Cine e online?

Avem 78 vizitatori și nici un membru online

Pagini din vieţile sfinţilor (VIII)

Viaţa şi minunile Sfântului Dionisie de Zakynthos

Sfântul Dionisie de Zakynthos s-a născut în 1547 în satul Aigialos de pe Insula Zakynthos din Marea Ionică. El provenea din faimoasa familie Sigouros şi numele său de mirean era Gradenigos sau Draganigos Sigouros. Când strămoşii săi au ajuns pe insulă, conducătorul acesteia le-a dat pământ în sud-vestul insulei pe care l-au cultivat şi unde au trăit în pace.

Familia sa a luat parte la războaiele veneţiene împotriva turcilor, lucru care a făcut ca Senatul veneţian să recunoască terenul de pe insulă şi să înscrie numele lor în registrul nobilimii. PC. Pagini duhovnicesti 50 1Majoritatea membrilor familiei au devenit ortodocşi şi erau cunoscuţi pentru credinţa profundă şi statornicia convingerilor lor.

Părinţii Sfântului Dionisie se numeau Mokios Sigouros şi Pavlina Valvi. Ei au avut 3 copii: Draganigos, Constantin şi Sigoura, care au fost crescuţi în credinţa, principiile şi învăţătura ortodoxă.

 

Sfântul Ierarh Dionisie de Zakynthos

 

Printr-un contract din 27 octombrie 1557, aflat în Arhivele istorice ale Insulei Zakynthos, însă care din nefericire a fost distrus în 1953 de un incendiu, tatăl sfântului l-a angajat pe profesorul învăţat Kairophylas să-l înveţe pe băiatul de 10 ani ,,alfabetul Bisericii, adică cântările, slujbele de rugăciune, Psaltirea, Epistolele şi Sfânta Scriptură”. Această educaţie elementară a fost urmată ulterior de studii mai profunde, sub călăuzirea unor profesori evlavioşi şi învăţaţi. Sfântul nu a plecat departe de insula sa natală. Poate că el a stat la picioarele distinşilor teologi care călătoreau prin Europa şi se opreau la Zakynthos. Oricum ar fi, el a învăţat greaca veche, latina şi chiar italiana, deşi studiile sale principale cuprindeau Sfânta Scriptură, Părinţii Bisericii şi teologie clasică. Se pare că el a scris comentarii la scrierile Sfântului Grigorie Teologul.

 

Retragerea din lume

Pe măsură ce a crescut, el s-a depărtat de lume, neatrăgându-l nici nobleţea naşterii, nici marile bogăţii sau slava şi cinstea. La 21 de ani, s-a retras în Mânăstirea Schimbarea la Faţă a Domnului, un aşezământ foarte vechi de pe Insula Strofades, situată la sud de Zakynthos. Se pare că părinţii lui muriseră deja şi din acest motiv el a încredinţat toată averea fratelui său Constantin, lăsându-i şi responsabilitatea asigurării unei zestre surorii lor Sigoura.

După intrarea în mânăstire, el s-a dedicat postului, privegherii şi rugăciunii. Studia Scripturile şi vieţile sfinţilor zi şi noapte. El a devenit foarte curând un părinte duhovnicesc cu viaţă îmbunătăţită, mulţi monahi mai bătrâni ca el străduindu-se să-l urmeze în nevoinţele sale. În scurt timp a fost tuns în monahism, primind numele de Daniil. Vestea despre iscusinţa sa duhovnicească s-a răspândit în toată insula şi, ca urmare, comunitatea de credincioşi din Zakynthos l-a rugat să păstorească Mânăstirea Panagia Anafonitria. Sfântul a reorganizat acest lăcaş monahal şi l-a transformat într-un loc însemnat de vieţuire şi instruire monahală.

 

Preot şi episcop

După un an de zile, Episcopul Filoteu de Kefallonia şi Zakynthos l-a hirotonit preot, în ciuda împotrivirii sale. În 1557, sfântul a dorit să meargă în pelerinaj în Ţara Sfântă. În drumul său, a trecut prin Atena, unde a mers la Arhiepiscopul Nicanor al Atenei pentru a-i cere binecuvântarea.

