Cine e online?

Avem 56 vizitatori și nici un membru online

O nouă minune a Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa

24 decembrie 2012

 

Despre făcătoarea de minuni Icoană a Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria numită Prodromiţa

Această nouă minune s-a săvârşit la aproape 150 ani de la prima minune, pe 24 decembrie 2012 stil vechi, în oraşul Medgidia, judeţul Constanţa, în casa binecredinciosului preot arhimandrit schimonahul Spiridon Anghel, înainte cu 33 zile ca acesta să treacă la cele veşnice, în vârstă de aproape 90 ani, în felul următor:

În anul 1983, fiica mijlocie a părintelui, monahia Macaria a litografiat alb-negru icoana Maicii Domnului Prodromiţa, prăznuită la 12 iulie. În ţara noastră, pe vremea aceea erau foarte puţine icoane de acest fel, iar măicuţa dorea ca şi în familia ei să fie această nefăcută de mână icoană. Fiind necolorată, nu a fost pusă pe perete în rând cu celelalte sfinte icoane, ci a rămas spre sfinţenie şi păstrare într-un ceaslov mare al părintelui Spiridon.

Pe atunci, prigoana comunistă aducea nesiguranţă şi nelinişte monahilor şi mirenilor credincioşi; de aceea icoanele şi cărţile se ascundeau ca să fie ferite de confiscare sau pierzare.

Părintele Spiridon avea foarte multă credinţă şi evlavie către Maica Domnului, după cum faptele sale au dovedit când a rămas văduv, trecând la cele veşnice soţia sa la numai 37 ani. Văzându-se singur lângă cei 5 copii (2 băieţi şi 3 fete) ai săi, a strigat cu lacrimi din adâncul inimii ca un om disperat cu mâinile în sus: ,,Măicuţa Domnului, copiii mei în grija Ta îi las !” Şi a fost auzit, că au trecut 45 ani şi 3 luni până la plecarea lui din viaţă în care aceşti copii au fost minunat supravegheaţi de darul Maicii Domnului şi scăpaţi de nenumărate ori, tot în chip minunat din toate primejdiile şi ameninţările ce veneau ori de la urâtorii binelui, ori din neputinţe omeneşti.

Pentru marea credinţă a părintelui către Împărăteasa cerului şi a pământului, ca o înaintemergătoare în calea către veşnica viaţă, s-a făcut minune cu această icoană Prodromiţa în felul următor: la începutul postului Naşterii Domnului al anului 2012, pe stil vechi, înainte de praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, la cea mai mică fiică Anghel Mărioara, ce a rămas în casa părintească, citind rugăciuni din cărţile părintelui, i s-a întâmplat să-i cadă din ceaslovul cel mare icoana cea litografiată alb-negru a Maicii Domnului Prodromiţa cu faţa în jos.

Când a întors-o să vadă ce-i scris pe această coală de hârtie albă (căci aşa se vedea pe dos), deodată a rămas uimită văzând chipul cel nefăcut de mână al Maicii lui Dumnezeu şi impresionată a început să vorbească tare către sfânta icoană, deşi era singură în cameră: ,,Măicuţa Domnului, ce tânără şi frumoasă eşti, dar tristă şi îngrijorată pentru păcatele noastre ! Eu te aşez la cinste în rândul celorlalte sfinte icoane colorate, că deşi eşti necolorată tot Măicuţa Domnului eşti !”

Aşa a făcut, dar de 2 ori a căzut icoana de pe perete, probabil ca să fie văzută hotărârea ei (când i se mai spunea de câte cineva ce se întâmpla să o vadă, că strică aspectul celorlalte icoane colorate), şi a aşezat-o mai bine ca să nu cadă.

Trecuseră două săptămâni din post, când, după ce s-a împărtăşit cu sfintele taine ale Mântuitorului Hristos, a ridicat privirea către această icoană în semn de mulţumire şi spre uimirea ei a văzut că aureola şi coroana cu 40 colţuri ale Maicii Domnului sunt aurii. La fel şi aureola cu cele 3 coroane ale Fiului ei, aurite. De asemenea, rama de jur-împrejurul icoanei colorată în 3 culori: roşu, galben şi verde.

Neînţelegând că începuse minunea, a intrat într-o confuzie, că-şi zicea în gând: ,,Oare nu am văzut eu bine când am luat-o de jos sau pentru păcatele mele nu a vrut Maica Domnului să-mi arate aşa de la început ?”

Tăinuind aceasta, să nu fie socotită că are halucinaţii, s-a rugat mai cu deadinsul la această icoană, cerând iertare şi luminare.

Atmosfera din casă era plăcută, liniştită şi cu un dar aparte, ca niciodată, că icoana pe zi ce trecea se colora în chip străin necuprins de mintea omenească ca aurul şi argintul.

 

PC. Pagini duhovnicesti 92 1PC. Pagini duhovnicesti 92 2

Înainte şi după ce a avut loc minunea

 

Fiind pe jumătate colorată cu 2 săptămâni înainte de a se săvârşi părintele, întrebă încet pe soţul ei (că nu aveau copii): ,,Spune-mi, vezi şi tu ca mine că icoana aceasta capătă culoare ? Cred că nu există în lume mai frumoasă ca aceasta”, neştiind şi nevăzând niciodată Icoana Prodromiţa originală. ,,Da, a spus soţul, văd că s-a colorat cu o armură de parcă nu-i pe hârtie. Este mare minune şi cred că este un semn înainte de a se întâmpla ceva”.

Amândoi s-au gândit la moartea părintelui, că doar din ceaslovul şi din camera lui luase icoana să o aşeze pe perete. A rămas să întrebe atât pe părintele, cât şi pe maica ce trebuie să facă. Înainte cu o zi de ajunul praznicului Naşterii Domnului, când era aproape toată colorată, au dus această icoană la mânăstirea de maici cu hramul Naşterea Maicii Domnului, din marginea oraşului Medgidia. Deşi nu era toată colorată, căci mai rămăseseră 2 cm alb-negru de la picioruşul Mântuitorului până la margine, gândeau că va fi mărturie celor ce se vor închina sfintei icoane.

De la mânăstire a primit blagoslovenie să o aşeze în ramă şi să o aducă a doua zi, duminică, în ajunul praznicului, spre închinare. Dar, o, minunile tale, prea sfântă Născătoare de Dumnezeu ! Că până a fi aşezată în rama care abia o potrivise după mărime, singură în chipul cel mai minunat, în văzul tuturor celor din casă se desăvârşea, se termina de colorat ca de cel mai iscusit meşter, fără mână omenească.

De atunci, adică din 24 decembrie 2012 stil vechi, stă strălucitoare de neasemănată frumuseţe, la strana Maicii Domnului din faţa catapetesmei, ca o împărăteasă vie în Biserica mânăstirii de maici din Medgidia şi ajută tuturor celor ce se închină cu credinţă, împlinind cererile lor ca şi cum le-ar răspunde: ,,Credeţi, că aşa cum în chip minunat m-am colorat, tot aşa în chip minunat am avut şi voi avea grijă de toţi care nădăjduiesc la mila şi ajutorul meu întotdeauna !”. Amin.