Cine e online?

Avem 53 vizitatori și nici un membru online

Minuni din zilele noastre (XVII)

Minunea Sfântului Haralambie în oraşul Filiatra, în timpul celui de-al doilea război mondial

Minunea a avut loc în micul oraş din Peloponez, Filiatra, în 1943, în timpul zilelor întunecate ale ocupaţiei Greciei de către germani. Minunea a mişcat şi continuă să mişte până astăzi nu numai pe oamenii din Filiatra, ci pe toţi grecii.

Ofiţerul Kondau care conducea Filiatra a primit un ordin de la Cartierul General german din Tripoli. Ordinul cerea ca ofiţerul să incendieze oraşul din cauza unui sabotaj provocat de rebeli. De asemenea, ofiţerul trebuia să ucidă un anumit număr din persoanele de vază din Filiatra, să ia prizonieri alţi 1.500 cetăţeni din oraş şi să-i trimită în Germania, de unde în mod evident nu s-ar mai fi întors.

Neavând milă, ofiţerul Kondau a dat ordin soldaţilor săi să înceapă distrugerea oraşului în ziua următoare, la 6 dimineaţa. În Tripoli, arhimandritul Theodore Kotsakis, originar din Filiatra, a aflat despre plan. Pe toţi i-a copleşit mâhnirea şi îngrijorarea; nimeni nu ştia ce să facă ca să salveze Filiatra şi pe locuitorii ei. Preotul Theodore a găsit un om care ştia germana şi împreună cu el a mers la casa ofiţerului german din Tripoli. Dar în timp ce ei aşteptau în faţa biroului lui, s-au făcut auzite glasuri puternice, blesteme şi un zgomot puternic. O grecoaică l-a tras pe preot de dulamă, îndemnându-l să plece pentru a nu fi ucişi acolo, pe loc.PC. Pagini duhovnicesti 94

După ce a plecat, preotul i-a anunţat pe toţi oamenii originari din Filiatra care locuiau în Tripoli, să se roage în acea noapte Sfântului Haralambie care era patronul Filiatrei, cerându-i să mijlocească pentru oraş şi locuitorii lui. Apoi preotul Theodore s-a închis în camera lui şi s-a rugat cu multă durere şi întristare. Prinzând de veste că se întâmplă ceva, cetăţenii din Filiatra s-au rugat şi ei Sfântului Haralambie.

Sfântul Haralambie a auzit rugăciunile lor şi a săvârşit minunea. El s-a arătat în acea noapte ofiţerului Kondau în timp ce dormea. Sfântul a apărut ca un bătrân demn cu o înfăţişare sfântă, îmbrăcat în veşminte preoţeşti şi cu o barbă albă lungă. Acest cuceritor german, protestant, nu văzuse niciodată în viaţa lui un asemenea chip sau o asemenea înfăţişare.

Bătrânul i-a spus cu multă blândeţe: ,,Ascultă, fiul meu, nu îndeplini ordinul pe care l-ai primit”. Visul era atât de real, încât i-a creat o mare impresie ofiţerului. El s-a trezit brusc şi apoi s-a culcat la loc, păstrând totuşi hotărârea de a executa ordinele primite. Atunci din nou i s-a arătat sfântul în somn şi i-a spus: ,,Ceea ce ţi-am spus să faci, fă. Nu îndeplini ordinul. Nu te teme. Voi veghea ca tu să nu fii pedepsit”. Din nou s-a trezit şi cuvintele rostite i se învârteau în minte. Dar lui îi era imposibil să nu îndeplinească ordinul, căci germanii l-ar fi executat dacă nu l-ar fi îndeplinit.

Încă o dată a adormit. Şi încă o dată bătrânul i-a apărut în somn, spunându-i: ,,Ţi-am spus să nu te temi. Voi avea grijă ca tu să nu fii pedepsit. Te voi apăra pe tine şi pe toţi oamenii tăi. Voi toţi vă veţi întoarce la casele voastre şi nu vi se va întâmpla nimic”.

La început, comandantul a vrut să ignore porunca Sfântului Haralambie. Dar în ciuda intransigenţei sale, el a cedat, pentru că, după aceea, precum a relatat el însuşi, a auzit în somn ţipete şi strigăte ca şi cum ar fi venit de la oameni torturaţi chiar în curtea casei în care locuia. Apoi i-au apărut chipuri reale de femei, multe femei, care se băteau cu pumnii în cap şi în piept din cauza nenorocirii şi durerii de nesuportat. Ele plângeau disperate şi blestemau în agonie gândindu-se la uciderea fiilor şi nepoţilor lor care urma să aibă loc. Toate aceste voci s-au transformat într-un nor mare care s-a înălţat până la ceruri, fără a cădea nimic pe pământ.

Apoi, în somnul său, ofiţerul german a văzut nori negri uriaşi care ieşeau din camera lui, se ridicau şi aruncau umbre peste soare, şi soarele încerca să se ascundă de nori ca şi cum ar fi fost o persoană care la rândul ei arunca umbre pe feţele soldaţilor lui. Unii dintre soldaţi erau înspăimântaţi, în timp ce alţii strigau după ajutor şi îşi făceau semnul crucii. Iar alţii alergau şi se ascundeau în spatele crângurilor de măslini.

