Cine e online?

Avem 26 vizitatori și nici un membru online

Minuni săvârşite de mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul (III)

 

Minuni din zilele noastre

Sfântul ajută un monah să cânte la liturghie

O altă minune săvârşită de sfânta mână dreaptă a Sfântului Ioan s-a petrecut luni 16 mai 1961, în timpul liturghiei pentru praznicul Sfintei Treimi, la Mânăstirea Dionysiou. Ieromonahul Pavel a relatat minunea săvârşită:

- Aţi înţeles ce mi s-a întâmplat în timpul liturghiei, părinte Lazăr ?

- Ce ? Te rog, explică-mi mai limpede.

- Bineînţeles că trebuie să fi auzit cât de greu mi-a fost să cânt, pentru că gâtul meu era terminat din cauza unei laringite vechi.

- Da, am înţeles asta. Chiar mă întrebam în sine cum vei rosti rugăciunile în timpul liturghiei, mai ales astăzi când există un ajutor de preot la liturghie (sillitourgo).

- Ascultă atunci. Când preoţii s-au adunat în biserică să se pregătească înaintea sfintei liturghii, văzând că eram într-o asemenea stare, l-am rugat pe stareţ să mă binecuvânteze cu sfânta mână a sfântului şi să facă semnul sfintei cruci cu ea asupra mea. Stareţul a acceptat şi a făcut semnul sfintei cruci deasupra capului meu cu mâna şi a rostit rugăciunea care se spune cu această ocazie. De asemenea, eu m-am închinat mâinii, rugându-mă fierbinte sfântului să mă tămăduiască de această boală ca să pot aduce slavă Domnului, să pot cânta cântările cuvenite şi să citesc Evanghelia clar şi tare, precum s-ar cuveni într-o asemenea zi sfântă. Acestea le-am spus – mai mult sau mai puţin – sfântului. Şi ce să vezi ! Sfântul s-a grăbit să-mi dea un răspuns prompt şi minunat ! Am simţit de îndată prezenţa harului, gâtul mi s-a înmuiat, mi se putea auzi vocea acum şi, complet liniştit, am dat răspunsurile şi am citit Evanghelia. Apoi am dat mulţumiri sincere şi din adâncul inimii slăvitului nostru apărător, Botezătorul Domnului, cu a cărui mijlocire nădăjduim să avem sfârşit binecuvântat vieţilor noastre şi să fim primiţi în Împărăţie. Aşa să fie, părinte !

 

Sfântul Ioan înmulţeşte pâinile la Mânăstirea Dionysiou

Relatată de părintele Hrisant de la Mânăstirea Dionysiou

Anul trecut, 1939, eram de rând la trapeză. Se apropia praznicul preacinstitului Înaintemergător, la care avem o mică sărbătorire. Cu o zi înainte de ajunul praznicului, am numărat pâinile şi în total erau 250 pâini. Cu acestea trebuia să servesc masa de 4 ori, ştiind că la fiecare tură sunt necesare 70-80 pâini. Mai mult, în ziua praznicului preacinstitului Înaintemergător, trebuia să dau pelerinilor una sau două pâini pentru binecuvântare.PC. Pagini duhovnicesti 84 1

După ce am calculat cu grijă pâinea, am văzut că nu vom avea suficientă pentru praznic. M-am dus la stareţ. I-am spus că pâinile nu vor fi de ajuns şi că trebuie ca mâine – ziua dinaintea praznicului – să frământăm şi să coacem pâine. Stareţul, neştiind ce gândea, mi-a spus: ,,Nu, nu, nu vom frământa”.

,,Dar, părinte, nu ne va ajunge pâinea şi vom fi ruşinaţi înaintea celor care ne vor vizita, neavând pâine pentru praznicul preacinstitului Înaintemergător”.

Însă el a repetat, spunând: ,,Nu, ne vom descurca”.

 
Mâna dreaptă a Sfântului Ioan Botezătorul
 

Ce puteam, prin urmare, să fac ? Pentru a nu ne sfădi, am plecat trist şi abătut. Am mers la trapeză şi am împărţit pâinile în 2 coşuri de nuiele. Într-unul am pus 150 pâini şi în celălalt am pus celelalte 100. Aceasta s-a întâmplat vineri dimineaţă. În plus, mă gândeam că pentru masa de sâmbătă seară pot să înmoi pâine uscată pentru a face economie.

Vineri şi sâmbătă dimineaţă, la cele două mese, am împărţit cele 150 pâini care erau într-un coş. Când s-a terminat masa de sâmbătă dimineaţă, am dus coşul gol în beciul de afară unde ţineam pâinea uscată şi rachiul. Au rămas numai 100 pâini şi le ţineam pentru masa de mâine de la praznicul sfântului.

Sâmbătă seară m-am dus în beciul de afară ca să iau pâine uscată pentru a o înmuia, precum hotărâsem, când iată minunea ta, preacinstite Înaintemergătorule ! Am văzut coşul pe care-l lăsasem acolo gol de dimineaţă că era acum plin cu pâine proaspătă. M-am frecat la ochi. Era poate o înşelare de la vrăjmaşul ? Nu vedeam poate bine ? Avusesem în acest coş 150 pâini pe care le folosisem în 2 zile ! Ce este asta ? Aceasta este o minune a preacinstitului Înaintemergător.

Atunci am alergat la stareţul meu cu bucurie şi i-am spus întreaga istorie, stăruind pe lângă el să vină să vadă minunea. El a venit, a adeverit minunea şi amândoi am dat slavă şi cinste preacinstitului Înaintemergător. A doua zi am remarcat că pustnicii şi pelerinii luau nu numai o pâine, ci câte 5 sau 6 pâini fiecare, vestind tuturor minunea Sfântului Ioan Botezătorul.

