Cine e online?

Avem 83 vizitatori și nici un membru online

Icoane şi sfinte moaşte rar întâlnite (XII)

 

Înapoierea unei părticele din moaştele Sfântului Simeon primitorul de Dumnezeu

Patriarhiei Ierusalimului, de către Croaţia

 

Pe 7 octombrie 2010, în timpul vecerniei pentru Sfântul şi Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu, în Biserica Sfântului Simeon din Zadar, Croaţia, a avut loc o ceremonie specială. În cadrul acesteia, o părticică din trupul sfântului a fost înmânată solemn reprezentanţilor Patriarhiei Ortodoxe a Ierusalimului.PC. Pagini duhovnicesti 73 1

 

Sfântul Simeon Dreptul, primitorul de Dumnezeu

 

Trupul întreg şi nestricăcios al Sfântului Simeon Dreptul, cel care L-a primit în braţe pe Domnul Iisus Hristos, când a fost adus la Templul din Ierusalim (potrivit Luca 2, 25-35), este păstrat şi cinstit în oraşul Zadar din Croaţia de peste 800 ani. Mai întâi a fost mutat de la Ierusalim la Constantinopol şi apoi, în anul 1273, s-a intenţionat mutarea sfintelor moaşte de la Constantinopol la Veneţia. Însă, pe drum, o furtună din Marea Adriatică, în împrejurimile Zadar-ului, a întrerupt călătoria şi sfintele moaşte au rămas în Zadar.

La început, ele au fost găzduite în Biserica Sfânta Maria Major şi mai târziu, în 1632, mutate în Biserica Sfântul Ştefan care a devenit până astăzi Biserica Sfântului Simeon Dreptul. În 1380, regina ungaro-croată Elisabeta Kotromanic a poruncit făurirea unei racle din aur şi argint pentru trupul sfântului. Racla este o capodoperă a artei medievale, aflată sub protecţia UNESCO, având o greutate de peste 350 kg, împodobită cu sculpturi care amintesc evenimente biblice şi istorice. Sfântul Simeon este unul din protectorii Zadarului, alături de Sfânta Anastasia şi Sfântul Hrisogon.

 

PC. Pagini duhovnicesti 73 2

Biserica Sfântul Simeon Dreptul din Zadar

 

PC. Pagini duhovnicesti 73 3

Racla făurită la porunca reginei Elisabeta

 

PC. Pagini duhovnicesti 73 4

Detaliu de pe raclă, întâmpinarea Domnului

 

În cursul unui pelerinaj în Ţara Sfântă în 2007, fostul arhiepiscop catolic al Zadar-ului, Ivan Prenda s-a întâlnit cu Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului, care i-a spus arhiepiscopului că la Ierusalim se află o mânăstire a Sfântului Simeon Dreptul numită Katamon, unde este cinstit de către credincioşi mormântul gol al sfântului. Ei au căzut de acord ca Arhiepiscopia catolică de Zadar să dea Patriarhiei Ierusalimului o părticică din trupul sfântului pentru a fi păstrată şi cinstită în biserica Mânăstirii Katamon a Sfântului Simeon.

Arhiepiscopia de Zadar a informat Congregaţia pentru Închinarea şi Cultul Dumnezeiesc de la Vatican şi, mai apoi, a fost luată o părticică din trupul sfântului (5 x 2,5 cm) şi pusă într-o mică raclă de argint pentru a fi dată Patriarhiei Ierusalimului. Racla are inscripţia: ‘Ex corporis Sancti Simeoni Iusti Zadar 7 octobris 2010’.

Ceremonia de înmânare a raclei cu părticica din trupul sfântului a fost săvârşită de urmaşul lui Ivan Prenda, arhiepiscopul Zelimir Puljic. Sfintele moaşte au fost primite de Arhiepiscopul Teofilact al Iordanului şi arhimandritul Macarie de Qatar, ca reprezentanţi ai Patriarhiei Ierusalimului. Evenimentul s-a petrecut în cursul vecerniei săvârşite în biserica sfântului din Zadar, în prezenţa clericilor şi credincioşilor din oraş. Documentul de autenticitate a fost citit în latină şi croată şi prezentat tuturor celor prezenţi.