Discutând cu el, arhiepiscopul Nicanor a cunoscut înălţimea duhovnicească a tânărului şi i-a oferit scaunul episcopal al Eghinei, aflat în jurisdicţia Atenei. În cele din urmă l-a convins să accepte, iar Patriarhul Ieremia al Constantinopolului a fost bucuros să-şi dea acordul pentru hirotonie. Astfel, ieromonahul Daniil a fost hirotonit episcop de Eghina şi a luat numele de Dionisie, în cinstea Sfântului Dionisie Areopagitul.

Noul episcop a fost primit cu bucurie de credincioşi împreună cu clerul Eghinei. El a început imediat lucrarea sa de înnoire. Neobosit în a-şi împlini îndatoririle păstoreşti, sfântul lucra zi şi noapte pentru întărirea turmei. Oriunde era o problemă, o greutate, sărăcie, sfântul era prezent. El era apărătorul credincioşilor din Eghina şi un mărturisitor al Ortodoxiei. Sărmanii şi nevoiaşii veneau la el, orfanii şi văduvele se îndreptau către el şi chiar bogaţii şi armatorii îi căutau compania pentru a asculta sfaturile şi vorbele sale înţelepte. La rândul lui, el se bucura alături de cei care se bucurau, şi plângea alături de cei care sufereau.

În vechea catedrală aflată la câţiva kilometri în afara localităţii Perachora, se păstrează până astăzi un scaun de piatră care este numit de locuitori ,,tronul sfântului”. Şezând pe el, sfântul propovăduia şi povăţuia turma cu simplitate apostolică. Treptat, vestea despre sfinţenia sa s-a răspândit nu numai în insulele dimprejur, ci mult mai departe. Veneau oameni din Atena, Megara, Salamis, Poros şi alte locuri, dorind să-l vadă şi să-l asculte şi să se înţelepţească din cuvintele lui.

 

Retragerea din scaunul episcopal

În 1579, Sfântul Dionisie a renunţat la demnitatea sa de episcop al Eghinei şi a revenit în Zakynthos. El se temea ca nu cumva laudele oamenilor, care-l ridicaseră la asemenea înălţimi, să sfârşească prin a-l pogorî în abisul mândriei. Această teamă l-a făcut să renunţe la scaunul episcopal, spre mâhnirea credincioşilor din Eghina, care şi-au pierdut părintele duhovnicesc. Sfântul i-a liniştit şi a avut grijă să găsească un urmaş care să-i călăuzească.

Credincioşii din Zakynthos au fost bucuroşi de întoarcerea sa. Patriarhul Ieremia al Constantinopolului l-a numit episcop sufragant de Zakynthos şi preşedinte al comunităţii. Sfântul a pornit şi aici lucrarea sa duhovnicească. El a hirotonit clerici, a slujit la praznice, înmormântări, s-a îngrijit cu dragoste părintească de credincioşi. Atraşi de felul cald şi apropiat în care îşi trata fiii duhovniceşti, credincioşii din jurisdicţia episcopului de Kefallonia au venit către el, cerându-i diverse slujbe, spre supărarea episcopului lor. Unii dintre apropiaţii acestuia au mers la Veneţia şi s-au plâns dogelui, susţinând că sfântul intra în jurisdicţia altuia.

Aflând acestea, în 1581, dogele Veneţiei, Nicholas Daponte, a trimis ordin conducătorului Insulei Zakynthos, potrivit căruia ,,preacuviosul Dionisie Sigouros trebuie să se abţină de a săvârşi orice lucrare ecleziastică care intră în jurisdicţia de Kefallonia şi Zakynthos”.

Deşi fusese numit de patriarh, sfântul a renunţat la poziţia sa evitând astfel scandalul şi cearta. Oricum, iubirea şi evlavia credincioşilor din Zakynthos faţă de el erau atât de mari, încât în anul următor el a fost ales paroh al Bisericii Sfântul Nicolae.

 

Adormirea sfântului

Zilele şi anii au trecut, iar sfântul a continuat neobosit lucrarea sa pentru mântuirea oamenilor. Dumnezeu i-a descoperit că i se apropie sfârşitul. Împăcat şi liniştit, el şi-a dat sufletul în mâinile Domnului pe 17 decembrie 1622, la vârsta de 75 de ani. Ultima sa dorinţă a fost să fie înmormântat în Biserica Sfântul Gheorghe de pe Insula Strofades, unde a fost tuns în monahism.

