Cine e online?

Avem 29 vizitatori și nici un membru online

Rabinul care s-a creştinat la Cincizecimea din 1952

 

Printre numeroşii convertiţi la Ortodoxie s-a numărat rabinul evreu Paul Fotiou din comunitatea evreiască din Arta, Grecia, care s-a convertit de la iudaism şi a fost botezat împreună cu familia sa.

Arhimandritul Nectarie Ziompolas scrie următoarele despre Paul Fotiou:

,,Am ajuns să-l cunosc pe Paul Fotiou din locuri şi medii ale sfintelor biserici din Atena unde el propovăduia, şi l-am auzit pe el în mod repetat, în conversaţii, vorbind despre convertirea sa de la religia ebraică la credinţa ortodoxă. Când vorbea, noi îl ascultam cu teamă şi uimire şi emoţie şi îi puneam întrebări. El trăia cu intensitate viaţa mistică a Bisericii. Chipul şi caracterul său inspirau respect, având o mireasmă ca de tămâie. Voi menţiona un incident anume, de când am făcut cunoştinţă cu Paul Fotiou, la care am fost martor. Din câte îmi amintesc, s-a petrecut între anii 1960-1962 la Atena.

Era seara Joii Mari şi noi eram într-o biserică din Atena la slujbă. Pe atunci eram mirean şi stăteam lângă Paul Fotiou, în apropierea catapetesmei înaintea icoanelor lui Hristos şi Înaintemergătorului. Când preotul a citit cu o voce minunată fragmentul din Evanghelie: Deci văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai multă gâlceavă se face, luând apă şi-a spălat mâinile înaintea norodului, zicând: nevinovat sunt de sângele dreptului acestuia; voi veţi vedea. Şi răspunzând tot norodul, a zis: sângele lui asupra noastră şi asupra feciorilor noştri (Matei 27, 24-25), Paul Fotiou a căzut pe neaşteptate la pământ pierzându-şi cunoştinţa. Şi în timp ce preotul a continuat să citească, noi l-am scos din biserică.

Un medic din parohie l-a consultat imediat şi a făcut ceea ce era necesar şi el şi-a revenit în scurt timp şi nu a vrut să plece înainte de terminarea slujbei. Bineînţeles, mulţimea credincioşilor nu a aflat mare lucru despre ce s-a întâmplat şi a crezut că i s-a făcut rău din cauza statului în picioare. Puţini au ştiut că acest lucru s-a întâmplat în clipa când el a auzit înfricoşătoarea Evanghelie. Altfel spus, acele cuvinte au răsunat înlăuntrul său şi el a fost puternic impresionat, trăind după 2.000 de ani mărturisirea nesăbuită a conaţionalilor săi evrei din acea vreme … Inima sa s-a strămutat de la cel pierdut la adevăratul Mesia, Iisus Hristos; el s-a zguduit şi a realizat crima groaznică din istorie, care s-a petrecut pe Golgota”.

Paul Fotiou scria despre convertirea sa într-o broşură în limba greacă intitulată Convertirea mea la Hristos, din care este redat mai jos un fragment:

 

* * *

 

Convertirea mea la Hristos

de Paul Fotiou

 

Probabil ştiţi din ziare despre marele eveniment care s-a petrecut în urmă cu un deceniu, prin darul Domnului, mie şi familiei mele, însă poate nu ştiţi. Este vorba despre întoarcerea mea la Hristos şi botezul meu şi al întregii mele familii de praznicul Cincizecimii din anul 1952, în Sfânta Mitropolie Arta. Pentru mine şi familia mea acest lucru a constituit o răscruce însemnată în vieţile noastre, astfel că noi mulţumim întotdeauna lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos Fiul Său şi Dumnezeul nostru, pentru darul Său şi cinstea pe care ne-a făcut-o, de a ne invita în felul Său la mântuire. Recunoştinţa noastră faţă de El, ca şi datoriile faţă de alţii sunt mari, în primul rând faţă de fraţii noştri israeliţi, care prin tâlcuirea greşită a Sfintelor Scripturi au respins cu tărie şi au urât pe Mesia Hristos deja venit. Cel pe care părinţii noştri L-au dat unei morţi de ruşine şi pe care Tatăl Său L-a ridicat din morţi a treia zi potrivit Scripturilor. Într-adevăr, scriu această cărticică în special pentru ei, pentru a înlesni cu ajutorul Sfintelor Scripturi a-i aduce pe ei să vrea şi să se întoarcă şi să-L primească ca Mântuitor al lor pe Iisus Hristos, Cel care va veni acum nu să mântuiască, ci să judece viii şi morţii.

