Cine e online?

Avem 74 vizitatori și nici un membru online

Pagini din vieţile sfinţilor (XV)

 

Despre cum îi păzeşte Dumnezeu pe cei pe care i-a ales ca să-I păstorească oile cele cuvântătoare

Din viaţa Sfântului Patrichie al Irlandei

Devenind monah, Patrichie a lăsat deoparte toate lucrurile trecute, a privit doar spre viitor şi, ca şi cum nu ar fi luat aminte la nimic din cele de dinainte, s-a zorit către înălţimile desăvârşirii. Căci prin înfrânare de necrezut, postire îndelungată şi practica celorlalte virtuţi, el s-a mâhnit şi a purtat mereu în inima şi în trupul lui mortificarea acelei cruci pe care o avea pe veşmânt.

Dar Mai-marele Păstorilor, care vroia să-l facă a fi conducătorul Bisericii, dorea ca el să poată învăţa să cugete smerit despre sine, să umble cu cei săraci şi să îndure cu cei neputincioşi, îngăduindu-i lui să-şi simtă propria nimicnicie; ca astfel cu cât era mai adânc înrădăcinat pe temelia adevăratei smerenii, cu atât mai ferm să poată sta pe înălţimile desăvârşirii. Şi i-a venit lui o dorinţă să mănânce carne până când, prins în mreaja ei şi purtat de dorinţa lui, a dobândit carne de porc şi a ascuns-o într-un vas anume, socotind drept că ar putea astfel să-şi satisfacă pofta în taină. Dacă ar fi făcut aceasta făţiş, gândea el, ar fi devenit pentru fraţii săi o piatră de poticnire şi o piedică în calea mustrării.PC. Pagini duhovnicesti 96

Şi nu s-a depărtat prea mult de loc când, iată, cineva a stat înaintea sa, având ochi înainte şi ochi înapoi. Când a zărit acea făptură cu ochii atât de minunaţi, chiar dacă aşezaţi într-un chip atât de grozav, Patrichie s-a minunat cine era şi ce însemnau ochii săi aşezaţi înainte şi înapoi, şi a întrebat-o cu gravitate despre toate acestea. Ea i-a răspuns: ,,Eu sunt slujitorul lui Dumnezeu. Cu ochii aşezaţi în frunte văd lucrurile care sunt deschise vederii, şi cu ochii fixaţi în partea din spate a capului meu văd un monah ascunzând carne într-un vas pentru a-şi putea satisface pofta în taină”. Acestea i-a spus şi s-a făcut de îndată nevăzut.

 

Sfântul Patrichie, luminătorul Irlandei

 

Dar Patrichie, lovindu-şi pieptul cu multe lovituri, s-a aruncat la pământ şi l-a udat cu un asemenea şuvoi de lacrimi ca şi cum ar fi fost vinovat de toate fărădelegile; şi în timp ce zăcea astfel la pământ, jelindu-se şi plângând, îngerul, atât de adesea menţionat mai înainte, i-a apărut cu chipul lui obişnuit, spunându-i: ,,Ridică-te, alină-ţi inima; căci Domnul a iertat fărădelegea ta, şi de acum înainte nu mai cădea în obiceiuri proaste”.

Atunci, Sfântul Patrichie, ridicându-se de la pământ, a renunţat pe deplin şi s-a lepădat de a mânca carne pentru tot restul vieţii sale; şi a cerut cu umilinţă ca Domnul să-i arate printr-un semn vizibil că l-a iertat. Atunci îngerul i-a spus lui Patrichie să aducă bucăţile de carne ascunse şi să le pună în apă; şi a făcut precum i-a spus îngerul; şi bucăţile de carne fiind cufundate în apă şi luate de acolo s-au transformat de îndată în peşti.

Această minune o povestea adesea Sfântul Patrichie ucenicilor lui, ca ei să se înfrâneze de la poftele lor. Dar mulţi irlandezi, înţelegând greşit această minune, obişnuiesc ca, de ziua Sfântului Patrichie, care cade întotdeauna în vremea postului mare, să cufunde bucăţi de carne în apă, când se cufundă să le scoată, apoi să le prepare şi preparate să le mănânce, numindu-le peştii Sfântului Patrichie.

Dar, din aceasta, orice om evlavios va învăţa să se înfrâneze, şi nu să mănânce carne când nu este voie, neţinând cont de ce obişnuiesc să facă oamenii ignoranţi şi nesăbuiţi.

 

Despre cinstirea sfinţilor care au strălucit în Apus

Raport al arhiepiscopului Ioan Maximovici către sinodul arhieresc rus, 1952