Cine e online?

Avem 47 vizitatori și nici un membru online

Minunea arătată păgânilor în timpul slujbei sfintei liturghii

în Biserica Sfântului Mormânt, când păgânii stricaseră cetatea

şi voiau a dărâma şi sfânta biserică, la anul de la Iisus Hristos 1009

 

Pe când Amurat împărăţea în Babilon, iar în Arabia Amfilog, creştinii ce locuiau în Ierusalim aveau totdeauna certuri cu necredincioşii jidovi pentru învierea şi înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos la ceruri. De aceea aveau mare pizmă necredincioşii jidovi asupra creştinilor încât luând multe daruri, au mers în Babilon şi le-au dat lui Amurat împaratului, spunându-i multe pâri asupra creştinilor zicând că sunt răzvrătitori şi vor să se scoale asupra lui cu război, ca să-şi facă ei împărăţie în Ierusalim.

Atunci împăratul supărându-se foarte, a poruncit să se gătească oştile sale, înştiinţând totodată şi pre Amfilog cel ce împărăţea în Arabia, ca îndată ridicându-şi oştile sale, să pornească la Ierusalim, unde unindu-se amândoi să strice PC. Pagini duhovnicesti 87Ierusalimul şi Biserica, pierzând pre toţi creştinii, astfel încât să nu se mai pomenească numele lui Hristos.

Amfilog fără întârziere, strângând oştile sale, a pornit asupra Ierusalimului ca să sfărâme din temelii cetatea şi biserica; însă, Atotputernicul Dumnezeu cu minunile Sale a apărat locul cel sfânt al Său, din mâinile vrăjmaşilor.

În acea vreme era în Ierusalim patriarh Sfântul Meftodie, care auzind că vine asupra Ierusalimului împăratul Amfilog cu atâtea naţiuni păgâne, a fugit de frică în Antiohia, lăsând pre un preot pre nume Ioanichie, să păzească şi să slujească în toate zilele la Biserica Sfântului Mormânt, ceea ce şi făcea cuviosul preot, slujind şi rugăciuni înălţând către Dumnezeu cu lacrimi fierbinţi, ca să apere Biserica Sa de năvălirile păgânilor.

Nu după mult timp veni păgânul împărat cu oştile sale şi sfărâmă toată cetatea; iar trimiţând să se dărâme şi biserica ce este deasupra groapei lui Hristos, Atotputernicul Dumnezeu a acoperit-o cu un nor, astfel încât nici unul din păgânii ostaşi nu putea să o vază. Atunci mai marele ostaşilor se duse la împăratul şi-i spuse că fărâmând toată cetatea, biserica creştinilor nu o putu găsi; iar împăratul necăjindu-se, chemă îndată pre cel mai credincios din miniştrii săi, şi-l trimise ca să vază aceasta. Acesta venind, din voia lui Dumnezeu, n-a fost oprit de a intra în biserică, unde mergând nu află pre nimeni, decât pre preotul cu un ajutor al său, gătindu-se a sluji sfânta liturghie, şi numaidecât sări ca un leu sălbatic asupra preotului, ca să-l ducă la împăratul, iar Dumnezeu voind să arate acelor necredincioşi puterea Sa, pentru mântuirea lor, prin o putere nevăzută a făcut de au înţepenit mâinile aceluia care voia să ia pre preot, astfel încât rămăsese ca de fier, neputând a le întoarce. Atunci acela plin de spaimă, cunoscând puterea credinţei creştineşti, a căzut la picioarele preotului, cerându-şi iertare, iar preotul iertându-l şi binecuvântându-l, s-au făcut mâinile lui sănătoase ca mai înainte; după aceea, preotul zise acelui ministru: mergi de spune împăratului, toate ce ai văzut.

Acesta mergând şi spunând împăratului puterea minunii şi toate ce văzuse, acesta nu numai că nu a crezut ceea ce-i spunea boierul, ci plin de mânie s-a jurat că va face acea biserică grajd, şi pre urmă o va strica din temelie, poruncind să se aducă fără întârziere mulţime de cai şi cămile, şi încălecând împreună cu miniştrii şi boierii săi, au mers la PC. Pagini duhovnicesti 87 1biserică şi au băgat toate acele animale înlăuntru intrând şi împăratul cu ai săi; iar preotul voind a sluji liturghia, după obicei, a ieşit în mijlocul bisericii, şi închinându-se cu frica lui Dumnezeu a zis rugăciunea: ,,Doamne, trimite mâna Ta şi mă întăreşte spre slujba aceasta”, şi îndată de acea voce a preotului, au căzut toate vitele ce băgase în biserică ca şi când ar fi fost lovite de trăsnet, şi au murit.