După 3 ani, rămăşiţele sale au fost dezgropate şi găsite neputrede şi răspândind o mireasmă deosebită de flori şi tămâie. Credincioşii au luat trupul său şi l-au aşezat întâi într-o raclă, apoi chiar pe scaunul episcopal. Istoricul perioadei, Ferrari, nota: ,,Am văzut sfintele moaşte pe scaunul episcopal, intacte cu excepţia dinţilor şi a vârfului nasului”.

Deşi nu fusese canonizat oficial de Biserică, credincioşii îl cinsteau ca pe un sfânt datorită minunilor săvârşite zilnic la cererea celor care-l rugau cu credinţă. Nenumăratele sale minuni au dus la canonizarea sa în 1703 de Biserica Ortodoxă printr-un document semnat de 10 episcopi ai Patriarhiei Ecumenice. Sfântul Dionisie de Zakynthos are ca zi de prăznuire data adormirii sale, 17 decembrie, iar pe 22 august Biserica cinsteşte mutarea moaştelor sale.

În 1717, pentru a apăra sfintele moaşte de invaziile continue şi distrugătoare ale piraţilor şi turcilor, monahii din Mânăstirea Strofades le-au mutat la metohul mânăstirii din Kalliteros. În timpul invaziei turcilor din 1717, au fost tăiate mâinile sfântului, însă printr-o minune moaştele nu au fost complet distruse.

Ulterior, în zona Ammos a fost construită în cinstea sa o biserică care a devenit rapid mânăstire. În 1764, biserica mânăstirii a fost reconstruită, dar în 1893, mânăstirea a fost distrusă de un cutremur puternic. Moaştele sfântului vor fi mutate într-un paraclis temporar până în 1925, când se va pune temelia pentru o biserică mai rezistentă.

În 1953, când un alt cutremur puternic a lovit insula, biserica a rămas neatinsă şi a fost folosită ca refugiu pentru cei rămaşi fără case. În 1957, a fost construită o nouă mânăstire numită chiar din acea vreme Mânăstirea Strofadelor şi a Sfântului Dionisie, unde se află şi în prezent moaştele Sfântului Dionisie.

 

Tropar, glasul 1

Mlădiţă a Zakynthos-ului şi episcop al Eghinei, apărător al Mânăstirii Strofades, Sfântul Dionisie cel dreptslăvitor, acum toţi credincioşii să-l cinstim şi să strigăm către el: prin rugăciunile tale fierbinţi mântuieşte-ne pe noi, cei care prăznuim pomenirea ta şi strigăm: slavă Celui ce te-a preamărit pe tine, slavă Celui ce te-a încununat pe tine, slavă Celui ce te-a dat nouă mijlocitor neobosit.

 

Condac, glasul 3

Astăzi Zakynthos-ul îi cheamă pe toţi credincioşii laolaltă, îndemnându-i să aducă laude în cântări şi imne de mulţumire apărătorului nostru mare şi fierbinte în nevoi şi mâhniri, care-i salvează pe cei aflaţi în primejdii. Şi tot Zakynthos-ul îl cinsteşte, strigând: Bucură-te, Dionisie, lauda credincioşilor !

 

PC. Pagini duhovnicesti 50 2
Biserica Sfântul Dionisie de Zakynthos, care se află pe
Insula Zakynthos şi adăposteşte racla cu moaştele sfântului
 
PC. Pagini duhovnicesti 50 3
La intrarea în biserică este înfăţişat sfântul în veşmânt arhieresc
 

PC. Pagini duhovnicesti 50 4

Invazia turcilor din 1717 şi încercarea lor nereuşită de a distruge moaştele sfântului
 

Minuni

Sfântul călător

Sfântul Ierarh Dionisie se odihneşte în biserica ce-i poartă numele din Insula Zakynthos, însă adeseori racla care adăposteşte moaştele nu poate fi deschisă. Acest lucru pare a se întâmpla când sfântul călătoreşte sărind în ajutorul celor ce-l cheamă cu credinţă. După un timp, racla poate fi deschisă din nou, iar atunci, înăuntrul raclei, la picioarele sfântului, sunt găsite alge, iar papucii săi sunt tociţi. De asemenea, Sfântul Dionisie este văzut adeseori aievea mergând.

Asemenea lui fac alţi doi sfinţi din insulele din Marea Ionică: Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, făcătorul de minuni, ale cărui moaşte se află într-o biserică din Insula Corfu şi Sfântul Gherasim din Kefalonia. Ambii au moaşte întregi şi călătoresc pentru a-i ajuta pe credincioşi. Cei care au în grijă moaştele lor le schimbă în mod regulat papucii.

