,,Minunate-s lucrurile Tale, Doamne, toate întru înţelepciune le-ai făcut”

de monah Ioachim


Lumea făpturilor necuvântătoare nu încetează să ne uimească cu gingăşia ei. Am primit, prin mail, următoarea istorie din lumea animalelor, pe care dorim să v-o împărtăşim.

Un pui de hipopotam a fost luat de curent de pe Râul Sabaki din Kenya şi dus până în Oceanul Indian, unde valurile tsunami, generate de cutremurul de mare intensitate din largul coastelor Indoneziei de la sfârşitul anului 2004, l-au silit să eşueze pe coasta kenyană.

Aici, el a fost salvat de apărătorii animalelor, care l-au dus pe puiul mai mic de un an, ce cântăreşte peste 300 kg, într-un centru pentru animale din portul Mombasa. Hipopotamii sunt din fire animale sociabile, cărora le place să stea alături de mama lor în primii 4-5 ani de viaţă, astfel că puiul a simţit nevoia unei mame care să-i poarte de grijă.

În portul kenyan, puiul de hipopotam s-a ataşat puternic de o broască ţestoasă, de parte bărbătească, ce are aproape 100 de ani. Iată cum descrie evenimentele ecologul Paula Kahumbu, care se ocupă de Parcul Lafarge:

,,Este incredibil. Un pui de hipopotam mai mic de un an a fost adoptat de o broască ţestoasă de parte bărbătească, de aproape 100 de ani, şi ţestoasa pare fericită să fie mamă. După ce a fost luat de val şi şi-a pierdut mama, puiul a fost traumatizat. A trebuit să-şi caute pe cineva care să-i fie mamă. Din fericire, a întâlnit-o pe ţestoasă şi s-a legat puternic de ea. Cele două animale înoată, mănâncă şi dorm împreună. Puiul o urmează pe ţestoasă exact cum şi-ar fi urmat mama adevărată. Dacă cineva se apropie de ţestoasă, hipopotamul devine agresiv, ca şi cum şi-ar proteja mama biologică”.

Ecologul spune: Din fericire. Noi am spune: Din purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de toate făpturile, de la furnici la elefanţi, puiul de hipopotam şi-a găsit o mamă care să-i poarte afecţiune. Dumnezeu a îngăduit această afecţiune între două animale atât de diferite, pentru a ne arăta nouă, oamenilor, sensibilitatea şi gingăşia animalelor care, chiar dacă nu au raţiune şi nu vorbesc, au sentimente unele faţă de altele.

Într-adevăr, în această lume în care sentimentele curate dintre oameni sunt din ce în ce mai rare, afecţiunea dintre cele două făpturi ale lui Dumnezeu vine ca o mustrare pentru oamenii care au ajuns mai rău ca necuvântătoarele ...

Iată, omul înzestrat cu raţiune, care poate cugeta şi socoti ce preţ au sentimentele, se dovedeşte a fi mai josnic decât făpturile care nu au raţiune, dar împlinesc voia lui Dumnezeu.

Imaginile de mai jos valorează mai mult decât orice cuvinte frumoase am înşirui noi pe hârtie:


PC. Pagini duhovnicesti 03-1

PC. Pagini duhovnicesti 03-2

PC. Pagini duhovnicesti 03-3

PC. Pagini duhovnicesti 03-4

PC. Pagini duhovnicesti 03-5

PC. Pagini duhovnicesti 03-6

PC. Pagini duhovnicesti 03-7