Cine e online?

Avem 51 vizitatori și nici un membru online

Sfântul Ghermano, patriarhul Constantinopolului,

şi icoana făcătoare de minuni din Lydda (I)

 

Sfântul Ghermano s-a născut la Constantinopol pe la anul 640, fiu al patricianului Iustinian. Pe când avea 20 ani, el a rămas orfan când tatăl său a fost omorât de împăratul Constantin al IV-lea Pogonatul (668-685), crezând că a fost implicat în uciderea tatălui său, Constans al II-lea.

Împăratul a poruncit ca Ghermano să fie scopit ca să nu poată ajunge mai târziu senator şi să se răzbune pe casa sa. El a fost aşezat în rândul clerului Marii Biserici. A slujit cu râvnă în studiul Sfintelor Scripturi, a ajuns să le cunoască în profunzime şi s-a distins prin sfinţenia vieţii şi virtutea sa. După ce a fost la Ierusalim şi s-a închinat la sfintele locuri din Ţara Sfântă, el s-a întors la Constantinopol şi a fost hirotonit preot.PC. Pagini duhovnicesti 100 1 În 709, a fost ales episcop al cetăţii Cizicului de către Patriarhul Chir al Constantinopolului. De pe scaunul episcopal, el se împotrivea cu tărie ereziei monotelite. Când patriarhul Chir a fost trimis în surghiun unde a murit şi urmaşul lui Ioan al VI-lea, eretic, a murit, el a fost ales patriarh al Constantinopolului pe 9 august 715, fiind lăudat de împăratul Anastasie.

Când sfântul a devenit patriarh, el şi-a dedicat toată tăria duhovnicească şi morală slujirii turmei sale, învăţându-i şi hrănindu-i pe credincioşi cu cuvinte insuflate de Dumnezeu.

În 718, el a ajutat ca cetatea Constantinopolului să fie izbăvită de năvălirea barbarilor, şi după aceea a fost cântat imnul acatist către Maica Domnului, pentru a o cinsti pe Doamna noastră, Născătoarea de Dumnezeu, că a izbăvit cetatea.

Când împăratul iconoclast Leon al III-lea Isaurul (717-741) a urcat pe tron, l-a silit pe patriarhul Ghermano să-l ajute să impună iconoclasmul. Acesta nu numai că a refuzat, dar l-a şi mustrat pe împărat pentru faptele lui ticăloase şi a îndemnat poporul să se opună iconoclasmului. Văzând că nimic nu-i reuşeşte, împăratul Leon l-a silit pe sfânt să-şi părăsească scaunul patriarhal. Astfel, pe 6 ianuarie 730, după ce şi-a pus omoforul pe sfânta masă a bisericii din palat, el s-a retras la casa părintească din Platani, unde a dus o viaţă pustnicească şi a alcătuit imne şi cântări până la sfârşitul său în 733.

El a fost caterisit şi anatematisit de Sinodul tâlhăresc de la Hieria din 754, dar ulterior a fost dezvinovăţit şi lăudat de cel de-al VII-lea Sinod Ecumenic din 787, care a condamnat iconoclasmul şi a restabilit cultul icoanelor.

Sfântul Ghermano a lăsat moştenire Bisericii o imnografie deosebită şi alte scrieri, dar din nefericire, majoritatea lucrărilor sale a fost arsă de Leon al III-lea. S-au păstrat 104 stihiri şi 22 canoane dintre cântările alcătuite de el. Printre scrierile sale se numără: Despre erezii şi sinoade, Trei epistole dogmatice despre iconoclaşti (adresate Episcopului Ioan al Sinadelor, Episcopului Constantin de Nakaleia şi Episcopului Toma de Claudioupolis); Opt cuvântări (2 despre cinstirea Sfintei Cruci – una la Duminica a III-a din Postul Mare şi una la Sfânta şi Marea Sâmbătă; 2 la Intrarea Maicii Domnului în Biserică, 3 la Adormirea Maicii Domnului şi 1 la Buna Vestire a Maicii Domnului); Omilii (la sfinţirea Bisericii Maicii Domnului şi la sfânta copilărie a Domnului nostru Iisus Hristos).

 

* * *

 

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Lydda, sau ,,Romana”

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Lydda, sau ,,Romana”, este numită de asemenea Lidianca şi Romana, indicând locurile asociate cu ea.