 

Biserica Sfântului Mormânt astăzi

 

Această minune văzând-o împăratul şi toţi câţi erau cu dânsul, s-au spăimântat, şi poruncind să scoaţă acele animale moarte din biserică, ceru un scaun şi şezu, zicând celor ce era cu dânsul: Să şedem să vedem cum săvârşesc creştinii jertfa lor, ca să putem povesti de această minune marelui împărat Amurat; iar prea bunul Dumnezeu, care nu voieşte moartea păcătoşilor şi a necredincioşilor, ci ca să se întoarcă şi să fie vii, trimise lumina strălucirii Sale, şi lumină ochii cei sufleteşti ai împăratului, care începu a asculta liturghia cu luare aminte.

Deci, apropiindu-se preotul de sfântul jertfelnic, au văzut faţa lui luminată mai mult decât soarele şi o mulţime de tineri îmbrăcaţi în haine albe şi feţele lor luminate, iar în mijlocul lor avea un Prunc minunat şi împodobit mai mult decât toată podoaba cerului, luminat foarte, şi înfrumuseţat, pre care îl puseră pre sfânta masă, şi luând preotul prescura după obicei în mâna stângă, iar copia în cea dreaptă şi zicând: ,,Întru pomenirea Domnului nostru Iisus Hristos”. Împăratul n-a văzut prescura, ci a văzut pre acel Prunc minunat; şi când a împuns preotul prescura zicând: ,,Junghie-se Mielul lui Dumnezeu”, îndată a curs sânge şi apă; iar împăratul a văzut că a junghiat pre acel Prunc minunat curgându-i din coastă sânge şi apă.

Acestea văzând împăratul, s-a umplut de mânie, zicând: Acesta este un ucigaş, căci a junghiat un Prunc aşa de frumos, încât frumuseţea lui întrece pre toată lumea; şi îndată a poruncit ostaşilor să înconjoare biserica, ca să nu scape preotul pre undeva, ca după ce-şi va isprăvi slujba să-l omoare.

 

PC. Pagini duhovnicesti 87 2

Sfântul Vasilie cel Mare (stânga) şi Sfântul Ioan Gură de Aur (dreapta) slujind Jertfa cea nesângeroasă

Epitaf din secolul XV, Mânăstirea Hilandaru, Muntele Athos

 

După aceea, a văzut împăratul oameni mulţi, pentru care preotul aducea jertfă, unii aveau feţele luminate, iar alţii întunecate, şi îngerul lui Dumnezeu lua jertfa celor drepţi şi o punea pre jertfelnic, iar ale celor păcătoşi răi le ardea în foc.

Când preotul zise: ,,Binecuvântată este împărăţia a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh”, în acel ceas s-a umplut toată biserica de luminări minunate şi altarul de foc dumnezeiesc; văzând acestea împăratul, a zis către ostaşii săi: Minunată vedere văzurăm noi astăzi.

Iar când a zis preotul: ,,Cu pace Domnului să ne rugăm” au văzut împăratul mulţime de îngeri stând înaintea lui Dumnezeu şi rugându-se pentru pacea lumii. Zicând preotul: ,,Pentru cei ce umblă pre mare şi călătoresc”, întru acel ceas arată Dumnezeu împăratului marea învăluită în valuri grele, şi corăbiile gata a se primejdui; şi îndată cu cuvântul preotului s-au alinat marea, iar corăbierii mulţumea lui Dumnezeu. Iar când zise preotul: ,,Pre prea sfânta curata, prea binecuvântata, Stăpâna noastră”, atunci văzu împăratul pre prea sfânta Maica lui Dumnezeu, pogorându-se din cer cu mulţime de îngeri şi stând înaintea sfintei mese, şi-au ridicat mâinile la cer, şi cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu pentru toţi creştinii, care o cinstesc pre ea.

