)

 

Episodul anterior

 

I. Calendarul revoluţionar francez [continuare]

Acest calendar mai degrabă poetic era funcţional şi eficient pentru Franţa; cu toate acestea, era dezavantajos pentru clasa muncitoare, deoarece cuprindea doar o singură zi de odihnă la fiecare 10 zile şi nu una din şapte, cum fusese înainte. Altă slăbiciune majoră a sa consta în faptul că era un calendar cu întrebuinţare limitată, deoarece era utilizat numai în Franţa, şi astfel o izola calendaristic, administrativ, economic şi în chestiunile de relaţii internaţionale de celelalte ţări europene.

Citește mai departe...

Diavolii revoluţionari ai Rusiei (III)

 

Partea a II-a

La începutul vieţii sale, Marx a fost creştin. Dar ceva l-a determinat nu numai să respingă creştinismul, ci şi să lupte în mod violent împotriva lui[1]; nu ateismul, ci antiteismul activ, războiul împotriva lui Dumnezeu, a devenit forţa motrice a vieţii sale. Richard Wurmbrand a demonstrat aceasta din poemele lui Marx, mai ales Oulanem (o anagramă a lui Emmanuel)[2]. Momentul decisiv din viaţa lui Marx a fost întâlnirea sa cu talmudistul Moses Hess[3] şi anarhistul rus Mihail Bakunin. ,,Hess îl numeşte pe al său ‘Dr Marx idolul meu, care va da ultima lovitură religiei şi politicii medievale’ ... George Jung, alt prieten al lui Marx din acea vreme, scrie în 1841 încă mai limpede: ‘Marx Îl va izgoni cu siguranţă pe Dumnezeu din cerul lui şi chiar Îl va da în judecată. Marx numeşte religia creştină una dintre cele mai imorale religii’.

Citește mai departe...

Tâlcuiri la Vechiul Testament

Omiliile Sfântului Grigorie cel Mare la cartea Proorocului Iezechiil (LXXIX)

 

Episodul anterior

 

Aşadar fiindcă, prin darul lui Dumnezeu, noi am cercetat pe cât am putut de bine lucrurile care nu au fost menţionate şi am trecut repede prin cele care au fost adeseori tâlcuite, vom ajunge acum la cele care sunt astfel deja discutate în mod potrivit, astfel încât cu greu orice din ceea ce a fost spus va fi repetat: ,,Şi cămările ei şi uşile ei şi foişoarele ei spre poarta a doua” (Iezechiil 40, 39 – însă Sfântul Grigorie foloseşte următorul citat: ,,Şi prin fieştecare cămară, uşă în frunţile porţilor”).

Citește mai departe...

ECUMENISMUL – CALEA CĂTRE PIERZARE (XXII)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

20. Iadul atotbatjocoritor [continuare]

Gălăgia şi râsul izbucnesc deja şi în bisericile Domnului din Rusia. Un binecunoscut renovaţionist din anii ’1920, Antonin Granovski a încercat să obţină ,,cea mai largă democratizare a Cerului, cel mai larg acces la sânul Tatălui ceresc”[1].

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Etica creştină şi socialismul (IV)

 
Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1924
 

Partea a III-a

Vom trece dar la marxism.

 

b) Două dogme principale are marxismul: aa) înţelesul materialistic al istoriei sau materialismul istoric şi bb) teoria suplimentară.

 

aa) Marx (1818-1883) s-a folosit de metoda dialectică a lui Gheghel. După el, nu există adevăruri permanente sau principii veşnice. Totul se află în ,,proces de stagiare, existenţă, provenienţă” (Werden). ,,Grăuntele” de astăzi, mâine îşi schimbă forma sa de existenţă: fiind aruncat în pământ putrezeşte, ia o nouă formă, se preface într-un pai cu noi grăunţe, după care iarăşi aceeaşi istorie ... (teza, antiteza, sinteza). La început, pământul era la oameni ca un bun comun. După aceea, au găsit că felul acesta împiedică succesele vieţii economice. Astfel că perioada dominaţiunii particulare a survenit în mod treptat şi continuă şi acum (prima perioadă: teza, a doua: antiteza), în clipa de faţă, se zice că au recunoscut cu toţii că pentru continuarea succesului vieţii economice este necesar a se reîntoarce la comunism (nu în stadiul lui sălbatic), ci la ,,socializarea uneltelor de producţie”, la socializarea ,,organizării producţiei însăşi” şi la ,,repartizarea fructelor producţiei” sociale, sub societate subînţelegându-se statul social-democratic, democratismul social sau marxismul, concepţii care coincid cu înapoierea la comunism, şi care în rezultat vor fi o sinteză ... etc.

Citește mai departe...

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (XIII)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episodul anterior

 

Rolul Rusiei în schisma bulgară

Secolul XIX în Europa de Sud-Est este socotit de obicei epoca naţionalismului. Sistemul millet otoman tradiţional, în care comunităţile religioase existau înăuntrul statului musulman dominant, a fost înlocuit treptat de statele naţionale independente. Serbia, Grecia, România, Muntenegru şi Bulgaria apăreau pe harta Europei în decursul secolului XIX. Lupta armată a acestor naţiuni urma unei perioade preliminare de deşteptare a conştiinţei naţionale.

Citește mai departe...