 

Iertarea ucigaşului fratelui său

Sfântul Dionisie de Zakynthos este cunoscut şi sub numele de sfântul iertării, aceasta din cauza unui episod minunat din viaţa sa. Arhivele Republicii Veneţiei mărturisesc că în acea perioadă exista o duşmănie de moarte între familiile Mondinos şi Sigouros. Strădaniile sfântului de a-i împăca au fost zadarnice.

Lucrurile ajunseseră atât de departe, încât membrii uneia dintre familii comiteau crime împotriva membrilor celeilalte familii şi populaţia era împărţită în două tabere. Incidentele au continuat până când, într-o bună zi, un ucigaş plătit l-a ucis pe însuşi fratele sfântului, Constantin. Fiind urmărit de rudele mortului şi de patrulă, ucigaşul a fugit, căutând adăpost în Mânăstirea Anafonitria, fără a şti că la acea vreme stareţ era chiar fratele celui ucis de el. Ucigaşul a căzut la picioarele stareţului şi l-a implorat să-l ajute să se ascundă.

Stareţul a vrut să afle motivul pentru care era urmărit, iar ucigaşul, fără măcar a bănui cu cine vorbeşte, şi-a recunoscut crima şi i-a spus că este urmărit de rudele mortului şi de patrulă. Căzut în cea mai adâncă mâhnire, ca om şi ca frate al celui ucis, cu un efort supraomenesc, sfântul l-a iertat pe ucigaş. I-a dat să mănânce şi să bea, a vorbit cu el şi l-a mângâiat, încercând să-l facă să se pocăiască de păcatul său.

La sosirea patrulei care îl urmărea pe ucigaş, sfântul nu le-a dezvăluit că ştie de uciderea lui Constantin şi a încercat, cu cuvinte de pace, să potolească mânia rudelor şi dorinţa lor de răzbunare. El le-a spus că nu ştie nimic de ucigaş, că acesta nu se află în mânăstire sau împrejurimile ei. După plecarea patrulei, sfântul l-a condus pe ucigaş pe o uşă laterală afară din mânăstire şi l-a dus la ţărm, dându-i hrană şi bani pentru ca acesta să fugă cu o barcă şi să scape de urmăritori.

Mai târziu, ucigaşul avea să afle cine a fost binefăcătorul său. Fiind profund mişcat de purtarea sfântului şi pocăindu-se de păcatul său, el s-a făcut monah.

 

Apariţia unui izvor în Strofades

Pe când era monah în Mânăstirea Strofades, într-o zi, el împreună cu un alt monah a coborât la malul mării să pescuiască. Stând şi pescuind, celălalt monah a însetat şi a vrut să se întoarcă în mânăstire să bea apă, fiindcă nu se găsea apă de băut în preajmă. Însă sfântul i-a arătat un loc la ţărm, unde monahul a găsit apă de băut şi şi-a potolit setea. Izvorul acela este numit până astăzi ,,izvorul sfântului”.

 

Pocăinţa pescarilor necredincioşi

Odată, Sfântul Dionisie împreună cu mai mulţi preoţi a fost invitat la Mânăstirea Sfântul Gheorghe de pe Insula Voidi. Pescarii care i-au dus cu barca socoteau în inima lor că sfântul şi preoţii erau de vină pentru faptul că ei nu prindeau peşte. Cunoscând gândul lor, Sfântul PC. Pagini duhovnicesti 52 1Dionisie le-a arătat unde să arunce năvodul. Era un loc unde înainte nu pescuiseră nimic, însă acum năvoadele erau atât de grele, încât pescarii nu puteau să le ridice. Apoi ei şi-au înţeles greşeala, au îngenuncheat înaintea sfântului şi i-au cerut iertare.

 

Sfântul Ierarh Dionisie de Zakynthos

 

Traversarea unui torent

Pe când sfântul vieţuia în Mânăstirea Anafonitria, el a trebuit să meargă în oraşul Zakynthos împreună cu diaconul Daniil. Pe drum, s-a pornit o furtună puternică, însă sfântul şi însoţitorul său au rămas în chip minunat neudaţi. Peste puţin timp, au întâlnit în cale un torent imposibil de traversat, creat de ploaia care cădea neîncetat. Sfântul Dionisie l-a binecuvântat, torentul s-a oprit de îndată şi cei doi au putut să meargă mai departe.

