Cine e online?

Avem 50 vizitatori și nici un membru online

Pagini din vieţile sfinţilor (X)

 

Despre marea iubire de oameni a sfinţilor, care urmează lui Dumnezeu cel atotmilostiv şi iubitor de oameni

De multe ori, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a izbăvit cetatea Tesalonicului de năvălirea şi asuprirea barbarilor. Pe vremea împăratului Mavrichie, fiind război cu arabii şi cetatea Tesalonicului fiind înconjurată şi tare bătută de barbari, era în cetate un om temător de Dumnezeu şi foarte îmbunătăţit, care se numea Ilustrie. Acesta, venind noaptea în biserica Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie, s-a rugat cu toată tăria lui Dumnezeu şi purtătorului de chinuri al lui Hristos pentru apărarea cetăţii sale şi i s-a făcut o vedenie înfricoşată.

El a văzut doi tineri luminaţi, ca unii din cei ce stau înaintea feţei împăratului, venind în biserica sfântului. Aceia erau îngerii lui Dumnezeu, în faţa cărora s-au deschis uşile singure, şi ei au intrat înăuntru. Apoi a intrat şi Ilustrie după dânşii, vrând să vadă ce va fi. Iar cei ce intraseră, cu glas mare au zis: ,,Unde este stăpânul cel ce locuieşte aici ?” Şi iată, s-a arătat alt tânăr, ca un slujitor, zicând: ,,Ce aveţi cu el ?” Iar ei au zis: ,,Domnul ne-a trimis la dânsul ca să-i spunem un cuvânt”. Iar slujitorul, arătând spre mormântul PC. Pagini duhovnicesti 59 1sfântului, a zis: ,,Aici este”. Iar ei au zis slujitorului: ,,Spune-i despre noi”. Şi mergând, slujitorul a ridicat perdeaua şi a ieşit Sfântul Dimitrie în întâmpinarea lor, cu acel chip precum era zugrăvit pe icoană. Era luminat ca soarele, încât nu-i era cu putinţă lui Ilustrie să privească la dânsul, ci tremura de frică, văzând ceea ce se petrecea.

 

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

 

Cei ce au venit l-au sărutat pe Sfântul Dimitrie, iar el a grăit către dânşii: ,,Vă mulţumesc, dar pentru ce aţi venit la mine ?” Iar cei ce veniseră au răspuns: ,,Stăpânul ne-a trimis pe noi la sfinţia ta, poruncindu-ţi ca să-ţi laşi cetatea şi să mergi la Dânsul, vrând să o dea pe ea în mâinile vrăjmaşilor”. Acestea auzindu-le mucenicul, a lăcrimat, plecându-şi capul. Iar slujitorul zicea către cei ce veniseră: ,,Dacă aş fi ştiut că venirea voastră îmi aduce întristare, nu aş fi spus stăpânului meu de voi”. Apoi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a început a grăi: ,,Oare aşa voieşte Domnul şi Stăpânul tuturor ca această cetate, pe care a răscumpărat-o cu sânge, să o dea în mâna vrăjmaşilor, celor ce nu-L cunosc pe El şi nu cred într-Însul, nici nu cinstesc numele cel sfânt al Lui ?” Iar cei ce veniseră i-au răspuns: ,,De nu ar fi voit aşa Stăpânul nostru, nu ne-ar fi trimis pe noi la sfinţia ta”.

Atunci el le-a zis: ,,Mergeţi, fraţilor, să spuneţi Stăpânului meu că aşa zice Dimitrie, robul Său: Ştiu îndurările Tale, iubitorule de oameni, Stăpâne, Doamne, care covârşesc păcatele noastre, încât chiar fărădelegile a toată lumea nu biruie milostivirea Ta. Tu pentru păcatele noastre ţi-ai vărsat Sângele Tău, şi ţi-ai pus sufletul pentru noi. Deci, arată-Ţi mila Ta şi spre această cetate şi să nu porunceşti să o las pe ea. De vreme ce m-ai pus pe mine de strajă cetăţii acesteia, Ţie mă voi asemăna, Stăpânul meu, căci îmi voi pune sufletul pentru cetăţeni. Şi de vor pieri aceştia, să pier şi eu cu dânşii. Dar să nu pierzi, Doamne, cetatea în care se pomeneşte numele Tău cel sfânt, căci cu toate că a greşit poporul Tău, totuşi nu s-a depărtat de la Tine şi Tu singur eşti Dumnezeul celor ce se pocăiesc”.