Iar când ieşi preotul cu Vohodul au văzut împăratul pre Arhanghelul Mihail şi Gavriil, ţinând unul de-a dreapta şi altul de-a stânga, iar după ce au venit în altar, când zicea rugăciunea: ,,Dumnezeule cel sfânt, care întru sfinţi odihneşti”, au văzut împăratul mulţime de îngeri ridicând sfânta jertfă, şi Arhanghelul Mihail au zis: ,,Să luăm aminte”, iar Gavriil: ,,Pace tuturor”. Şi după aceea trecu preotul după sfânta masă să aştepte până vor ceti Apostolul, iar pre urmă l-au luat de acolo doi îngeri şi l-au dus cu cinste înaintea sfintei mese, şi cum au început a ceti Sfânta Evanghelie, au văzut împăratul 300 de îngeri pogorându-se din cer şi stând împrejurul preotului, care îndată ce zicea el câte un stih îl lua îngerii din gura lui unul după altul, şi aşa sfârşind Evanghelia, îndată s-au dus îngerii cu laude şi cu cântări dumnezeieşti, ca să-şi dea fieştecare cuvintele înaintea lui Dumnezeu.

Acestea văzând împăratul fu cuprins de frică şi de spaimă mare, şi când zise preotul: ,,Că milostiv şi iubitor de oameni” au văzut împăratul ieşind din altar îngerii cu un vas plin de mir scump de al căruia miros s-a umplut toată biserica, şi cu acel mir au început a mirui pre cei credincioşi, şi neaflându-se creştini mulţi, căci nu venise de frica împăratului, au venit îngerul la dânsul şi i-au zis: Iată mirul rămâne că nu sunt creştini adunaţi în acest sfânt loc pentru frica ta, tu vei da seama la înfricoşata judecată a lui Hristos. Atunci împăratul şi cu credinciosul lui Moalip zise cu un glas: Miruieşte-ne şi pre noi că de acum vom crede şi noi în Hristos, asemenea au zis şi ceilalţi domni ai săi, şi dacă i-au miruit îngerul, îndată au căzut de pre ochii lor ca nişte solzi.

Iar când au zis preotul: ,,Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi” au văzut împăratul şi toţi domnii ce erau cu dânsul că au venit un înger din cer înarmat cu arme de foc, şi lega pre cei păcătoşi şi îi scotea din mijlocul celor credincioşi, iar când au zis: ,,Ca sub stăpânirea ta fiind păziţi pururea”, atunci a văzut împăratul şi cei ce erau cu el că s-a pogorât din cer îngeri cu arme de foc şi alţi îngeri ai satanei întunecaţi au venit, care aducea pâri asupra preotului, iar îngerii cei luminaţi le-au ieşit înainte şi i-au scos afară din biserică, şi a luat sfintele daruri împreună cu preotul, şi au făcut Vohodul cel mare, după obicei, însoţindu-l pre el şi cântând: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, şi când au zis preotul către diacon: ,,Duhul Sfânt să vie preste tine”, atunci au văzut împăratul şi cu ai lui pre Duhul Sfânt în chip de porumb pogorându-Se din cer şi odihnind preste sfintele daruri. Şi toată biserica s-a umplut de buna mireasmă a darului prea Sfântului Duh, iar sfântul altar s-a luminat mai mult decât razele soarelui.

Şi când au zis preotul: ,,Să ne iubim unul pre altul”, atunci au văzut împăratul şi cei cu el pogorându-Se din cer Dumnezeu Părintele cu 12 heruvimi, 6 de-a dreapta şi 6 de-a stânga, şi au sărutat sfântul agneţ zicând: ,,Acesta este Fiul Meu cel iubit, care curăţeşte păcatele lumii”, şi iarăşi s-au suit la cer, iar Amfilog au plâns mult văzând aceste minuni prea slăvite.

Iar când au zis preotul: ,,Să stăm bine, să stăm cu frică”, atunci au văzut împăratul pogorându-Se Duhul Sfânt deasupra preotului, şi odihnind preste el l-a umplut de lumina Sa cea dumnezeiască, şi când au zis: ,,Să luăm aminte sfânta jertfă cu pace a o aduce”, au văzut împăratul Pruncul cel junghiat că S-a înălţat la cer, şi au venit cu 40 de serafimi înconjurând sfânta masă, iar când au zis preotul: ,,Cântare de biruinţă cântând, strigând”, au văzut împăratul pre Dumnezeu Părintele pogorându-Se din cer cu 12 serafimi, având fieştecare câte 6 aripi, şi cu două îşi acoperea feţele sale, cu două picioarele, iar cu două zbura şi cânta cu glas mare: ,,Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot”, iar Părintele cel Ceresc au sărutat pre Fiul Său şi S-a înălţat la cer.