 

Arătările Domnului către luminarea mea

Prima arătare a Domnului

S-a petrecut în perioada Triodului, anume în cea de-a doua săptămână, a Fiului Risipitor, o vreme când Dumnezeu ne cheamă la pocăinţă şi post pentru a prăznui grozăviile Patimii şi Răstignirii. Atunci am văzut în somnul meu următoarele: săvârşeam vecernia de sâmbăta în timp ce studiam Pentateuhul pe pergament, de la călătoria ieşirii din Egipt, şi am văzut acolo trei cuvinte greceşti scrise cu cerneală de aur: ,,Credinţă libertate neam”.

Dând pagina, am văzut că mă aflam într-o casă mare şi la poartă stăteau doi soldaţi.

În acea clipă a apărut Domnul nostru Iisus Hristos. Domnul a bătut în poartă şi imediat eu am coborât şi i-am deschis. Intrând înăuntru, Hristos a scos din buzunar o poză cu 360 persoane şi mi-a dat-o. Deoarece nu puteam să înţeleg tâlcuirea acestei fotografii, El a spus: ,,Atât de mulţi aţi plecat ca ostatici şi atât de mulţi v-aţi întors din Arta, 360. A sosit vremea să vă pocăiţi pentru păcatul părinţilor voştri, care a fost Răstignirea Mea”. Apoi, El mi-a arătat rănile din mâinile Sale. Şi luminându-mi tâlcuirea la capitolul 26 din Leviticul, S-a făcut nevăzut ...

 

Cea de-a doua arătare a Domnului

După două luni, timp în care am continuat să cercetez diferite cărţi ale Bisericii Ortodoxe şi am participat la dumnezeieştile liturghii, am ajuns în Joia Mare. În noaptea Joii Mari am adormit foarte supărat din cauza a ceea ce am auzit în biserică. Şi pentru a doua oară L-am văzut pe Hristos precum urmează:

Eram cu familia mea, care a fost omorâtă în Germania, şi mâncam împreună în holul casei mele. Într-o clipă, a bătut la uşă şi a intrat poştaşul din Arta şi mi-a dat o scrisoare. Am deschis scrisoarea şi am văzut înăuntru fotografia pe care mi-o dăduse Domnul prima oară şi o declaraţie de renunţare a rabinului comunităţii evreieşti. Din nou am fost extaziat de fotografia cu cele 360 persoane. Apoi un glas necunoscut a răsunat în casă, care mi-a spus: ,,Atât de mulţi aţi plecat şi atât de mulţi v-aţi întors. A sosit vremea să nu asculţi pe nimeni. Ia-ţi familia şi vino cu Mine, păcatul părinţilor tăi te chinuie. Pocăieşte-te şi vino cu Mine pentru a te mântui”.

Din acea clipă, credinţa mea s-a aprins şi mai mult şi mi-am anunţat familia îndemnându-i pe toţi să mergem cât mai repede cu putinţă la mitropolitul Serafim pentru catehizare şi botez. A doua zi, am aflat de la un prieten că fraţii mei de atunci, israeliţi, născociseră un plan pentru a mă izgoni din sinagogă dacă aş fi mers la sinagogă sâmbătă, asemenea altor cărturari şi farisei în zilele Domnului. Aşa că am evitat aceasta şi în a treia zi de Paşti ne-am dus la mitropolit pentru catehismul familiei, făgăduind prea sfinţiei sale că îl vom înştiinţa cu 10 zile înainte de botezul nostru.

 

Cea de-a treia arătare a Domnului

Au trecut (cele) 40 de zile dintre Paşti şi ajunul Înălţării, moment în care este prăznuită Cincizecimea israeliţilor, şi noi aveam obiceiul de a petrece noaptea în diferite case, adunaţi câte mai mult de 20 persoane, pentru a studia tradiţia legii mozaice de pe Sinai. În acea noapte, împreună cu familia mea, studiam o carte care conţinea discuţia Sfântului Arhiepiscop Grigorie cu un rabin numit Erwan, care fuseseră invitaţi de un rege al Etiopiei să vorbească despre Hristos (a se vedea Vieţile Sfinţilor în data de 19 decembrie). Rabinul şef a cerut un răgaz de 40 zile pentru a studia Sfânta Scriptură şi apoi să discute. După încheierea acestui răgaz, el a venit şi a discutat 3 zile şi 3 nopţi cu 70 de învăţaţi. În cele din urmă, israeliţii au spus că ei vor crede cu condiţia ca Domnul să li Se arate, lucru care s-a împlinit. Dar din cauza puţinei credinţe a evreilor, de îndată ce Domnul li S-a arătat lor ,,în timp ce uşile erau încuiate” (El a venit pe un nor în mijlocul încăperii), arhiepiscopul s-a rugat şi ei au fost orbiţi. Apoi, orbi fiind ei, arhiepiscopul i-a îndemnat să se boteze. După botez, ochii sufletelor lor s-au deschis şi ei au crezut în Mântuitorul omenirii Hristos, alături de regele şi curtea lui (n.r.: regele şi curtea lui erau creştini), în total 1.500 oameni din cetate.