 

Când Sfântul Ioan l-a miruit pe părintele Visarion de la Dionysiou

Când părintele Visarion era monah de 4-5 ani (adică, prin anul 1958), s-a petrecut următorul eveniment:

Pe când părintele Visarion se afla în afara bisericii mari a mânăstirii (mai jos de arhondaric) cu ciocănelele, aşteptând blagoslovenie de la episcop să bată toaca, un muncitor din Ierissos pe nume Elefterie, care stătea la balconul arhondaricului, a leşinat. După ce şi-a venit în fire, în timpul vecerniei, Elefterie a venit la părintele Visarion şi l-a întrebat: ,,Cum aţi rezistat părinte şi nu aţi leşinat ?”

Când părintele Visarion l-a întrebat mai târziu: ,,De ce ai spus aceasta ?”, Elefterie i-a povestit că l-a văzut pe Sfântul Ioan Botezătorul ieşind din proschinitarul său de mai jos de arhondaric, precum este zugrăvit în icoană, însă înveşmântat în alb, şi tot numai lumină, apropiindu-se foarte mult de părintele Visarion şi făcându-i ceva (ca şi cum l-ar fi miruit, potrivit cuvintelor muncitorului). Într-o mână, sfântul ţinea o cruce şi în cealaltă mână alt obiect. Apoi el s-a dus în sus cu o lumină puternică, în timp ce el (Elefterie) după ce a văzut scena a leşinat şi a căzut.

 

Sfântul Ioan ajută un paracliser

Odinioară, trăia un neokoros (paracliser, adică un mirean care ajută la curăţenia bisericii), care avea foarte multă evlavie şi frică de Dumnezeu. El era dintre cei pe care ni i-am dori să fie paracliseri ai Bisericii. El avea grijă de o biserică închinată Sfântului Ioan Botezătorul. El trăgea clopotele bisericii – erau 3 sau 4 clopote – şi le trăgea cu ambele mâini. Însă, o dată, a suferit o vătămare la mâna stângă şi nu putea să mai tragă clopotele decât cu o mână. Din această pricină era foarte mâhnit. A venit şi ziua praznicului Sfântului Ioan şi paracliserul tot nu putea să tragă clopotele dulce, ritmic, precum este normal, ci numai pe rând, întâi unul, apoi altul (niciodată împreună sau în anumite feluri precum pe Muntele Athos).

Dar ce putea să facă ? A mers la Înaintemergătorul Domnului şi i-a spus: ,,Ascultă-mă, o, sfinte ! Aceasta este biserica ta, tu ai văzut mâna mea, nu pot să trag clopotele cu o singură mână. Vino aici”. L-a luat de mână – şi preacinstitul Înaintemergător a coborât din icoană ! – şi l-a dus afară în clopotniţă. ,,Ei bine, acum arată-mi cum ar trebui să trag clopotele !”

Atunci, preacinstitul Înaintemergător a făcut noduri alunecătoare cu frânghiile şi le-a pus unul pe un picior, unul pe celălalt, unul pe mână şi celălalt pe cot. Şi i-a arătat cum să tragă clopotele într-un mod înflăcărat.

,,Mulţumesc mult”, i-a spus paracliserul sfântului. Şi a tras clopotele precum îi arătase Sfântul Ioan.

 

***

 

Minunea Sfântului Mare Mucenic Mina în Herakleion, Creta

Această minune a Sfântului Mare Mucenic Mina s-a petrecut în 1826 în Herakleion, Creta. Cu 5 ani înainte începuse revoluţia greacă şi turcii măcelăriseră un număr mare de greci în Creta. Cel mai important măcel a fost cel al mitropolitului Cretei împreună cu mulţi dintre episcopii săi din diferite districte, care a avut loc pe 24 iunie 1821 în Catedrala Sfântul Mina, când a fost ucis şi preotul care săvârşea liturghia, chiar în sfântul altar în timpul sfintei liturghii.

Cinci ani mai târziu, turcii plănuiau alt măcel al creştinilor pe 18 aprilie 1826, care era tocmai praznicul Învierii Domnului, când toţi creştinii din cetate se adunau pentru a sărbători praznicul praznicelor. Pentru a-i zăpăci, de Paşti, ei au pus focuri în diferite zone ale cetăţii. Mulţi s-au adunat către biserică pentru a prăznui sărbătoarea şi a cânta ‘Hristos a înviat !’

Pe când se citea evanghelia care vestea praznicul Învierii, deodată a apărut un om cu părul cărunt şi a început să alerge în jurul bisericii cu o sabie în mână. Credincioşii l-au văzut alungându-i pe turcii care plănuiau măcelul.

 

PC. Pagini duhovnicesti 84 2

Vechea şi noua catedrală a Sfântului Mina din Herakleion

 

Turcii au crezut că omul era un musulman de-al lor care a fost trimis de guvernatorul cetăţii pentru a opri măcelul. Însă, guvernatorul i-a asigurat că el nu a trimis pe nimeni şi că, în realitate, el nu-şi părăsise casa în acea noapte. Atunci turcii au înţeles că aceasta a fost o minune a Sfântului Mina pentru a-i salva pe greci. Din acest motiv, musulmanii au început să-l cinstească pe Sfântul Mina şi să aducă daruri la biserică.

Această minune este pomenită în fiecare an în catedrala Sfântul Mina de creştinii din Herakleion în Marţea Luminată, şi în timpul vecerniei mari, credincioşii se închină sfintelor lui moaşte.