Cine e online?

Avem 152 vizitatori și nici un membru online

Icoane şi sfinte moaşte rar întâlnite (XV)

Moisi cu mâinile ridicate închipuie Sfânta Cruce în pustie

Noianul Mării Roşii cu urme neudate pedestru trecându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.

(Bogorodişna, Irmosul la cântarea 1 din Canonul de sâmbătă, glasul 4)

 

Pronia lui Dumnezeu a presărat în întreaga istorie a poporului ales, încă de la începuturile sale, preînchipuiri minunate ale lucrării mântuitoare a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, pentru ca oamenilor să le fie mai lesne a pricepe taina de nepătruns a smereniei Domnului şi a jertfei Lui pe crucea Golgotei.

Unele preînchipuiri au fost scrise de marii prooroci ai poporului lui Israil în cărţile lor prooroceşti, altele au fost gesturi şi fapte din vieţile patriarhilor, proorocilor şi binecuvântaţilor împăraţi ai lui Israil. Sub înrâurirea Sfântului Duh, proorocii au consemnat în amănunt locul naşterii Mântuitorului Hristos în ‘micul între cetăţile Iudei’ Vitleem (Miheea 5, 2), timpul naşterii Sfântului sfinţilor după 70 de săptămâni de ani (Daniil 9, 24), chipul minunat al naşterii Sale dintr-o Preacurată Fecioară (Isaia 7, 13) etc.

Un loc extrem de important îl ocupă proorociile despre patima, crucea, moartea şi Învierea Mântuitorului. Aceste evenimente sunt prezentate cu o uimitoare exactitate, de parcă autorii lor au fost martori oculari ai lor sau de parcă au fost scrise la picioarele crucii.

Nu mai puţin însemnate sunt preînchipuirile lăsate prin gesturi sau fapte binecuvântate din vieţile marilor bărbaţi ai Vechiului Testament. Patriarhul Iosif este vândut de fraţii săi în Egipt (Facerea cap. 37), Dumnezeu îi cere lui Avraam să-l aducă pe fiul său Isaac jertfă (Facerea cap. 22), Împăratul David fuge din faţa fiului său Avesalom şi este ocărât de Semei (II Împăraţi cap. 15-16), mielul pascal din Legea Veche se mănâncă fără a i se frânge nici un os (Ieşirea cap. 12), Proorocul Iona petrece 3 zile şi 3 nopţi în pântecele chitului (Iona cap. 2) etc.

De asemenea, sfânta cruce a fost preînchipuită în multe feluri în Vechiul Testament. Patriarhul Iacov i-a binecuvântat pe fiii lui Iosif punându-şi cruciş mâinile pe capetele lor (Facerea cap. 48); Proorocul Moisi a făcut semnul crucii când a despicat apele Mării Roşii pentru ca poporul israiltean să treacă (Ieşirea cap. 14); tot el a ridicat şarpele de aramă în pustie pentru a-i tămădui pe iudeii muşcaţi de şerpii veninoşi (Numerii cap. 21; Ioan 3, 14) şi multe altele.

O altă preînchipuire minunată a sfintei cruci o reprezintă gestul Proorocului Moisi în pustie, când iudeii s-au războit cu amalichiţii în Rafidin (Ieşirea 17, 8-16).

În pribegia lor de 40 ani în pustie, israiltenii nu au avut de luptat numai cu greutatea drumului şi asprimea naturii, ci şi cu triburile duşmane. Când ei se aflau încă la Rafidin, în Valea Feiran, locuitorii oazei din apropiere intenţionau să li se împotrivească. Acesta era un trib beduin, cunoscut sub numele de amalichiţi, cel mai puternic trib din Peninsula Sinai pe vremea aceea. Pe timpul iernii, ei trăiau de obicei în părţile de sud ale peninsulei, iar vara se strămutau la nord, anume în împrejurimile Văii Feiran, unde se PC. Pagini duhovnicesti 88aflau păşuni bune pentru turmele lor. Pentru ei era o necesitate de viaţă şi de moarte a alunga de acolo pe poporul ce năvălise pe neaşteptate şi ameninţa să le răpească păşunile. Fiind din vechime tributarii faraonilor, ei se uniseră acum cu garnizoana egipteană, ce se retrăsese de la minele Dofca, şi împreună loviră pe venetici.

 

Bătălia dintre amalichiţi (stânga) şi israilteni (dreapta); Moisi stă pe un munte în spate, sprijinit de Aaron şi Or. Detaliu din mozaicul din naosul Basilicii Santa Maria Maggiore, Roma, Italia, realizat in vremea Papei Sixt al III-lea (432-440), în jurul anului 435

 

Timpul şi locul ales erau foarte prielnice pentru dânşii. Poporul israiltean era peste măsură de slăbit şi obosit de greutăţile drumului şi de neajunsuri, şi foarte demoralizat de murmure şi cârteli împotriva conducătorului său, care cu puţin înainte fusese ameninţat să fie ucis cu pietre. Localitatea era strânsă între stâncile de granit, care îngreuiau mai mult sau mai puţin acţiunea militară şi arşiţa dogorea îngrozitor. Momentul era critic. Adevărat, israiltenii erau incomparabil mai mulţi decât vrăjmaşii lor, dar însuşi numărul lor mare, cu copiii, femeile şi turmele lor era slăbiciunea lor principală, pentru că mai curând se putea ivi panică în popor.

Moisi cumpăni repede toate aceste lucruri şi cu experienţa unui comandant genial, care nu o dată condusese regimentele egiptene la victorie, luă imediat toate măsurile trebuitoare pentru prevenirea primejdiei. El dispuse să lase toată povara cu femeile şi copiii în urmă, iar din seminţii alese pe cei mai capabili şi mai viteji luptători, care trebuia să se măsoare cu amalichiţii. Oastea fu dată sub comanda lui Isus Navi, atunci încă tânăr, al cărui nume apare aici pentru prima oară în cronicile istorice. Israiltenii pricinuiră aşa înfrângere vrăjmaşilor lor, încât aceştia niciodată nu i-au mai tulburat în tot timpul pribegiei lor prin peninsula sinaită.

În timpul bătăliei, Moisi a stat pe munte, privind mersul luptei şi încurajând pe ostaşii săi prin ridicarea mâinilor, închipuind semnul crucii, gest care i-a întărit în chip minunat. Şi a fost când ridica Moisi mâinile sale, biruia Israil; iar când lăsa mâinile, biruia Amalic. Şi mâinile lui Moisi s-au îngreuiat, şi luând piatră a pus sub el şi şedea pre ea, şi Aaron şi Or rezemau mâinile lui, unul de o parte, altul de altă parte, şi au fost mâinile lui Moisi rezemate până la apusul soarelui” (Ieşirea 17, 11-12).

Cu ajutorul lui Dumnezeu şi îmbărbătându-se privind la sfântul prooroc cu mâinile întinse în chipul crucii, israiltenii i-au biruit pe amalichiţi. Pe locul biruinţei, Moisi a ridicat un jertfelnic pe care l-a numit Domnul este scăparea mea şi a primit făgăduinţa nimicirii totale a amalichiţilor pentru vicleanul lor atac asupra poporului israiltean, ceea ce s-a şi împlinit în vremurile de mai apoi.

Iar semnul crucii chiar dacă numai preînchipuit atunci s-a arătat armă nebiruită, precum şi mai apoi şi în toate vremurile până la sfârşitul lumii.

Armă asupra diavolului, crucea Ta ai dat-o nouă ...