Şi iar când au zis preotul: ,,Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu”, atunci au văzut împăratul biserica plină de îngeri şi au zis toţi cu un glas: Amin. Şi când au zis: ,,Beţi dintru acesta toţi”, au văzut doi îngeri pogorându-se din cer, şi luând păcatele oamenilor le ardea în foc, iar când au zis: ,,Mai ales pentru prea curata” atunci au văzut împăratul că s-a deschis întunericul cel mai din afară, şi au mers un înger al lui Dumnezeu, să spună creştinilor de acolo bucurie, că Născătoarea de Dumnezeu va să-i scoaţă de acolo cu rugăciunile sale. Iar când au zis preotul: ,,Şi ne dă nouă cu o gură, şi cu o inimă” au văzut împăratul şi cei cu el ieşind un serafim din altar şi zicând creştinilor: Staţi toţi cu frica lui Dumnezeu la un gând, lăudând numele Domnului”.

Iar când au zis preotul: ,,Şi ne învredniceşte pre noi, Stăpâne” au văzut împăratul şi cei cu el pogorându-se din cer Arhanghelul Mihail şi Gavriil şi îngenunchind în mijlocul bisericii au cetit Tatăl nostru împreună cu toţi creştinii. Iar când au zis preotul: ,,Capetele voastre Domnului să le plecaţi” atunci au văzut împăratul un înger ieşind din altar, având cununi de aur în mâinile sale, pre care era să le pună pre capetele celor credincioşi, şi venind la împăratul, au pus o cunună pre capul lui, zicându-i: Iată această cunună este încredinţarea cum că te vei face creştin, şi vei pătimi munci pentru numele lui Hristos şi o vei purta în veci înaintea scaunului lui Dumnezeu.

Acestea auzindu-le împăratul, foarte s-a veselit în sufletul său, şi cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu ca să-l învrednicească sfântului botez, şi vedea împăratul pre oamenii care vorbea în biserică în vremea liturghiei, că şedea diavolii călare pre ei, şi-i îndemna spre toate vorbele deşarte şi lumeşti, ca să nu poată asculta dumnezeieştile cuvinte.

Când au zis preotul: ,,Cu darul şi cu iubirea de oameni” au văzut împăratul pogorându-Se din cer Dumnezeu Părintele, şi au luat sfântul agneţ din mâinile preotului şi-l împărţi singur cu mâinile Sale, şi au dat preotului zicând: ,,Primeşte slujitorule al Fiului Meu cel iubit, care au pătimit pentru toată lumea”, asemenea şi paharul luându-l i-a dat zicând aceleaşi cuvinte. Iar când au zis preotul: ,,Înalţă-Te preste ceruri Dumnezeule, şi preste tot pământul slava Ta” atunci au văzut împăratul că s-au pogorât din cer toate cetele îngereşti spre sfântul altar, şi cu mare cinste au luat Pruncul cel înjunghiat pre care L-a văzut împăratul şi era viu nevătămat, şi mai luminat decât soarele, şi L-a dus la cer cu multe cântări îngereşti spre scaunul dumnezeirii.

Acestea văzându-le Amfilog au căzut cu faţa la pământ strigând: Miluieşte-mă pre mine păcătosul, Mielule al lui Dumnezeu, nu te îndura de mine, ci mă scoate din întunericul păgânătăţii ca să nu pier în veci ! Şi numaidecât veni glas zicând: Botează-te şi te voi da în ceata sfinţilor pe care i-ai văzut. Iar când au zis preotul: ,,Drepţii primind dumnezeieştile” atunci au văzut împăratul că au venit un înger înfricoşat şi luând toate păcatele preotului ce era scrise pre un catastih le-au ars în foc, rămânând preotul curat, şi săvârşind sfânta liturghie au luat anafura şi s-a dus la împăratul.

