----------------

 

Carti in site

 

--------------------

Prigonirea monahilor din Muntele Athos

de către Patriarhia Constantinopolului (XVI)

de părintele Patric Ranson

 

Episodul anterior

 

Anexa 1

Încotro se îndreaptă Patriarhia Constantinopolului ?

[continuare]

 

În 1925, după moartea patriarhului Fotie, când patriarhul Meletie s-a urcat pe tronul Alexandriei – fiind anterior/în prealabil înlăturat din Atena – el a introdus de îndată calendarul de stil nou. Urmaşul său pe scaunul Constantinopolului, patriarhul Grigorie al VII-lea (1923-1924) a recunoscut hotărârile Sinodului ,,Bisericii Vii” privind caterisirea patriarhului Tihon[1]. El a cerut mitropolitului rus Antonie şi arhiepiscopului Anastasie, care locuiau atunci la Constantinopol, să pună capăt acţiunilor lor împotriva regimului sovietic şi să înceteze pomenirea patriarhului Tihon, sfătuindu-i să-i recunoască pe bolşevici[2]. Pentru că nu a primit nici un răspuns, Grigorie a întreprins o anchetă şi a interzis celor doi episcopi să săvârşească liturghia. De asemenea, el a cerut patriarhului Dimitrie [al Serbiei] să desfiinţeze Sinodul Episcopilor Ruşi din Sremski-Karlovţki, dar Dimitrie a refuzat. În sfârşit, el a acordat autocefalia Bisericii Poloniei.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICEASCĂ UNIVERSALĂ
şi
STATISTICA BISERICEASCĂ 
de
Euseviu Popovici
Profesor la Facultatea de Teologie din Cernăuţi

Partea a II-a
Biserica de Apus de la Revoluţia franceză până în prezent (1789-1910)


Capitolul II

Romano-catolicismul de la 1789 până în timpul prezent (1910)
§. 194. b. Întinderea în care s-a răspândit până acum Biserica Romano-Catolică şi numărul credincioşilor ei

Capitolul III
Protestantismul de la 1789 până în prezent (1910)
§. 195. a. Privire generală asupra protestantismului din secolul XIX şi din cel prezent

Istoria protestantismului în secolul XIX şi în cel prezent, ca şi istoria romano-catolicismului din acelaşi timp, este istoria luptei între ideile conservative şi cele radicale, precum şi mai ales între protestantismul conservator şi cel radical, adică lupta între protestanţii ortodocşi şi cei supranaturalişti cu raţionalismul, adică cu credinţa pe baza raţiunii pure sau cu necredinţa. Marea Revoluţie Franceză cu teroarea şi doctrinele ei ireligioase (1789-1804), războaiele de liberare ale Germaniei contra lui Napoleon I, care o aservise insuportabil (1805-1815) şi serbarea comemorativă de 300 ani a reformaţiei lui Luther (1817), aceste trei împrejurări au contribuit a întări din nou credinţa religioasă a protestanţilor ortodocşi sau confesionali; de altă parte şi raţionaliştii deveniră puternici de la jumătatea secolului XVIII prin deism şi naturalism, atunci răspândit. Lupta dintre aceste direcţii se va vedea din istoria protestantismului în diversele ţări (§. 195 b şi 196), îndeosebi şi din istoria literaturii teologice (§. 198).

Citește mai departe...

DOCUMENTE ALE BISERICII

Apel către creştinii din toată lumea

 

Conferinţa pan-ortodoxă de la Moscova din 1948

 

Solemnitatea aniversării a 500 de ani de existenţă autocefală a Bisericii Ortodoxe Ruse a dat prilej să se adune în istoricul oraş Moscova, frumoasa capitală a Uniunii Sovietice, sub umbrirea slăvitei şi marii Patriarhii a toată Rusia, căpeteniile şi reprezentanţii Bisericilor autocefale şi a dat posibilitatea să se discute în mod liber problemele care stau acum în faţa Ortodoxiei.

