----------------

 

Carti in site

 

--------------------

DOCUMENTE ALE BISERICII

Apel către creştinii din toată lumea

 

Conferinţa pan-ortodoxă de la Moscova din 1948

 

Solemnitatea aniversării a 500 de ani de existenţă autocefală a Bisericii Ortodoxe Ruse a dat prilej să se adune în istoricul oraş Moscova, frumoasa capitală a Uniunii Sovietice, sub umbrirea slăvitei şi marii Patriarhii a toată Rusia, căpeteniile şi reprezentanţii Bisericilor autocefale şi a dat posibilitatea să se discute în mod liber problemele care stau acum în faţa Ortodoxiei.

Este lucru limpede pentru toţi că lumea trăieşte vremuri furtunoase, în care se afirmă din ce în ce divergenţele ireconciliabile dintre Apusul catolic şi raţionalist-protestant, pe de o parte, şi Orientul ortodox, pe de altă parte.

În timp ce Orientul ortodox se însufleţeşte de principiile măreţe ale păcii pe pământ şi ale iubirii frăţeşti dintre oameni, devine prea bătător la ochi spiritual agresiv al lumii capitaliste şi imperialiste apusene, de unde apare iarăşi ameninţarea unui nou război, cu toate grozăviile lui pentru mult pătimitoarea omenire.

Fiind alarmaţi de această agresiune şi animaţi de cea mai fierbinte dorinţă de a fi exponenţi ai adevăratului duh creştin, întâistătătorii şi reprezentanţii Bisericilor Ortodoxe autocefale socotesc ca o sfântă datorie a lor să facă un apel înflăcărat către toţi creştinii din lume, către toţi oamenii care însetează de dreptate, de pace, chemându-i ca să audă glasul nostru ce-i invită la frăţie, omenie, dreptate şi adevăr. În aceste zile sărbătoreşti de sfântă aniversare a slujirii autocefale în curs de 500 de ani a Bisericii Ortodoxe Autocefale Ruse pentru Dumnezeu şi omenire din însuşi palatul inimii al măreţei catedrale patriarhale din Moscova, noi întindem mâna tuturor care doresc ca omul să fie frate pentru om, iar nu fiară, şi propunem ca în chip frăţesc să ne unim eforturile şi să facem neputincioşi pe cei ce incendiază o nouă catastrofă, pe slujitorii puterilor întunericului, pentru care principiile măreţe ale iubirii de pace şi de frăţie au pierdut de mult orice însemnătate. Noi, slujitori ai Ortodoxiei, ne îngrozim de faptul că cei care incendiază un nou război sunt fii ai lumii creştin-catolice şi protestante.

Noi suntem profund întristaţi că în locul unui glas care vesteşte pace şi iubire creştină, din cetatea catolicismului, din Vatican, şi din cuibul protestantismului – din America, auzim cum se dau binecuvântări pentru un nou război şi se cântă imne de laudă bombei atomice şi altor invenţiuni, menite să distrugă viaţa omenească.

Noi înălţăm o rugăciune sinceră şi ne exprimăm o dorinţă vie ca să se topească în focul iubirii către Dumnezeu şi aproapele mândria şi dorul de stăpânire al Vaticanului, precum şi al tuturor acelora care-l susţin, iar totodată şi trufaşa încredere în sine a protestantismului raţionalist să se prefacă în smerenie creştină, pentru ca ei, adică catolicii şi protestanţii, să poată exclama împreună cu apostolul: Prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt.

O, ce bucurie şi ce lucru salvator ar fi pentru toată lumea, dacă Roma papală în loc să tune şi să fulgere împotriva acelora care nu sunt şi nu aparţin ei, ar vărsa lacrimi de pocăinţă ale fiului pierdut, cel care a venit în sine, s-ar întoarce la casa părintească şi ar cunoaşte că duhul credinţei creştine şi al adevăratei Biserici a lui Hristos respinge pe cei ce caută supremaţie şi putere şi că adevăratul creştinism este pătruns de duhul smereniei, al ascultării şi al jertfelniciei. Fiind încălziţi de marea taină ce izvorăşte din foişorul apostolilor, noi din tot sufletul şi cu toată nădejdea privim spre Mai-marele păstorilor cel fără de veci al Sfintei Biserici, pe care El a câştigat-o şi a întemeiat-o pe sângele Său şi înălţăm o rugă fierbinte ca să trimită pe Îngerul Său lumii papistaşe şi ca acesta să le deschidă ochii spre a înţelege porunca lui Hristos: Să vă iubiţi unii pe alţii.

Să se smerească deci cu pocăinţă Roma de acum în faţa Romei verhovnicilor Apostoli Petru şi Pavel, Roma de atunci, cea mai bună mireasă a credinţei, a iubirii şi a păcii ce izvorau din catacombe şi să facă un efort cu sine însăşi pentru a pune început unei vieţi noi în duhul poruncii lui Hristos: Cel care vrea să fie mai mare, să vă fie slugă.

Fiilor, copii ai lui Hristos, copii ai Bisericii Sfinte, de pe toate continentele, din toate popoarele şi statele, creştini din lumea întreagă ! Să nu închidem ochii noştri, asemenea struţului în faţa unui val nou de ură omenească ce începe să se manifeste, să nu ne astupăm urechile înaintea vuietului sălbatic al unui nou război. Nimeni nu ne va putea contraria că imperialiştii mari şi mici, teroriştii, dictatorii şi semănători ai urii între oameni de toate categoriile, au luat asupra lor un rol satanic de provocatori şi incendiatori ai unei autodistrugeri nebune a omenirii, în finalul căreia va fi pieirea culturii şi a sensului de viaţă. Ci noi, strâns uniţi în numele Împăratului păcii – Domnul Hristos – să facem un zid de granit împotriva tuturor atentatelor şi acţiunilor îndreptate spre distrugerea păcii şi, prin solidaritatea noastră evanghelică, prin bună cucernicia noastră care este nezdruncinată să facem neputincioasă orice tentativă şi orice plan al incendierii unui nou război pe acest pământ încă necurăţit de sânge, lacrimi, suferinţe şi morminte.

Sfânta Biserică Ortodoxă Ecumenică găseşte în pilda de jertfă măreaţă a Bisericii Ortodoxe Autocefale Ruse un sprijin puternic pentru ca, prin puterea rugăciunii înflăcărate şi a iubirii până la jertfă, să apere cauza păcii.

De aceea noi facem apel către toţi cei ce poartă numele de creştin şi sunt conştienţi de menirea omului, chemându-i să-şi strângă rândurile în hotărârea neclintită de a sta împotriva tuturor iniţiativelor şi acţiunilor ce sunt în contrazicere cu situaţia noastră de creştini şi care încearcă să ne transforme, dacă nu vom fi solidari, în nişte unelte ale puterii întunericului.

Amintindu-ne de cuvintele Sfântului Apostol Pavel: Duhul să nu-l stingeţi, noi credem că toţi cei ce se află sub cer şi judecă sănătos vor auzi apelul nostru pentru unire în duhul păcii, dragostei şi al dreptăţii, ca să putem lumina şi noi lumea aceasta cu lumina acestor adevăruri creştine spre slava lui Dumnezeu – Unul, Veşnicul şi fără de moarte, spre fericirea generală a făpturii Sale iubite, omul.