 

Mărturisirea ieromonahului Pangratie

Un ieromonah, pe nume Pangratie, a venit să se mărturisească la Sfântul Dionisie, dar a tăinuit cel mai grav păcat săvârşit. Deşi sfântul l-a întrebat de mai multe ori despre acel păcat, ieromonahul nu a mărturisit fapta. Atunci, sfântul i-a amintit pe un ton grav că într-o zi la sfânta liturghie, din neatenţie, i-au căzut din mâini părticele din sfânta împărtăşanie. Uluit, preotul a căzut în genunchi, cu lacrimi de pocăinţă şi-a mărturisit păcatul şi i-a cerut sfântului iertare. Sfântul l-a îndemnat să se apropie de Împăratul ceresc cu evlavie, frică şi cutremur, căci nici îngerii nu îndrăznesc să privească către El.

 

Soluţia unei excomunicări

Odată, sfântul a mers să slujească în Biserica Sfântul Nicolae din Zakynthos, când a fost găsit trupul unei femei excomunicate, moartă de multă vreme. Din cauza excomunicării, trupul ei nu putrezise. Cu lacrimi în ochi, rudele femeii moarte l-au rugat stăruitor pe sfânt să ridice pedeapsa.

Sfântului i s-a făcut milă, şi-a pus epitrahilul şi omoforul şi le-a spus să pună trupul pe un scaun în biserică. Apoi s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu pentru femeie, implorându-L să ridice pedeapsa. Când a terminat de citit rugăciunea de iertare, trupul şi-a înclinat capul ca şi cum şi-ar fi cerut iertare, a căzut la pământ şi s-a transformat în pământ şi oase. O minune asemănătoare a făcut sfântul în satul Katastario.

 

Vedenia stareţului Daniil

La câţiva ani după adormirea sfântului, înainte de canonizarea sa, stareţul mânăstirii sfântului era ieromonahul Daniil. Acesta era un om credincios şi evlavios, însă când a fost descoperit neputrezit trupul sfântului, el s-a îndoit de sfinţenia lui. ,,Dionisie, căruia i se aduce atâta cinste, se întreba el, se află cu adevărat alături de sfinţi în cer sau nu ?”

Într-o noapte, el a avut un vis în care paracliserul îi cerea binecuvântare să bată toaca pentru utrenie. Stareţul s-a trezit şi a crezut că a dat în realitate binecuvântare pentru utrenie. S-a ridicat, s-a îmbrăcat şi a mers la biserică pentru utrenie. Intrând în biserică, el l-a văzut pe Sfântul Dionisie pregătindu-se pentru slujbă înconjurat de preoţi şi diaconi. Sfântul îşi ţinea mâinile pe umerii lor, în timp ce ei îl îmbrăcau în veşmintele arhiereşti.

Unul dintre preoţi l-a întrebat pe stareţ: ,,Acum te-ai convins sau încă te îndoieşti ?” Stareţul Daniil a fost profund mişcat de vedenie şi a părăsit biserica cu teamă. Însă i-a părut rău de îndată că a plecat atât de repede şi a vrut să privească scena încă o dată, ca să se încredinţeze că era aievea. Când a intrat, el l-a văzut pe sfânt aşezându-se în raclă. Copleşit, stareţul s-a întors în chilia sa, i-a adunat pe toţi vieţuitorii mânăstirii şi le-a spus vedenia. Ei L-au preaslăvit într-un glas pe Dumnezeu, Cel minunat întru sfinţii Săi. Din acea zi, stareţul a devenit un susţinător fierbinte al sfinţeniei şi minunilor Sfântului Dionisie.

 

Visul femeii credincioase

O credincioasă din Insula Zakynthos era foarte mâhnită că avea 4 fete şi nici un băiat. Ea auzise de minunile Sfântului Dionisie şi a început să-l roage să o ajute să aibă un băiat. După multe rugăciuni, într-o noapte, a visat un episcop care o întreba: ,,Pentru ce mă rogi pe mine ? Dacă vrei să ţi se împlinească dorinţa, du-te la Mânăstirea Strofades şi culege de acolo planta ‘amarakos’ şi încă o plantă. Fierbe-le, bea amestecul şi vei naşte un băiat”. Apoi, el a binecuvântat-o PC. Pagini duhovnicesti 52 2şi a dispărut. După ce s-a trezit, femeia şi-a dat seama că episcopul din vis era însuşi Sfântul Dionisie, care îi auzise rugăciunile. Ea a făcut precum i-a spus sfântul, continuând să se roage. Nu după mult timp a născut un băiat şi i-a mulţumit lui Dumnezeu şi sfântului Său pentru minunea pe care au făcut-o cu ea.