Citește mai departe...

CE SE ÎNTÂMPLA ÎN BISERICĂ ÎN URMĂ CU UN VEAC

Renovaţionism versus Biserica Ortodoxă Rusă în anii ‘1920

 

Deportarea Patriarhului Constantin al VI-lea al Constantinopolului
[Cronică bisericească, februarie 1925; articol scris de arhimandrit Iuliu Scriban]
 
[articol apărut în revista italiană l’Europa Orientale, februarie 1925]
 
[articol apărut în Journal des Debats, 2 februarie 1925]

 

Situaţia Bisericilor Ortodoxe la începutul anilor ‘1920

 

Citește mai departe...

Meşteşugul rugăciunii (XV)

de arhimandrit Serafim Alexiev

 

Episodul anterior

 

De ce Dumnezeu, adeseori, nu împlineşte rugăciunile noastre ? [continuare]

Noi socotim că suntem doritori ai binelui pentru noi înşine, dar adeseori se vădeşte că suntem propriii gropari. Nu există Doritor mai credincios şi mai puternic al binelui nostru ca Dumnezeu. În buna Lui dorire, El ne conduce întru toate către mântuire, păzindu-ne nu doar de relele cele din afară, ci şi de aplecările noastre rele lăuntrice, care ne împiedică pe calea mântuirii. Iar faptul că Dumnezeu ne păzeşte de noi înşine nu este puţin lucru, căci, după învăţătura Sfinţilor Părinţi şi în special după Sfântul Ioan Gură de Aur, noi suntem cei mai mari duşmani ai noştri.

Citește mai departe...

Din scrierile mitropolitului Galaction Cordun

Aşezământul Sfintei Biserici Ortodoxe Universale

pentru venerarea şi invocarea sfinţilor în rugăciuni (II)

 

Bucureşti
Imprimeria Căilor Ferate Române
1924

 

Partea I

Dovezi din Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament despre cinstirea şi invocarea sfinţilor

Mai întâi din Sfânta Scriptură se ştie cât bine a făcut Dumnezeu celor ce trăiesc pe pământ; a făcut pentru serviciile (meritele) şi lucrurile bune ale Sfinţilor Părinţi şi Strămoşi, săvârşite chiar şi mai înainte de moartea lor. La Cartea Facerii se scrie: Şi s-au arătat Dumnezeu lui şi i-au zis: ... eu voiu fi cu tine şi te voiu binecuvânta, că ţie şi seminţiei tale voiu da tot pământul acesta, şi voiu întări jurământul meu care am jurat lui Avraam tatăl tău. Şi voiu înmulţi sămânţa ta ca stelele cerului şi voiu da seminţiei tale tot pământul acesta; şi întru sămânţa ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului. Pentru că a ascultat Avraam tatăl tău cuvântul meu şi a păzit poruncile mele şi învăţăturile mele şi îndreptările mele şi legile mele (Facerea 26, 2-5).

Citește mai departe...

Către un al VIII-lea Sinod Ecumenic (IX)

 

Regimul sovietic a pregătit minuţios ani în şir organizarea unui Sinod Ecumenic
la Moscova urmărind să proclame că Biserica Rusă este noua Patriarhie Ecumenică,
cea de-a Treia Romă, dar în final ceea ce a reieşit nu s-a putut numi decât
Conferinţa pan-ortodoxă de la Moscova din 1948

 