Era miezul nopţii când citeam acestea şi am auzit de 3 ori ciocănind în acoperişul casei mele şi cuprins de teamă am închis cartea şi m-am dus să mă culc. Apoi am auzit ciocănit în uşa camerei mele şi înăuntru a intrat Domnul nostru Iisus Hristos, ţinând în mâna Sa o bucăţică de vată îmbibată cu ulei şi cu ea m-a uns în cruce pe faţă şi mi-a spus: ,,Paul, Paul, de mâine tu vei fi al Meu. Oricine apare, nu te înspăimânta, Eu voi fi cu tine”. M-am dat jos din pat imediat şi i-am spus soţiei mele şi le-am spus tuturor membrilor familiei mele ce mi s-a întâmplat pentru a se păzi şi a nu se înspăimânta de nici o laşitate sau ofertă de bani, oricât de mult ar fi, lucru care din nefericire s-a întâmplat a doua zi.

 

Tentativa de mită

În ziua următoare, prima zi a Cincizecimii evreieşti, în jur de ora 11 dimineaţa, întreg consiliul comunităţii a venit la mine acasă pentru a mă convinge [să nu mă creştinez], oferindu-mi sume uriaşe. Acest lucru a fost făcut chiar de rudele mele care sosiseră din Corfu. Însă fiind pus în gardă de Domnul meu, am stat neclintit împreună cu familia mea, îndreptând credinţa cu botezul meu în numele Dumnezeului celui în Treime, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

 

Ziua de 8 iunie 1952

A doua zi l-am înştiinţat pe Mitropolitul Serafim al Artei să ne boteze. Astfel că, duminică 8 iunie 1952, ziua Cincizecimii Bisericii Ortodoxe, la 12 la amiază, a avut loc botezul meu împreună cu al celor 3 membri ai familiei mele înaintea clerului şi autorităţilor oraşului şi a multor oameni, socotiţi la peste 3.000.

 

Epistola lui Paul Fotiou, fost rabin al Artei, către rabinii şi conducătorii lui Israil

Şi cei ce vor rămânea dintre voi se vor strica pentru păcatele sale şi pentru păcatele părinţilor săi, în pământul vrăjmaşilor săi se vor topi. Şi vor mărturisi păcatele sale şi păcatele părinţilor săi, pentru că au călcat legea, şi m-au trecut cu vederea, şi au venit înaintea mea pe de laturi (Leviticul 26, 39-40).

Iubiţii mei evrei, vedeţi minunea distrugerii noastre zilnice din partea germanilor, care din nefericire ne-au prins şi ne-au nimicit din cauza păcatelor părinţilor noştri, care au deformat tâlcuirea Sfintelor Scripturi şi L-au răstignit pe Mesia Hristos, şi păcatul răstignirii a fost aruncat asupra noastră, când lacomii farisei au spus înaintea lui Pilat: Sângele lui asupra noastră şi asupra feciorilor noştri (Matei 27, 25) şi restul mulţimii a fost de acord spunând Amin şi El a fost luat …

În cele din urmă, iubiţii mei, vedem în limba ebraică un cuvânt mai mare în scris decât orice alte cuvinte, pe care ar trebui să-l strigăm cu putere şi ton melodice: Aduceţi-vă aminte de legea lui Moisi robul meu, precum v-am aşezat vouă în Horiv porunci şi îndreptări (Maleahi 4, 4) etc. Este necesar să studiem fiecare amănunt din acest capitol, împreună cu capitolul 26 din Leviticul în care sunt scrise toate nenorocirile evreilor pentru neascultarea Legii lui Dumnezeu, până în punctul în care noi suntem un popor vinovat …

Iubiţilor, nu vorbesc din interes material, ci vorbesc prin darul Sfântului Duh pe care l-am primit înlăuntrul meu de la Domnul nostru Iisus Hristos în ziua botezului meu. Vă vorbesc vouă prin pocăinţă, atât pentru mine cât şi pentru toată omenirea, faţă de Domnul nostru Iisus Hristos, care este Mesia şi Mântuitorul tuturor păcătoşilor care se pocăiesc, şi poate că într-o zi noi toţi vom fi o turmă sub un Păstor – Hristos. Amin.

 

Cu dragoste întru Hristos,

Paul Fotiou