 

Moaştele sfântului pregătite pentru procesiune

 

Îndepărtarea lăcustelor

În fâneaţa în care monahii din Mânăstirea Strofades cultivau plante pentru necesităţile lor, foarte des veneau mii de lăcuste care le mâncau recolta. Vrând să scape de ele, monahii au făcut o procesiune cu moaştele sfântului în jurul pământurilor mânăstirii şi au văzut cu ochii lor cum lăcustele au fugit către mare, ca şi cum ar fi fost gonite.

 

Avertizarea părintelui Matei

Părintele Matei din Mânăstirea Strofades slujise odinioară sfântului. Într-o noapte, sfântul i s-a arătat în vis şi i-a spus că peste 8 zile va avea loc un cutremur distrugător, care va provoca pagube mânăstirii. Sfântul l-a rugat pe Matei să-i spună stareţului. Însă acesta nu a dat atenţie vedeniei, considerând că a fost doar un vis. În cea de-a opta zi, a avut loc cutremurul şi majoritatea clădirilor mânăstirii au fost ruinate. Printre ele a fost şi un turn în care se afla un monah, care a căzut de la mare înălţime. El s-a rugat sfântului cu credinţă şi a scăpat nevătămat din acea primejdie.

 

Întărirea duhovnicească a unui monah

Un monah pe nume Caliopie venit din Kefallonia vieţuia în Mânăstirea Strofades. După o vreme, el a vrut să revină în Kefallonia şi să părăsească mânăstirea. Fiind într-o asemenea ispită, i s-a arătat în vis Sfântul Dionisie, care l-a sfătuit să nu plece din mânăstire. Monahul l-a ascultat şi a rămas în mânăstire până la sfârşitul vieţii sale.

 

Sfântul Ierarh Dionisie devine ocrotitorul Insulei Zakynthos

În războiul din 1716 dintre turci şi veneţieni, amiralul turc Hotza Paşa a ameninţat să distrugă Zakynthos-ul dacă nu se supune sultanului. Însă, turcii au suferit înfrângere şi au început să se retragă. În cursul retragerii, o flotilă de o sută de nave a venit la Mânăstirea Strofades, unde se aflau moaştele Sfântului Dionisie, pentru a o jefui. Monahii ascunseseră avuţia bisericii într-o peşteră, împreună cu trupul sfântului.

Cu toate acestea, avutul bisericii a fost furat, iar trupul a fost lăsat acolo, cu excepţia mâinilor care au fost împărţite în 4 părţi de membrii creştini ai echipajului. Căpitanul vasului, martor la scena împărţirii, a luat sfintele moaşte din mâinile creştinilor, crezând că sunt valoroase; mai târziu, el le-a vândut Episcopului Agatanghel de Chios, o parte din ele fiind păstrată la Mânăstirea Panachrantos din Andros.PC. Pagini duhovnicesti 55 1

Monahii care au încercat să se opună jafului au fost omorâţi de turci, iar trupurile lor arse. Ulterior, 5 monahi au luat trupul sfântului şi l-au adus la Zakynthos pe 22 august 1717. Comunitatea creştină a insulei l-a proclamat pe Sfântul Dionisie ocrotitorul insulei şi s-a ales ziua de 22 august pentru pomenirea mutării moaştelor sale. Procesiunea care are loc în zilele noastre a apărut mai târziu, în 1901, în vremea în care arhiepiscop al Zakynthos-ului era Dionisie Plessas.

 

Racla cu moaştele Sfântului Dionisie cu care se fac procesiunile din 22 august şi 17 decembrie

 

Vindecarea îndrăcitului

Odată, a fost adus la mânăstirea Sfântului Dionisie un îndrăcit, care era chinuit cumplit. Monahii, văzând în ce stare jalnică era omul, l-au dus la mormântul sfântului. I-au citit molitfele Sfântului Vasilie cel Mare şi l-au uns cu ulei din candela de la mormânt. Omul şi-a revenit, a dat slavă lui Dumnezeu şi i-a mulţumit sfântului.