La sfârşitul vecerniei, arhiepiscopul Teofilact a exprimat bucuria şi recunoştinţa Bisericii din Ierusalim cu această ocazie istorică: ,,Acesta este un eveniment măreţ şi important care va fi scris în istoria Bisericii Ierusalimului cu litere de aur. Ne putem doar imagina bucuria creştinilor din Ţara Sfântă şi a tuturor pelerinilor din toată lumea care vizitează sfintele locuri”.

 

PC. Pagini duhovnicesti 73 5

Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului primind părticica din trupul sfântului

 

PC. Pagini duhovnicesti 73 6

 

Mormântul gol al Sfântului Simeon Dreptul de la mânăstirea sa din Ierusalim

 

În semn de recunoştinţă pentru primirea sfintei părticele, Sfântul Sinod al Patriarhiei Ierusalimului a acordat arhiepiscopului de Zadar Ordinul Sfântului Mormânt.

 

***

 

Cinstea de care se bucură Sfântul Simeon Dreptul înaintea lui Dumnezeu

Monahul Petru din Muntele Athos, de neam grec, a trăit în Constantinopol, fiind comandant în armata imperială. În anul 667, el a mers la război în Siria, unde a fost luat prizonier şi închis într-o fortăreaţă din cetatea Samaria, aflată pe râul Eufrat.

Stând închis multă vreme, el a început să cugete la păcatele sale, care i-au adus această încercare de la Dumnezeu. La un moment dat, şi-a amintit că, cu mai multă vreme în urmă, a vrut să părăsească lumea şi să se călugărească, însă nu şi-a urmat gândul.

Ca urmare, a început să ţină post aspru şi să se roage fierbinte Sfântului Nicolae, pentru a mijloci înaintea lui Dumnezeu să fie slobozit din închisoare, făgăduind să intre în mânăstire. Într-o noapte, i s-a arătat în vis Sfântul Nicolae, spunându-i că el mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru el, însă Dumnezeu întârzie să-l slobozească pentru că a mai făgăduit o dată că se călugăreşte şi nu şi-a ţinut făgăduinţa. Sfântul i-a mai spus să continue să se roage şi să ceară şi ajutorul Sfântului Simeon Dreptul, care se bucură de multă cinste înaintea lui Dumnezeu, stând alături de tronul lui Dumnezeu împreună cu Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul.

Sculându-se, Petru a ascultat sfatul primit şi şi-a continuat postul şi l-a chemat în ajutor pe Sfântul Simeon Dreptul alături de Sfântul Nicolae. Într-o zi, cei doi sfinţi i s-au arătat nu în vis, ci în realitate, venind în temniţa unde era închis Petru.

Mai târziu, Petru a povestit cum, ridicându-şi ochii, l-a văzut pe Sfântul Simeon, minunat la vedere, cinstit la chip şi îmbrăcat în veşmintele preoţiei Legii Vechi, având în mână un toiag de aur. Văzându-l, Petru s-a înspăimântat, însă sfântul a zis către el: ,,Tu eşti cel care îl rogi pe fratele Nicolae să te slobozească din legături şi din această temniţă ?”

Abia putând să deschidă gura, Petru i-a răspuns: ,,Eu sunt, plăcutule al lui Dumnezeu, pe care te-am câştigat ca mijlocitor către Dumnezeu”. Sfântul Simeon i-a zis: ,,Dar îţi vei ţine făgăduinţa, ca să te faci monah şi să vieţuieşti în fapte bune ?” Petru a răspuns: ,,Da, stăpâne, ajutându-mi Dumnezeu, o voi împlini”. Iar sfântul i-a zis: ,,Dacă făgăduieşti că vei face aşa, să ieşi acum de aici şi să mergi unde vei voi”.

Atunci Petru i-a arătat sfântului picioarele sale legate în lanţuri, iar sfântul s-a atins cu toiagul de aur de lanţuri şi ele s-au topit pe dată, ca ceara de faţa focului. Petru s-a ridicat şi văzând uşa temniţei deschisă, a pornit în urma Sfinţilor Simeon şi Nicolae, şi a ieşit din temniţă şi din cetate. Apoi, Sfântul Simeon încredinţându-l Sfântului Nicolae, s-a dus.

Petru a mers apoi la Roma, spre a primi tunderea în monahism la mormântul Sfântului Apostol Petru. Aici a fost călugărit de către episcopul Romei, care primise înştiinţare în vis de la Sfântul Nicolae, care i-a poruncit să-l tundă în monahism pe fostul prizonier.