Episodul anterior

Kremlinul pregăteşte un nou scenariu

Cu toate că opoziţia Bisericilor greceşti a distrus conferinţa pre-sinodală, Moscova nu s-a dat bătută. Pe 1 august 1947, patriarhul Alexie i-a informat pe conducătorii celorlalte Biserici Ortodoxe locale că această conferinţă a fost amânată. Patriarhia Moscovei şi autorităţile sovietice au pregătit un nou scenariu: au renunţat la ideea mitropolitului Nicolai cu un al VIII-lea Sinod Ecumenic şi au închipuit doar o întrunire a conducătorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe autocefale programată pentru iulie 1948. În acest fel, ea va precede adunarea Consiliului Mondial al Bisericilor fixată pentru august acelaşi an. Alt avantaj îl oferea aniversarea, în 1948, a 500 de ani de autocefalie a Bisericii Ruse. Aceasta permitea Patriarhiei Moscovei să-i acuze pe cei care refuzau să asiste la noua conferinţă că amestecă chestiunile politice cu cele bisericeşti[1].

Citește mai departe...

Mărturii inedite despre Sfântul Ioan de Kronstadt (XI)

Despre raiul şi iadul sufletului rus

de arhimandrit Iustin Popovici

 

Episodul anterior

 

Omul este singura fiinţă din toate lumile, care se întinde din rai până în iad. Urmăriţi-l pe om de-a lungul tuturor drumurilor lui şi veţi vedea că toate drumurile duc fie în rai, fie în iad. Nu există nimic în om care să nu se sfârşească fie cu raiul, fie cu iadul. Întreaga succesiune a gândurilor, a simţirilor, a năzuinţelor umane este deopotrivă mai mare şi decât cea îngerească, şi decât cea demonică. Decât cea îngerească, pentru că omul poate să ajungă până jos şi să se identifice cu diavolul; decât cea demonică, pentru că poate ajunge până sus, la Dumnezeu. Şi aceasta înseamnă că răul sau binele omului este infinit, veşnic, fiindcă binele îl duce în împărăţia veşnică a binelui – în rai, iar răul în împărăţia veşnică a răului – în iad.

Citește mai departe...

Ecumenismul – calea către pierzare (XIV)

de Ludmilla Perepiolkina

 

Episodul anterior

 

14. Erezia sofianistă şi încercările de a-L feminiza pe Dumnezeu

Cuvântul ,,Sophia” tradus din limba greacă înseamnă ,,înţelepciune dumnezeiască”. Aşa cum este folosit în Sfânta Scriptură, acest cuvânt indică un atribut general al dumnezeirii, autoritatea Sa atotînţeleaptă, precum şi raţiunea Sa superioară.

Citește mai departe...

CHESTIUNEA CALENDARULUI

Sfintele Paşti şi reforma calendaristică ,,ortodoxă română” (I)

(Studiu de cronologie şi calendaristică)

de dr. Vasile Gheorghiu

 

Pe aceeaşi temă:
- Hotărărea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe din regatul României, cu privire la îndreptarea calendarului iulian -
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române autocefale, întrunit în sesiune ordinară de toamnă, în şedinţa sa din 31 octombrie (13 noiembrie) 1923, luând în deliberare comunicatul Patriarhiei din Constantinopol de sub nr. 3124 din 1923 privitor la îndreptarea calendarului iulian, în conformitate cu propunerile conferinţei delegaţilor Bisericilor Ortodoxe, întrunite la Constantinopol în luna mai 1923, la propunerea comisiunii sinodale, fiind referent P.S. sa Episcopul Vartolomeu, şi după dezbateri îndelungate, în unanimitate şi cu însufleţire a adus următorul …
 
Pentru punerea în aplicare a calendarului îndreptat pe ziua de 1/14 octombrie 1924
 
privind data Paştelui din anul 1929
Contextul acestei cărţi pastorale a Sfântului Sinod a fost foarte bine conturat de Nae Ionescu în articolele sale. Începând cu articolul său din 3 iulie 1928, intitulat Dificultăţi bisericeşti. Ce este cu data Sfintelor Paşti, şi până la mijlocul anului 1929 – an plin de tulburări cauzate de fixarea Sfintelor Paşti la data de 31 martie, în loc de 5 mai – Nae Ionescu va imortaliza una dintre cele mai negre pagini de istorie bisericească a românilor.
 
 
de Petru Drăghici, asesor onorar la Consistoriul Arhidiecezan din Sibiu
 
Pascalia Bisericii Creştine Ortodoxe de Răsărit, în conformitate cu calendarul îndreptat
de dr. Constantin Chiricescu, profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti
Referat către Sfântul Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Române, 1925, partea I şi partea a II-a
 
de dr. Constantin Chiricescu
 
de dr. Constantin Chiricescu

 

Citește mai departe...