Alfabetul duhovnicesc (VIII)

 
alcătuit de
Sfântul Dimitrie al Rostovului
din învăţături şi rugăciuni temeluitoare de suflet

 

Episodul anterior

Capitolul 8

Despre aceea că pururi şi în toate trebuie să urmăm cugetului, iar nu necuvântătoarelor patimi trupeşti

  1. Dumnezeu a dat omului judecată şi l-a aşezat ca pe un împărat peste patimi şi dorinţe, pentru ca pururi să se grijească şi să înveţe cum să le stăpânească înţelept şi chibzuit. Pentru aceasta, în toată vremea urmează cugetului, iar nu patimii necuvântătoare, căci dacă orb pe orb va călăuzi, vor cădea amândoi în groapă (Luca 6, 39). Fie ca mintea să stăpânească patimile şi dorinţele, iar nu patimile să stăpânească judecata. Este rău dacă te vor stăpâni patimile, iar nu tu pe ele. Unde robii îl robesc pe stăpân, în acea casă nu poate fi nimic bun, afară de neîncetată vrajbă, necaz şi întristare, necuviinţă şi tulburare. Dumnezeu te-a făcut cugetător, deci nu fi nechibzuit: nu te lăsa de bunăvoie, întru cunoştinţă, în stăpânirea şi robia patimilor şi a desfătărilor.

Citește mai departe...

SFINTII DIN CATACOMBELE RUSIEI (V)

Mitropolitul Iosif al Petrogradului († 1938) şi începutul Bisericii din Catacombe (I)

de profesor I.M. Andreev

 
Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă;
temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul
să le piardă în gheena
(Matei 10, 28)
 

Partea a IV-a

În istoria Bisericii lui Hristos au existat mai multe momente critice, când conducerea oficială a unei Biserici locale a căzut din Ortodoxie, şi pentru o vreme credincioşii au ezitat, neştiind pe cine să urmeze sau unde poate fi găsită Biserica însăşi. În astfel de vremuri, Hristos Domnul nostru, credincios făgăduinţei Sale că porţile iadului nu vor birui Biserica Sa (Matei 16, 18), ridică un atlet pentru a spune adevărul şi a-i strânge pe credincioşi de partea Ortodoxiei. În zorii epocii moderne, un astfel de atlet a fost Sfântul Marcu al Efesului, singurul dintre ierarhii Bisericii Greceşti care a condamnat fără frică necuviosul Sinod şi pseudo-unirea de la Florenţa şi i-a deşteptat pe credincioşii ortodocşi la a înţelege că Biserica Romei căzuse în erezie, iar cei care s-au unit cu ea se aşezau prin aceasta în afara Bisericii lui Hristos.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (X)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 
Episodul anterior
 
de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice
 
de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse
 
 
Volumul IV
Cartea a IX-a
 
Anii 382–406
 
3

 

Mişcarea intelectuală în Biserică la sfârşitul secolului al IV-lea – Sfântul Grigorie de Nyssa – Scrierile sale – Canonul său – Duhovnici, ai celor ce se pocăiau, la Constantinopol – Sfântul Epifanie, episcop de Salamina – Scrierile sale – Începuturile origenismului – Teofil al Alexandriei şi monahii din Egipt – Epifanie, Ioan de Ierusalim şi Ieronim – Rufin îl traduce pe Origen – Scrierile sale sunt condamnate în Roma – Epistolă a lui Anastasie, episcopul Romei, către Ioan al Ierusalimului – Condamnarea origenismului în Alexandria, Palestina şi Cipru, discuţiile lui Ieronim şi Rufin – Marile scrieri ale lui Ieronim – Învăţătura sa – Alţi scriitori bisericeşti – Sinesie de Ptolemaida şi alţi scriitori răsăriteni – Scriitori apuseni – Paulin – Rufin – Sulpiciu Sever şi alţii – Nichita de Remesiana, apostolul barbarilor de pe cele două maluri ale Dunării şi din Rusia – Augustin – Convertirea sa – Primele sale scrieri – El este ridicat la preoţie, apoi la episcopat (396); lucrările sale până în această epocă

Citește mai departe...

Patriarhul Athenagora al Constantinopolului

şi relaţiile sale cu Lumea Nouă (IV)

Declaraţiile patriarhului Athenagora de loialitate faţă de America

 

 

Am intrat recent în posesia primului pachet de documente ale Departamentului de Stat al SUA referitoare la Biserica Ortodoxă, şi mai ales la Patriarhia Ecumenică, de la începutul anilor ’1950. Acest articol reprezintă o mostră din aceste documente.

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (XVIII)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

XII. Piedici diavoleşti pe calea rugăciunii [continuare]

Sfântul Ioan Gură de Aur nu doar că vădeşte minciuna diavolească, cum că cei păcătoşi sunt nevrednici să se întoarcă cu rugăciune către Dumnezeu, ci merge încă mai departe, arătând că cel mai adesea păcătoşii trebuie să se roage neîncetat ca să facă îndurător Cerul şi necontenit să strige către Dumnezeu după milostivire şi îndurare; şi să nu cadă în descurajare pentru faptul că nu sunt auziţi îndată, ci să nădăjduiască în înţelepciunea lui Dumnezeu, care prin această zăbovire îi pregăteşte către o mai mare binefacere.

Citește mai departe...

SECULARIZAREA AVERILOR BISERICII

Documente foarte importante

pentru istoria Bisericii şi a naţiunii române (I)

 

Iaşi, 1866

 

Scrisoarea Mitropolitului Sofronie [Miclescu] al Moldovei

către domnitorul Alexandru Ioan Cuza[1]

 
Fiule Timotei priveghează întru toate,
pătimeşte răul, fă lucrul evanghelistului
(II Timotei 4, 5)
 

Prea Înălţate Doamne !

Puterile cele mari europene, conduse de providenţa cerească, împliniră prin Convenţia de la Paris din 7/19 august 1858, o datorie de dreptate către Principatele Dunărene, recunoscându-ne vechiul drept de autonomie pe temeiul tratatelor vechi, şi aşezându-le prin chipul acesta în sistemul dreptului popoarelor europene.

Citește mai departe...