Iar el au zis preotului ispitindu-l: Ce-mi aduci mie aceste sfărâmituri de pâine ? Eu te-am văzut că ai tăiat un prunc mai luminat decât soarele, şi carnea lui o ai mâncat, de ce dar nu-mi aduci şi mie ? Că cunosc şi eu şi crez în Domnul Iisus Hristos. Iar preotul fiind luminat de Duhul Sfânt, au înţeles îndată arătarea ce s-a făcut împăratului, şi i-a zis: Mai bun eşti tu înaintea lui Dumnezeu decât mine, căci eu am slujit cu această pâine, şi mai mult nu ştiu, dar pre cât cunosc, zic domniei tale să primeşti această anafură ce este dar bisericesc, iar după ce te va lumina Dumnezeu cu darul sfântului botez, vei lua această taină dumnezeiască, a prea sfântului trup şi sânge al lui Hristos.

Atunci au zis împăratul şi cu toţi ai lui către preot: Botează-ne pre noi, sluga lui Hristos, iar preotul au zis: Nu este iertat la noi ca să boteze preotul pre împăratul sau pre domnii lui, fără blagoslovenia patriarhului, ci te sfătuiesc pre împărăţia ta să trimiţi la Antiohia să vie patriarhul, şi el te va boteza. Acestea auzindu-le împăratul, fără zăbavă au trimis la Antiohia, scriind patriarhului cu multe rugăciuni ca să vie să-l boteze, arătându-i că Dumnezeu i-a descoperit înfricoşata taină a credinţei, şi acum se căieşte de sălbăticia cea mai de înainte. Patriarhul primind scrisoarea, s-a veselit foarte, mulţumind lui Dumnezeu pentru întoarcerea împăratului, şi fără zăbavă sculându-se au plecat la Ierusalim, iar împăratul Amfilog auzind că se apropie patriarhul, au poruncit domnilor săi să strângă toată oastea, şi cu multă podoabă au ieşit înaintea patriarhului, care văzând că vine atâta mulţime de oaste asupra lui, foarte s-a spăimântat, socotind nu cumva să fie vreo înşelăciune.

Iar dacă s-a apropiat împăratul de patriarh, au descălecat după cal, şi s-a închinat patriarhului până la pământ, zicându-i: Bine ai venit, părintele şi luminătorul sufletului meu, iar patriarhul l-a sărutat pre el, şi intrând în cetate, împăratul au cerut sfântul botez, lepădându-se de păgânătate şi de toate faptele ei, şi l-a botezat pre el patriarhul în Biserica Sfântului Mormânt. Au botezat încă şi pre toţi domnii şi boierii ce era cu dânsul, pre mai marii oştilor şi toată oastea ce venise cu el, şi învăţându-i destul pentru credinţa creştinească, le-au proorocit că vor pătimi munci şi vor muri pentru Hristos, învrednicindu-se a primi cununa mucenicească de la Dumnezeu şi desfătarea cea cerească. Şi au blagoslovit patriarhul pre împăratul, şi toată oastea rugându-se pentru ei, şi aşa s-a despărţit împăratul de patriarhul cu mare jale.

Deci plecând împăratul Amfilog s-a dus la Amurat, şi i-a spus toate cele ce s-au întâmplat, şi minunile ce a văzut la Ierusalim în vremea sfintei liturghii ce o fac creştinii, arătându-i că au primit sfântul botez, iar nelegiuitul şi spurcatul împărat auzind aceste cuvinte, au zis lui Amfilog: Să mergi îndată să te închini idolilor şi să le aduci jertfă, iar de nu, vei muri. Iar el îi răspunse: O, împărate ! Cum nu înţelegi cuvintele mele cele adevărate şi folositoare; căci de vei rămânea în necredinţa aceasta, te vei munci în veci, împreună cu dracii cărora te închini, şi cărora eu de acum înainte niciodată nu le voi mai aduce cinste şi jertfe.

Acestea auzindu-le împăratul Amurat, răcni ca un leu şi porunci să taie capul lui Amfilog şi tuturor celor ce crezuse în Hristos, care plini de bucurie şi de nădejde dumnezeiască şi-au plecat sub sabie capetele lor şi au primit după proorocia patriarhului cununa mucenicească de la Hristos Dumnezeul nostru, a căruia cinste şi slavă este în veci. Amin.