 

Învierea copilului

Vreme de 10 ani, o familie din Peloponez nu a putut avea copii. Ei l-au rugat fierbinte pe sfânt, cu lacrimi, să le dăruiască un copil, făgăduind că-l vor boteza în biserica sa din Zakynthos. După ce sfântul i s-a arătat în vis soţiei, ea a născut un băieţel minunat.

După 5 luni, familia şi rudele au dus copilul la Zakynthos pentru a-l boteza potrivit făgăduinţei făcute. Pe drum, copilul s-a îmbolnăvit şi, la 3 mile de Zakynthos, a murit. După ce corabia a ajuns la mal, nemângâiaţi, părinţii au luat copilul plângând şi l-au dus la biserică pentru a-l oferi sfântului chiar şi mort.

Când au ajuns la biserică, ei au pus trupul copilului lângă raclă şi s-au rugat sfântului. Atunci s-a petrecut o minune: copilul a început să plângă. Plini de bucurie, părinţii şi rudele au luat copilul, slăvindu-L pe Dumnezeu şi mulţumind din inimă sfântului. După puţin timp, s-a săvârşit botezul, iar copilul a primit numele Dionisie. Dionisie a mers an de an la praznicul sfântului, pentru a-i mulţumi pentru minunea înfăptuită cu el.

 

Sfântul şi heterodoxul

Pe 17 decembrie 1820, ca în fiecare an, pe Insula Zakynthos, a avut loc procesiunea cu moaştele Sfântului Ierarh Dionisie. În ziua următoare, heterodocşii de pe insulă plănuiau să inaugureze în Piaţa Tuturor Sfinţilor statuia comisarului britanic Thomas Maitland, urât de localnici. De dimineaţă a început să ningă şi să burniţeze puternic. Evenimentul a fost anulat, heterodocşii nu s-au adunat pentru inaugurare, iar ortodocşii i-au mulţumit sfântului pentru că a salvat insula încă o dată.

Sfintele moaşte fuseseră mutate în Biserica Vedeniei Fecioarei şi ortodocşii s-au grăbit să se ducă acolo pentru a-i mulţumi sfântului şi a se ruga lui. Totodată, la biserică, au venit reprezentantul Marii Britanii, colonelul Ross, şi un amiral englez.

La sosire, ei au poruncit să iasă toţi credincioşii din biserică şi să rămână înăuntru numai paznicii bisericii şi cei doi englezi. Paznicii l-au văzut pe colonel îngenunchind la picioarele sfântului şi aducându-i ca dar, cu evlavie profundă, un medalion de aur. Acesta fusese primit de colonel de la locuitorii Lefkadei, care i-au mulţumit astfel pentru binefacerile primite de la el şi pentru modul înţelept în care a condus insula. Medalionul se află şi astăzi acolo.

 

Cizmarul orb îşi recapătă vederea

Cizmarul din Zakynthos, Panagiotis Kalantzopoulos, un tată bun dar sărac al unei familii, a orbit complet. El s-a rugat sfântului din adâncul inimii să-l ajute şi sfântul i-a auzit rugăciunea. Pe 14 decembrie, el i s-a arătat în vis şi i-a spus: ,,Ai credinţă, fiule, peste 3 zile te vei tămădui”.

Pe 17 decembrie, la praznicul sfântului, în timpul procesiunii cu sfintele moaşte, când acestea au trecut pe lângă casa sa, iar el era îngenuncheat în rugăciune, şi-a recăpătat vederea. El a dat slavă lui Dumnezeu şi i-a mulţumit sfântului că l-a tămăduit.

 

Minunea celor 3 marinari naufragiaţi

Trei marinari de pe un vas care s-a scufundat s-au rugat sfântului să-i salveze. Atunci li s-a arătat sfântul, păşind pe valurile furioase şi liniştindu-le. El i-a condus în siguranţă până la mal, şi ei, uzi până la piele cum erau, au mers direct la biserică pentru a-i mulţumi.

PC. Pagini duhovnicesti 55 2În acel moment, preotul paroh lipsea şi ei nu au putut intra să se închine la sfintele moaşte. Atunci s-a auzit un scârţâit şi racla s-a deschis singură. Marinarii au îngenuncheat şi s-au închinat la sfintele moaşte, mulţumind fierbinte sfântului că le-a salvat viaţa. Apoi racla s-a închis. Cei 3 marinari şi cei care au fost de faţă au istorisit fără încetare minunea.