De spaimă s-a trezit. A încercat să vorbească dar nu putea, mai degrabă avea gura căscată în timp ce privea la imaginea din vis, la bătrânul pe care îl văzuse de 3 ori în visul lui care avea înfăţişarea unui sfânt ortodox. Când şi-a revenit, a început să se gândească la răul care era pe cale să se întâmple: măcelărirea fiinţelor umane care vor rămâne ca câinii pe străzi fără îngropare şi incendierea rapidă a caselor care fuseseră construite în decurs de secole. Aceste gânduri l-au tulburat. Totuşi, el şi-a zis în sine: ,,Am spus că voi incendia oraşul şi chiar îl voi incendia !”

Apoi a închis ochii. Şi bătrânul, Sfântul Haralambie, i s-a arătat din nou într-un mod insistent şi ameninţător. Cu un glas puternic şi autoritar, sfântul i-a spus: ,,Fii atent ! Acest oraş nu va arde şi poporul său nu va fi luat prizonier. Sunt nevinovaţi. Mă auzi ?”

Ofiţerul german s-a ridicat în picioare, s-a întărit pe sine pentru că îi tremurau genunchii din cauza spaimei şi a pus mâna pe telefon. Cu o voce tremurătoare, el a sunat la Tripoli pentru a vorbi cu comandantul german a tot Peloponezul. Şi când acest comandant a încercat să răspundă pentru a da ordine, s-a bâlbâit. El a încercat să fie ferm pentru ca ordinele sale să fie executate, dar nu a putut ! Ce se întâmpla ? În aceeaşi noapte şi el îl văzuse pe Sfântul Haralambie în timp ce dormea, exact aşa cum i l-a descris la telefon ofiţerul Kondau din Filiatra. Şi, în cele din urmă, comandantul i-a spus hotărât ofiţerului din Filiatra: ,,Scrie acest lucru. Suspend distrugerea oraşului. Vino imediat la mine mâine la prânz !”

În zorii zilei a fost anunţată hotărârea germanilor de a revoca ordinul. Pretutindeni s-au auzit strigăte de bucurie din partea locuitorilor oraşului, în cafenele, în piaţă, pe străzi.

Un batalion al soldaţilor germani cu ofiţerul Kondau şi doi preoţi ortodocşi în mijlocul lor au mers pe stradă din biserică în biserică. Ei au pornit de la Biserica Sfântului Ioan, au mers la cea a Sfântului Nicolae, apoi la cea a Sfântului Atanasie şi în cele din urmă au ajuns la Biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Ofiţerul îl căuta pe sfântul pe care îl văzuse în vis. Când au deschis uşa Bisericii Maicii Domnului, el a recunoscut printre icoane pe Sfântul Haralambie, pe care îl văzuse în vis, care îi poruncise. Vocea i s-a frânt. S-a ruşinat de mândria lui. Şi-a ascuns faţa în mâini. Apoi le-a lăsat în jos. Şi acest protestant a îngenuncheat şi şi-a făcut semnul crucii. El a rostit câteva rugăciuni în limba lui, pe care preoţii care erau de faţă nu le-au înţeles.

După aceea, el i-a întrebat pe preoţi cine era acest bătrân zugrăvit în icoană. Ei i-au povestit că era Sfântul Haralambie care a pătimit multe chinuri pentru Hristos. Apoi i-au spus despre multele minuni pe care sfântul le-a săvârşit şi pe care continuă să le săvârşească până astăzi.

Nu sunt cuvinte care să poată descrie bucuria simţită de oamenii din Filiatra şi recunoştinţa lor faţă de sfânt. Ei L-au slăvit pe Dumnezeu şi i-au mulţumit Sfântului Haralambie pentru minune. Şi aşa cum sfântul i-a spus ofiţerului Kondau, când s-a terminat războiul, conducătorul garnizoanei şi toţi oamenii lui s-au întors în siguranţă în Germania la casele lor, fără ca vreunul din ei să fi fost rănit. Ofiţerul german a păstrat vie amintirea acestei minuni şi a arătat recunoştinţă faţă de sfânt. El a nădăjduit că se va întoarce din Germania să i se închine. Şi într-adevăr, după 2 ani, el a venit cu soţia lui în oraşul Filiatra.

Dar, în primul lui pelerinaj, el nu a reuşit să ajungă pentru praznicul sfântului. A venit cu o zi mai târziu, pe 11 februarie. Totuşi, când oamenii din Filiatra l-au văzut, au fost atât de bucuroşi încât au săvârşit din nou praznicul sfântului. Ei au cântat slavoslovia şi mai apoi au organizat recepţii şi dineuri şi alte festivităţi. Şi până curând, acest ofiţer german împreună cu soţia şi familia şi alţi germani au venit pe 10 februarie în oraşul Filiatra pentru a se închina şi a-l cinsti pe Sfântul Haralambie. În inimile lor a înflorit Ortodoxia.