'Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului'

de arhimandrit Teofilact Marinakis

Editura Sophia, Bucureşti 2008

 

 

Răpit fiind la cer, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos a fost călăuzit de un înger, care l-a dus să vadă frumuseţile raiului şi să se îndulcească de strălucirea cea cerească. După cum i-a istorisit apoi prietenului său Nichifor, sfântul a văzut livezile înflorite şi pline de roade, unde cântau păsări fără de număr. Pomii raiului i-a văzut mai minunaţi decât orice pom de pe pământ, căci sunt sădiţi de mâna dumnezeiască. Vânturile line şi bine mirositoare care suflau prin livezi făceau pomii să-şi clatine frunzele, scoţând sunete minunate.

 

 

 

Apoi îngerul l-a dus şi mai sus, deasupra tăriei cerului, unde Andrei s-a închinat Sfintei Cruci celei de viaţă dătătoare, umplându-se de negrăită dulceaţă la vederea acesteia. Urcând şi mai mult, sfântul s-a învrednicit a-L vedea pe Stăpânul Hristos, stând pe scaunul slavei Sale şi s-a închinat PC. Pagini duhovnicesti 19-1Lui. Iar vederea Feţei Sale este de netâlcuit.

O singură mâhnire avea Andrei în inima sa mergând cu îngerul prin rai, aceea că nu a văzut-o pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu. Atunci spune Andrei ,,am văzut un bărbat luminos ca un nor, purtând o cruce şi zicându-mi: ‘Oare pe Împărăteasa cea preastrălucită a puterilor cereşti ai vrut a o vedea aici ? Nu este acum aici, căci s-a dus în lumea cea încercată de primejdii, ca să le ajute oamenilor şi să-i mângâie pe cei nenorociţi. Şi ţi-aş fi arătat ţie sfântul ei loc, dar nu este acum vreme, că, iată, se cade ţie a să te întorci de unde ai venit, precum îţi porunceşte Stăpânul”.

Însă acea dorire fierbinte a lui Andrei, de a o vedea pe Născătoarea de Dumnezeu, s-a împlinit în chip minunat altfel, ca o încredinţare că ne apără mereu ca o maică iubitoare de toate primejdiile şi strâmtorările pe cei ce alergăm către ajutorul său.

Minunea s-a petrecut în ziua cea dintâi a lui octombrie, fiind duminică, după cântarea cea de toată noaptea, în preaslăvita biserică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cea din Vlaherna, plină de mulţimea credincioşilor. Ridicând ochii în sus, Sfântul Andrei a văzut-o pe Împărăteasa cerului, pe Acoperitoarea a toată lumea stând în văzduh şi rugându-se, strălucind ca soarele şi acoperind poporul cu cinstitul ei omofor.

Şi era înconjurată de mulţimea arhanghelilor şi a îngerilor, de cetele proorocilor, adunarea apostolilor, mulţimea mucenicilor, soborul arhiereilor şi al cuvioşilor, sfintele femei, împreună cu Înaintemergătorul şi cu Teologul, ce-i aduceau cântări de laudă pentru nemăsurata ei iubire de oameni.

 

,,Icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului” – presărate în toate colţurile Greciei, spre mângâierea şi alinarea credincioşilor ce se înviforează de necazuri şi ispite – sunt o dovadă minunată şi plină de dulceaţă duhovnicească a faptului că Preasfânta Fecioară degrabă aleargă în ajutorul celor care-i cer cu sârguinţă ajutorul şi o cheamă în rugăciunile lor.

În tot locul se află icoane făcătoare de minuni venite pe apă, găsite în câmp, în pădure, strălucind de darul minunilor, unele zugrăvite de iconari iscusiţi, altele nefăcute de mână omenească, icoane mai mari sau mai mici, unele mai deosebite şi mai strălucite ca altele. Multe au fost găsite acolo unde Maica Domnului a dorit ca credincioşii să-i construiască lăcaş de închinare, unde să poată alerga spre izbăvire de necazuri şi strâmtorări.

Alături de istorisirile minunate despre aflarea icoanelor, arhimandritul aşează ca într-o cunună minunile săvârşite de Mijlocitoarea noastră cea fierbinte pentru tot sufletul cel necăjit şi dosădit: tămăduiri de boli care de care mai grozave, din primejdii de moarte, de furtuni pe mare (când vine Ea însăşi şi cârmeşte corabia sau alină vijeliile), din strâmtorările piraţilor sau ale otomanilor care veacuri de-a rândul i-au asuprit pe creştini, şi mai nou ale germanilor în cel de-al doilea război mondial, pedepsirea hulitorilor şi necredincioşilor şi chiar întoarcerea lor la credinţă, flori care înfloresc din nou după ce s-au ofilit, animale care fac voia Maicii preacurate etc.

Pentru toate minunile sale, credincioşii i-au ridicat biserici, i-au împodobit icoanele în ferecături de aur şi argint, i-au dăruit ce aveau mai de preţ pentru a o cinsti şi a-şi arăta recunoştinţa pentru ajutorul şi mijlocirea ei înaintea tronului ceresc.