 

Racla cu moaştele Sfântului Dionisie, care se află în biserica sa din Zakynthos

 

Ecaterina cea oarbă şi bolnavă este tămăduită

În anul 1841, Eustratios Iatrides din Sparta credea că fiica sa nu mai are nici o speranţă de tămăduire. Ea orbise ca urmare a unei boli grave. În fiecare zi, starea ei se înrăutăţea şi moartea se apropia cu paşi repezi de fetiţă. Pe 17 decembrie, tatăl a învelit-o pe fiica sa bolnavă într-o pătură şi a mers pe calea pe care urma să aibă loc procesiunea cu moaştele Sfântului Dionisie. A îngenuncheat şi s-a rugat stăruitor sfântului să-i tămăduiască copilul. După procesiune, el a dus-o acasă. Când au pus-o în pat şi au dezvelit-o din pătură, s-a petrecut minunea. Fetiţa oarbă şi cocoşată şi-a recăpătat vederea şi sănătatea.

 

Ioannis Bophardios este vindecat

De ani de zile, Ioannis Bophardios nu putea să se mişte. Uneori, pentru a face câţiva paşi, era purtat de alţii şi trebuia să folosească cârje. Odată, de praznicul Sfântului Dionisie, el a aranjat să meargă din suburbia Pochali, unde locuia, la biserică.

Seara, el a descoperit că nu mai poate să se întoarcă acasă şi i-a întrebat pe monahi dacă ar putea să rămână acolo peste noapte. Toată noaptea, el s-a rugat sfântului să-l tămăduiască. De dimineaţă i-a auzit pe monahi bătând în uşa bisericii şi cerându-i s-o deschidă pentru a putea sluji liturghia. El nu putea să meargă să deschidă uşa, însă a auzit o voce stranie venind dinspre raclă, care i-a spus: ,,Ridică-te şi deschide”.

Ioannis a făcut un efort şi încet-încet a ajuns la uşă şi a deschis-o. După liturghie, el a hotărât să se întoarcă acasă. Pe drum, pe măsură ce mergea, a simţit că poate păşi neajutat. În câteva zile, el s-a însănătoşit cu totul.

 

Căpitanul bolnav de epilepsie se vindecă

Căpitanul unei corăbii, Nicholas Dirlis mergea către Zakynthos cu o corabie mică când a avut o criză de epilepsie. Cum a văzut biserica unde se află moaştele sfântului, el l-a rugat să-l vindece. Din acea zi, el s-a tămăduit.

 

Sfântul şi căpitanul englez

O corabie engleză a ancorat în Golful Keri, lângă coasta Zakynthos-ului, pentru că era furtună puternică şi nu putea să intre în port. Căpitanul a coborât de pe vas şi l-a văzut pe ofiţerul Nicholas Koutsoukalis îngenunchind în rugăciune. Englezul l-a întrebat ce face şi grecul i-a spus că se roagă Sfântului Ierarh Dionisie, ale cărui moaşte se află pe acea insulă.

,,Pot să mă rog şi eu sfântului pentru siguranţa noastră ?”, a întrebat căpitanul englez. ,,Bineînţeles”, i-a răspuns Koutsoukalis. Atunci a îngenuncheat şi englezul, şi-a dat jos bereta şi l-a rugat pe Sfântul Dionisie să potolească marea. Rugăciunea sa a fost auzită, marea s-a liniştit, şi vasul a intrat în port în siguranţă. Ajuns acolo, căpitanul a mers la biserică şi i-a adus în dar sfântului o candelă de argint.

 

Paracliserul şi incendiul

În anul 1849, paracliserului Ilarion Garpasis i s-a arătat în vis sfântul de 3 ori în aceeaşi noapte. A patra oară, pentru că el nu s-a trezit, sfântul l-a zgâlţâit şi i-a spus să se trezească din somn şi să meargă la biserică. Paracliserul s-a trezit, s-a îmbrăcat repede şi a mers la biserică precum i-a spus sfântul. De cum a intrat, a văzut cutia milei cuprinsă de flăcări de la o lumânare pe care o lăsase aprinsă. A stins focul, i-a mulţumit din inimă sfântului că a păzit biserica sa şi s-a întors acasă.