Potrivit tradiţiei, Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan propovăduiau în Lydda (mai târziu numită Diospolis), în apropiere de Ierusalim. Acolo ei au zidit o biserică închinată Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, apoi au mers la Ierusalim şi au rugat-o pe Maica Domnului să vină şi să sfinţească biserica prin prezenţa ei. Ea i-a trimis înapoi la Lydda spunându-le: ,,Mergeţi cu pace, şi eu voi fi acolo cu voi”.

Sosind la Lydda, ei au găsit o icoană a Maicii Domnului întipărită în culori pe zidul bisericii (unele surse spun că imaginea era pe un stâlp). Apoi a apărut Maica Domnului şi s-a bucurat de mulţimea oamenilor care se adunase acolo. Ea a binecuvântat icoana şi i-a dat puterea de a săvârşi minuni. Această icoană nu a fost făcută de mână omenească, ci prin putere dumnezeiască.

Iulian Apostatul (361-363) a auzit despre icoană şi a încercat să o distrugă. Meşteri zidari cu unelte ascuţite au încercat să spargă imaginea, dar culoarea şi liniile păreau să pătrundă şi mai adânc în piatră. Cei pe care i-a trimis împăratul nu au putut distruge icoana. Răspândindu-se vestea despre această minune, mulţimi de oameni au venit să se închine ei.

În secolul al VIII-lea, Sfântul Ghermano, viitorul patriarh al Constantinopolului, a trecut prin Lydda în timpul pelerinajului său în Ţara Sfântă. El a pus să i se facă o copie a icoanei şi pe dosul icoanei a pus să se picteze Sfântul Gheorghe, care era din Lydda. Această icoană a avut-o cu el în timp ce a fost patriarh, şi când a fost silit să-şi lase tronul a luat-o cu el.

Către sfârşitul vieţii lui, în 733, în timpul controversei iconoclaste, el a trimis icoana la Roma şi, împreună cu ea, a trimis o epistolă adresată Papei Grigorie al III-lea în care îi spunea că iconoclasmul este motivul darului lui. Icoana a ajuns singură la Roma, în chip PC. Pagini duhovnicesti 100 2minunat. A fost primită de papă, care a citit scrisoarea, şi a pus icoana în Biserica Sfântului Petru, unde s-a făcut izvor a multe tămăduiri.

În timpul împărăţiei lui Mihail al III-lea şi a mamei lui Sfânta Teodora augusta, care au restabilit cultul icoanelor, când Serghie al II-lea era papă, în 842, icoana a fost înapoiată la Constantinopol şi a ajuns să fie cunoscută ca icoana romană. Acest lucru s-a petrecut astfel: icoana se mişca şi stătea în picioare singură, mai ales în timpul utreniei şi vecerniei şi uneori în timpul sfintei liturghii. Odată icoana a plutit pe deasupra capetelor credincioşilor ca şi cum era ţinută de îngeri şi încetişor a părăsit biserica, sosind la Constantinopol în ziua următoare. Sfânta Teodora a aşezat-o în Biserica Halcopratia. La acea vreme, icoana cunoscută ca Romana era prăznuită de credincioşi pe 8 septembrie.

Icoana a rămas la Constantinopol până în secolul al XV-lea. Pe 31 martie 1401, împăratul Ioan al VII-lea Paleologul a trimis-o în dar voievodului Moldovei, Alexandru cel Bun, pecetluind astfel împăcarea dintre Patriarhia Ecumenică şi Moldova. Iniţial, icoana a fost aşezată la Mirăuţi, Suceava, şi mai apoi fiul lui Alexandru cel Bun, Ştefan al II-lea, a dat-o în dar Mânăstirii Neamţ.

Deşi icoana a trecut prin multe primejdii, la un moment dat fiind îngropată pentru a o apăra de turci, a rămas într-o stare foarte bună.

Icoana mai poartă numele de Proskynitria sau Cea cinstită, pentru că de multe ori icoana părăsea mâinile episcopilor şi preoţilor care o ţineau şi plutea în aer. Prin urmare a luat acest nume deoarece atunci când plutea, credincioşii îngenuncheau şi se închinau ei.

Icoana este prăznuită pe 26 iunie.