Cine e online?

Avem 157 vizitatori și nici un membru online

Minuni din zilele noastre (XVIII)

 

18 februarie 2015

Minunea icoanelor de la Sfânta Sofia, care i-a lăsat fără grai pe turci

Recent a apărut o istorie uimitoare care arată măreţia sfinţeniei ortodoxe a celei mai mari creaţii arhitectonice, caracterizată ca una dintre cele mai mari minuni ale civilizaţiei omeneşti, Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol. Ea a fost prezentată în presa turcă, în cotidianul Radikal, de către jurnalistul Omer Erbil.

Istoria este despre furtul a 11 icoane creştine preţioase aurite din Biserica Sfânta Sofia în urmă cu 55 ani, şi care au fost înapoiate, după un mare război de conştiinţă, proprietarului lor adevărat.

Protagonista istoriei este o americancă, Eliza B. Chrystie, care a vizitat în urmă cu 55 ani Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol. Atunci era în curs o mare lucrare de restaurare şi unele icoane erau aşezate pe podea pentru a fi înregistrate şi preluate de cei responsabili cu restaurarea. Eliza B. Chrystie a găsit atunci ocazia de a fura câteva icoane de la lucrătorii nebănuitori care renovau biserica.PC. Pagini duhovnicesti 97

Turista s-a întors în Statele Unite ale Americii fericită şi a prezentat prietenilor ei ‘prada’ luată din biserica istorică. Pe măsură ce treceau anii, Eliza B. Chrystie a început să simtă că icoanele aveau o voce care îi vorbea, spunându-i că ele nu-i aparţin şi ar trebui înapoiate mediului lor firesc, Sfânta Sofia. Treptat, aceste voci au devenit tot mai puternice şi prezenţa acestor icoane creştine s-a transformat într-un coşmar pentru acea femeie. Plină de remuşcări, ea a început să se gândească tot mai mult cum ar putea să înapoieze bisericii icoanele.

Dar pentru că îmbătrânise deja şi nu putea să meargă singură la Constantinopol, ea i-a cerut ajutorul surorii sale mai tinere. Astfel după 55 de ani, cu prada sfântă, ea s-a găsit încă o dată la Constantinopol. Dar acolo era preocupată cum să dea icoanele fără a crea o problemă, şi în acelaşi timp să se liniştească sufleteşte.

Atunci, cele două surori au vizitat un bijutier turc, Adil Birsen, pentru a cumpăra bijuterii. Turcul a avut impresia că le tulbura ceva, dar ele nu au dezvăluit nimic. A doua zi, ele au revenit la magazin şi americanca i-a cerut bijutierului să o ajute cu un lucru extrem de grav şi în timp ce vorbea, potrivit bijutierului, ea a început să plângă, lăsându-l pe Adil Birsen fără glas, pentru că nu înţelegea exact ce vroia ea.

În cele din urmă, Eliza B. Chrystie i-a destăinuit motivul vizitei şi i-a cerut ajutorul pentru a înapoia icoanele furate din Sfânta Sofia, subliniind că era o mărturisire de conştiinţă, precum mărturisirea unui mare păcat. Fireşte, bijutierul turc a fost de acord să le ajute pe cele două femei, şi apoi Eliza B. Chrystie, dându-i icoanele, i-a spus cu mare emoţie: ,,În cele din urmă, voi fi împăcată şi voi putea să mor liniştită, făcându-mi datoria de a mărturisi marele meu păcat şi de a face bine în acest fel”.

Ştirea a fost răspândită de presa turcă, stârnind mare emoţie. Directorul Muzeului Sfânta Sofia, Hayrullah Cengiz, a lăudat public fapta americancei, spunând că a fost o acţiune de mărturisire şi curăţire pentru o faptă care a avut loc în urmă cu 55 ani şi a subliniat că în acelaşi mod trebuie înapoiate alte obiecte preţioase ale Sfintei Sofia care au fost luate ilegal cândva din acest mare simbol creştin.

Acest eveniment a fost caracterizat ca ,,o minune a sfintelor icoane” ale Sfintei Sofia din Constantinopol şi încă un mesaj uimitor că Ortodoxia rămâne vie în cea mai mare creaţie arhitectonică din regina cetăţilor.

Din nefericire am ajuns ziua în care pietrele strigă, şi icoanele strigă, pentru că oamenii au amuţit …