Rusia şi Răsăritul ortodox la sfârşitul secolului XIX (VII)

Bătălia pentru Constantinopol

 

Episodul anterior

 

Patriarhia Constantinopolului şi reformele iniţiate la sfârşitul secolului XIX

Reformele din Imperiul Otoman din anii ‘1850-‘1860 au avut un impact direct asupra Bisericii Ortodoxe. Până la mijlocul secolului XIX, Biserica, care conducea millet-ul ortodox, se bucura de independenţă relativă în statul otoman. Contactele dintre guvernul rus şi Biserică şi clerul grec de rang înalt erau în afara controlului Porţii şi, drept urmare, păreau necorespunzătoare atât pentru otomani, cât şi pentru puterile apusene. În schimb, Tanzimatul[1] intenţiona să secularizeze treptat statul şi să lipsească Biserica de poziţia ei privilegiată. Pe de o parte, el căuta să transfere proprietăţile imobiliare bisericeşti statului otoman, iar pe de altă parte vroia să micşoreze influenţa rusă asupra treburilor turce.

Citește mai departe...

Despre căderea lui Adam

de Arhiepiscopul Inochentie al Odessei († 1857)

 

Episodul anterior

 

XVI. Viaţa lui Adam afară din rai

Şi au fost toate zilele lui Adam, care le-a trăit, nouă sute şi treizeci de ani; şi a murit (Facerea 5, 5).

Aşa de mult s-a lungit viaţa strămoşului nostru, deşi izgonit din raiul desfătării, deşi depărtat de la pomul vieţii, deşi osândit să se întoarcă în pământul din care a fost luat. O nouă dovadă evidentă că dacă noi nu am fi greşit, atunci nu am fi fost supuşi morţii şi stricăciunii.

Citește mai departe...

ISTORIA BISERICII (IX)
PERIOADA CELOR ŞAPTE SINOADE ECUMENICE
 

Episodul anterior


de la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos
până în zilele noastre
 
alcătuită
după documente originale şi autentice

de
Vladimir Guettee
doctor în teologia Bisericii Ortodoxe Ruse


Volumul IV
Cartea a IX-a

Anii 382–406

1

Episcopii care au participat la cel de-al II-lea Sinod Ecumenic – Episcopii sciţilor – Biserica din Sciţia sau Goţia – Organizarea exterioară a Bisericii în Imperiul Răsăritean – Părinţii celui de-al II-lea Sinod reuniţi din nou la Constantinopol în 382 – Relaţiile dintre ei şi Apus – Sinodul din Achileea – Scrisoarea episcopilor italieni către Teodosie – Aprecierile lor false – Părinţii din Constantinopol invitaţi la Sinodul din Roma – Refuzul lor – Sinodul din Roma – Damas şi Ursin – Probleme răsăritene – Observaţiile episcopilor răsăriteni reuniţi din nou la Constantinopol în 383 – Starea morală a Bisericii Romei – Ieronim, începuturile sale; criticile sale faţă de clerul roman – Încercări de reformă sub influenţa sa – Scrierile şi criticile sale i-au atras ura clerului roman – El părăseşte Roma – Starea morală a clerului răsăritean – Criticile Sfântului Grigorie Teologul – Ultimii ani ai Sfântului Grigorie – Moartea Sfântului Grigorie Teologul – Geniul său

 

Citește mai departe...