 

Am vrut să ilustrez această mică prezentare a cărţii cu o minune din carte … dar nu am ştiut pe care să o aleg. Am scris întâi una, apoi, răsfoind cartea, m-am răzgândit, plăcându-mi alta, şi tot aşa, căci nu se poate spune că una este mai frumoasă ca celelalte, toate arătând cu câtă dragoste ne înconjoară Maica noastră cea din ceruri … ,,Mireasă a lui Dumnezeu, nu este cu putinţă a număra măririle tale şi a spune adâncul cel nepătruns al minunilor tale, care sunt mai presus de minte, care pururea le săvârşeşti celor ce cu dragoste te cinstesc pre tine şi cu credinţă ţi se închină, ca uneia adevărată Născătoare de Dumnezeu”.

 

 

Maica Domnului Sumela din Pont

Semeţul şi crudul sultan Selim I, aflându-se odată la vânătoare, a ajuns şi la Mânăstirea Sumela. Mânăstirea şi chiliile i-au părut temutului sultan casă cerească pentru îngeri. Înmărmurit de frumuseţea ei fără seamăn şi de măreţia ei, i-a întrebat pe însoţitori: ,,Ce e cu palatul acesta ? Cine locuieşte în el ?” Curtenii i-au răspuns: ,,Este mânăstirea creştină a Maicii Domnului”.

Această construcţie îl ruşina pe profet, iar pe el îl umilea, aşa cum stătea mândră deasupra stâncii, ca un împărat al Bizanţului, dar mai ales fiindcă nici un sultan nu a putut-o cuceri. Plin de mânie, a zis însoţitorilor să o distrugă şi nimic să nu rămână în picioare din palatul ceresc.

N-a sfârşit bine porunca şi s-a prăbuşit la pământ, tăvălindu-se şi făcând spume. Credinciosul său vizir a îngenuncheat lângă el sfătuindu-l să-şi ia porunca înapoi, căci a fost pedepsit de Stăpâna locului, Maica Domnului a creştinilor.

Şi atunci sultanul s-a mai uitat o dată spre mânăstire, s-a smerit şi a înălţat rugă fierbinte către Maica Domnului, primind vindecare. Apoi a trimis mânăstirii daruri bogate şi i-a recunoscut cu firman toate privilegiile pe care i le dăduseră Comnenii, la care a adăugat şi altele. Firmanul este din anul 1522. A mai poruncit ca 5 candele mari să ardă zi şi noapte în faţa icoanei Preacuratei. Şi alţi sultani au dat mânăstirii privilegii de-a lungul timpului …

 

 

PC. Pagini duhovnicesti 19-2

PC. Pagini duhovnicesti 19-3

PC. Pagini duhovnicesti 19-5

Mânăstirea Sumela din Pont

 

 

Icoana Maicii Domnului Kera-Kardiotissa

Împăratul Teofil al Bizanţului – prigonitor al lui Iisus şi al Maicii Sale, şi batjocoritor al creştinilor şi al sfintelor icoane – auzise despre evlavia cu care cinstea binecredinciosul popor cretan icoana Maicii Domnului Kera-Kardiotissa şi despre marea purtare de grijă pe care o avea pentru ea şi turba ca un diavol care scoate flăcări în iad.

În mânia sa, a poruncit să fie adusă la Constantinopol. Purtată spre capitala imperiului, icoana s-a întors în chip minunat ,,purtată pe aripi de îngeri”, la lăcaşul său.

S-a mirat foarte împăratul iconomah de chipul minunat în care icoana s-a întors în Creta cu o pală de vânt, dar nu şi-a schimbat nici gândul, nici dispoziţia. A poruncit şi o a doua pribegie a Maicii Domnului: icoana să fie adusă din nou la Constantinopol şi, ca să se asigure că va rămâne acolo, a dat poruncă s-o lege în lanţuri de o coloană de marmură, ca pe o răufăcătoare aruncată în temniţă.

În faţa voii şi atotputerniciei lui Dumnezeu, silnicia şi puterea oamenilor şi a regilor e doar o surcică, pulbere şi ,,baloane de săpun”. Ca să-i arate împăratului care e voia şi puterea Maicii Domnului Kera-Kardiotissa, icoana s-a întors din nou în Creta, luând cu ea şi uneltele robiei sale: coloana de marmură şi lanţurile.

Astăzi coloana se găseşte pe pajiştea din faţa mânăstirii, iar lanţul este la icoana Maicii Domnului din catapeteasmă. Însă pribegia icoanei Kera-Kardiotissa nu s-a încheiat aici, ea fiind furată de un negustor şi dusă la Roma, unde se află şi astăzi, în Biserica Sfântului Alfonso din Exquilin.

 

PC. Pagini duhovnicesti 19-7

PC. Pagini duhovnicesti 19-6

Mânăstirea Kardiotissa din Creta

 

PC. Pagini duhovnicesti 19-4

 

Se poate vedea, în imagine, lanţul cu care a fost legată icoana