Cine e online?

Avem 80 vizitatori și nici un membru online

Minuni din zilele noastre (XVI)

Din minunile Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei (IV)

 

Din minunile Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei (I)

Vreme de aproape un veac, din mormântul său au ieşit miresme minunate, care, în cele din urmă, i-au determinat pe clericii locului să dezgroape trupul sfântului pe care l-au găsit întreg şi nestricăcios. Moaştele sale au rămas în Cipru peste 300 de ani (mai departe …)

 

Din minunile Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei (II)

Minunile săvârşite de Sfântul Spiridon în apărarea credincioşilor între anii 1716-1718

(mai departe …)

 

Din minunile Sfântului Ierarh Spiridon al Trimitundei (III)

Minuni din zilele noastre

(mai departe …)

 

Cum l-a vindecat „omul blând cu barbă”

Între acatistele lăsate de credincioşi la Biserica Sfântul Spiridon Nou din Bucureşti, slujitorii altarului au aflat o scrisoare pe care ne-au încredinţat-o publicării, întrucât chiar semnatara ei doreşte acest lucru, dar şi pentru că mărturia cuprinsă în aceste rânduri este cutremurătoare şi poate întări credinţa multora dintre noi. Prin urmare, citiţi despre minunile de azi ale Sfântului Spiridon !

 

* * *

 

Mă numesc Iuliana şi aş dori ca această minune a Sfântului Spiridon să fie publicată, pentru că sfântul chiar face minuni ! 

Era în vara anului 2003, soţul meu suferise un accident vascular. Ne-am trezit la 4 dimineaţa cu perna plină de sânge … nu se mai oprea. Am plecat spre Spitalul Colentina. L-au supus la nişte radiografii, fără să-i facă control preliminar, şi au constatat că ar fi o sinuzită … Oricum l-au ţinut în spital sub observaţie, acesta fiind şi hemofilic. După 2 zile nu mai vorbea coerent, mâna dreaptă îi amorţise, la fel şi faţa pe partea dreaptă.

A fost trimis de urgenţă la Spitalul Bagdasar Arseni pentru investigaţii şi tomografie. În urma investigaţiei, s-a constatat că soţul meu suferise un accident vascular şi că doar o minune a făcut ca sângele să curgă în exterior şi să nu inunde creierul. În tot acest timp, biserica mea de suflet era Sfântul Spiridon Nou. Mă duceam şi mă rugam mereu. După 3 zile de tratament soţul meu avea să-şi revină.

 

PC. Pagini duhovnicesti 95 1

Biserica Sfântul Spiridon Nou din Bucureşti

 

A ieşit din spital şi îmi tot spunea că în acest timp visa seară de seară biserici. L-am rugat să meargă cu mine la Sfântul Spiridon şi să-i mulţumim. Dar el provine dintr-o familie de atei şi îmi spunea de fiecare dată: „Du-te tu ...”. M-am dus şi i-am mulţumit Sfântului Spiridon cum am ştiut eu. Dar sfântul îşi dorea să vină şi el. Au trecut 8 luni de atunci, toate bune şi frumoase, până într-o seară când soţul meu acuza dureri puternice de cap. Am încercat cu calmante, dar efectul nu apărea.

A doua zi am mers la Spitalul Colentina unde i s-a făcut un control şi a fost descoperit un hematom apărut în urma unui alt accident vascular, după care soţul meu a intrat în comă. Plângeam şi mă rugam Sfântului Spiridon să mai facă  o minune, să-l mai ajute o dată. Puneam zi de zi lucrurile lui pe raclă, iar lacrimile îmi curgeau şiroaie, puterea sfântului pe care o simţeam de fiecare dată era fantastică. Au urmat câteva zile, două-trei, iar medicii îmi spuneau că dacă ar fi să-şi revină, vom avea probleme mari. Dar … nu a fost aşa.

Într-una din zile, după ce am plecat de la Sfântul Spiridon şi mă îndreptam spre secţia de terapie intensivă a Spitalului Colentina, pentru prima oară în cele 3 zile am simţit o stare de bine. Ajunsă acolo, am văzut câţiva medici şi asistente strânse la patul soţului meu. În primă fază m-am gândit la ce este mai rău, dar … surpriză ! Soţul meu îşi revenise, mă întreba unde este, el îmi spunea că se află într-o biserică. Iar eu încercam să-i explic că este la spital şi mai ales ce s-a întâmplat cu el.

A stat 3 săptămâni internat, după care i s-a făcut externarea. Într-una din zile, stând lângă el în spital, mi-a povestit un vis pe care îl avusese cât a fost în comă. Vis care, deşi au trecut anii, mă cutremură şi acum.

Se făcea că soţul meu îşi visase moartea. Era un căruţaş care căra spre cimitir o căruţă plină de chirpici. La un moment dat avea să vină „un om blând cu barbă”, care l-a oprit pe căruţaş la intrarea în cimitir. Omul s-a îndreptat spre căruţă, a luat un chirpici şi l-a pus jos, spunând: „Acesta deocamdată nu !”, iar chirpiciul a luat forma soţului meu. (Visul acesta l-a speriat rău şi l-a marcat mulţi ani pe soţul meu.)

 

PC. Pagini duhovnicesti 95 2

Biserica Sfântul Spiridon Nou din Bucureşti. Interior

 

S-au scurs cele 3 săptămâni de stat în spital şi a venit momentul ieşirii. Din visul lui am simţit că Sfântul Spiridon a făcut o minune ca să-i dea soţului meu o a doua şansă. Când urcam în maşină mi-a zis: „Hai să mergem la biserica aia la care te rogi tu !”

La intrarea în biserică, la acea vreme, apărea pe unul din stâlpi un portret mare al Sfântului Spiridon. Când soţul meu a intrat, a început să strige tare: „Acesta este, acesta este !” Aveam să înţeleg că omul care a luat chirpiciul din căruţă era Sfântul Spiridon. Atunci a început să creadă şi el în minuni şi să meargă la biserică. Deşi au trecut anii, îţi mulţumesc din suflet, Sfinte Spiridoane, pentru tot ceea ce faci pentru noi !

 

Iuliana, Bucureşti

 

PC. Pagini duhovnicesti 95 3