Cei ce veniseră l-au întrebat: ,,Aşa să răspundem din partea ta Domnului care ne-a trimis pe noi ?” Dimitrie a zis: ,,Da, fraţilor, aşa să-I spuneţi. Pentru că ştiu că nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia”. Acestea zicându-le, a intrat în mormânt şi s-a închis în sfinţita raclă. Iar cei ce au vorbit cu dânsul s-au făcut nevăzuţi.

Toate acestea Ilustrie le-a văzut şi le-a auzit în vedenia aceea, apoi, sfârşindu-se vedenia, şi-a venit în fire. Şi se minuna foarte tare şi, căzând la pământ, a mulţumit sfântului pentru că are grijă de cetate şi roagă pe Stăpânul să nu fie daţi în mâinile vrăjmaşilor lor. A doua zi a spus toate acestea poporului şi-l întărea spre vitejeasca împotrivire asupra vrăjmaşilor.

Auzind acestea, cu lacrimi strigau către Dumnezeu, cerând milă, iar pe Sfântul Mucenic Dimitrie îl chemau ca să le fie întotdeauna în ajutor, după cum şi până aici s-au păzit întregi prin apărarea lui. Deci, îndată s-au dus vrăjmaşii de la zidurile cetăţii cu ruşine, neputând să ia cetatea cea păzită de marele plăcut al lui Dumnezeu, şi s-au întors deşerţi în ale lor. Aşa îşi apăra cetatea Sfântul Mare Mucenic Dimitrie.

 

***

 

În vremea în care era să se dea Tesalonicul în mâinile agarenilor [turcilor], mergând câţiva creştini cucernici la Tesalonic în ziua praznicului Sfântului Mare Mucenic al lui Hristos, Dimitrie, erau pe drumul cel împărătesc care duce la Vardari, acolo unde se uneşte drumul ce vine de la Tesalonic cu drumul ce vine de la Larisa. Aceia au văzut aievea un om în chip de ostaş, care venea de la Tesalonic, şi un altul în chip de arhiereu, care venea pe drumul de la Larisa, şi s-au întâlnit amândoi. Ostaşul a zis mai întâi către arhiereu: ,,Bucură-te Ahilie, arhiereul lui Dumnezeu !” Arhiereul a răspuns: ,,Bucură-te şi tu, ostaşule al lui Hristos, Dimitrie !” Iar creştinii aceia auzind astfel de nume, au stat cu frică la o parte ca să vadă ce va fi.PC. Pagini duhovnicesti 59 2

Ostaşul a zis iarăşi către arhiereu: ,,De unde vii, arhiereule al lui Dumnezeu, şi unde te duci ?” Atunci, Sfântul Ahilie a lăcrimat şi i-a zis: ,,Pentru păcatele şi fărădelegile lumii, mi-a poruncit Dumnezeu să ies din Larisa, pe care o păzeam, căci are de gând s-o dea în mâinile agarenilor. Deci am ieşit de acolo şi mă duc unde îmi va porunci”. ,,Dar tu, a zis Ahilie, de unde vii ostaşule al lui Hristos, Dimitrie ? Te rog spune-mi !”

 

Sfântul Ierarh Ahilie al Larisei

 

Atunci a lăcrimat şi Sfântul Dimitrie şi i-a zis: ,,Eu tot asemenea am pătimit, arhiereule Ahilie. De multe ori am ajutat tesalonicenilor şi i-am izbăvit din robie, de primejdie aducătoare de moarte şi de toată neputinţa. Însă acum, pentru multele păcate şi fărădelegile lor, S-a depărtat Dumnezeu de la dânşii şi mi-a poruncit să-i las, ca cetatea să fie cucerită de agareni. Deci, pentru aceasta am ascultat porunca Lui şi îndată am ieşit de acolo şi mă duc unde îmi va porunci”.

Zicând acestea, amândoi şi-au plecat capetele la pământ şi au plâns, iar după aceea s-au sărutat şi şi-au luat ziua bună unul de la altul şi îndată s-au făcut nevăzuţi. Când au văzut această minune, creştinii aceia n-au mai îndrăznit să se ducă la Tesalonic, ci s-au întors din drum, povestind tuturor ceea ce le fusese dat să vadă.

Nu a trecut o lună şi Tesalonicul, ca şi Larisa, a fost cucerit de agareni.

 

[Sfântul Ahilie al Larisei a trăit pe vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare şi a fost unul din cei 318 Sfinţi Părinţi care au participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din 325. În cetatea sa, Larisa, a surpat multe capişti idoleşti, a izgonit diavolii din oameni şi multe alte minuni a făcut în mijlocul turmei sale dreptcredincioase. Sfânta Biserică îl prăznuieşte pe 15 mai.]