Cine e online?

Avem 62 vizitatori și nici un membru online

Întâmplări minunate din zilele noastre (XII)

de Vlad

 

Băieţelul care a refuzat să moară

6 februarie 2012

Kristin Page s-a trezit brusc din somn în toiul unei nopţi călduroase de mai, simţindu-se udă leoarcă. Cu câteva luni în urmă, mama a 3 copii se temuse să facă testul de sarcină. Kristin se simţea deja încordată la limită cu copiii ei plini de energie cu vârste între 2 şi 7 ani, însă soţul ei Matt a încurajat-o că împreună se vor descurca.

În noaptea aceea, Kristin l-a scuturat cu putere pe Matt pentru a-l trezi. Însărcinată acum în 13 săptămâni, ea îl acceptase cu bucurie pe micuţul care creştea în pântecele ei, întrebându-se ce va aduce micuţul în familia lor înfloritoare. ,,Trebuie că mi s-a rupt apa”, a şoptit ea panicată. ,,Eşti sigură că nu te-ai udat singură ?”, a replicat Matt pe jumătate adormit.

Medicul Kristinei a sfătuit-o la telefon să se ducă la spital dis-de-dimineaţă pentru o examinare. El i-a spus că un bebeluş atât de mic nu ar putea supravieţui fără lichidul amniotic.

O ecografie a dezvăluit că nu mai exista lichid amniotic, însă, în mod surprinzător, inima bebeluşului continua să bată. Medicul i-a spus Kristinei că pruncul va muri şi a instruit-o să meargă acasă să se odihnească, să se roage şi să aştepte moartea copilului.

După câteva zile, Kristin a revenit la spital pentru altă ecografie. Spre surpriza tuturor, copilul încă trăia şi avea chiar o bătaie a inimii ,,foarte puternică”.

Un alt medic le-a spus părinţilor cât de cumplită era situaţia. ,,Fără lichid amniotic, fără posibilitatea de a respira, nu există viaţă”, a spus ea, şi i-a încurajat pe Kristin şi Matt să facă avort şi să evite riscul crescut al unei infecţii grave. Câteva zile mai târziu, un specialist în sarcini de mare risc le-a spus categoric părinţilor că sarcina se va încheia de la sine. Specialistul i-a sfătuit pe părinţi să facă avort, sugerând că dacă Kristin nu era de acord să aştepte avortul spontan, putea să opteze imediat pentru un chiuretaj.

Având acum 16 săptămâni de sarcină, Kristin a mers să consulte un alt specialist. O altă ecografie a dezvăluit o bătaie puternică a inimii copilului. Copilul creştea. Specialistul i-a spus Kristinei că ea nu este corectă faţă de soţul şi ceilalţi copii ai ei dacă ajungea să-i lase fără soţie şi mamă de dragul unui copil care ar putea să nu supravieţuiască mai mult de o zi. ,,Singura ta alegere este avortul”, i-a spus el. Kristin şi Matt au plecat plângând, răvăşiţi de disperare.

Căutările pe internet i-au întristat şi mai tare. Oriunde s-au uitat, ei au descoperit că fără lichid amniotic copiii nu aveau nici o şansă de supravieţuire.

Nemaiavând nimic de pierdut, Kristin şi Matt au hotărât să lase totul în grija lui Dumnezeu. Ei I-au spus lui Dumnezeu că le poate lua copilul mult iubit oricând va fi voia Lui. ,,Am simţit că nu ni se dădea nici o nădejde. Însă, în ciuda tuturor dificultăţilor, am găsit tăria de a spune doar ‘aşa să fie’ şi să îngăduim ceea ce cu siguranţă urma să se întâmple (cel puţin în ochii noştri)”, au spus ei. ,,Dacă El îl vrea, atunci voi avea pace ştiind că este alegerea lui Dumnezeu şi nu a mea”, a spus Kristin.

În întunericul deplin a răsărit o rază firavă de nădejde când părinţii au aflat despre Centrul de Familie Tepeyac din Fairfax, Virginia, unde medicii cred în dreptul tuturor copiilor de a se naşte, chiar în ciuda unor circumstanţe prenatale groaznice. Aici au găsit Kristin şi Matt sprijin pentru hotărârea lor de a lăsa totul în mâinile lui Dumnezeu.

La 17 săptămâni, situaţia sumbră nu se schimbase. Însă, sfidând toate aşteptările medicilor, ecografia a dezvăluit un copil care creştea, care părea să fie pur şi simplu mulţumit stând delicat în pântecele lui Kristin. Medicii i-au recomandat categoric Kristinei odihnă strictă la pat, cu excepţia verificărilor săptămânale de la centrul familial.

Săptămânile au trecut. La fiecare ecografie, Kristin aştepta să audă veştile de care se temea cel mai tare, însă copilul nu se lăsa. ,,Fiecare zi aducea lacrimi în ochii mei la gândul că zăceam acolo doar ca pruncul meu să trăiască câteva ore sau cel mult câteva zile”, spunea Kristin.

La 26 de săptămâni, Kristin a fost dusă la Spitalul Fair Oaks, la o oră distanţă de soţ şi copii, unde a fost supravegheată continuu, i s-au administrat diferite medicamente şi i s-au pus perfuzii. Copilul ei continua să crească. La 32 de săptămâni şi 3 zile, bătaia inimii copilului s-a schimbat brusc. Medicii au bănuit că micuţul era epuizat, însă au aşteptat încă o zi înainte de a acţiona în vreun fel.

O ecografie făcută în ziua următoare a dezvăluit un copil letargic cu o bătaie neregulată a inimii. Kristin a fost pregătită imediat pentru o operaţie de cezariană de urgenţă. Ea s-a speriat la gândul pierderii copilului.

,,Ştiam că el era în siguranţă în pântecele meu, însă în afara mea, era posibil ca el să nu poată respira. L-am rugat pe Dumnezeu să ne lase doar două zile cu copilul nostru pentru a-i putea spune cât de mult îl iubim”.

Din pântecele Kristinei, medicii au scos un copil complet albastru-vânăt. A fost botezat imediat de medicul catolic care a condus operaţia. Soţul Kristinei a tăiat cordonul ombilical. Toţi se pregătiseră pentru ce era mai rău, însă nu pentru ce a urmat.

,,Atunci am auzit scâncete”, spune Matt, scâncetele emoţionante ale unui copil care o chema jalnic pe mama lui. Joseph Charles Page s-a născut pe 2 octombrie 2006, prematur cu 8 săptămâni.

,,M-au lăsat să-l văd şi l-au lăsat pe Matt să-l ţină în braţe foarte puţin, apoi au fugit cu el”, spune Kristin. Copilul avea pneumotorace, un colaps al plămânului, şi trebuia să fie pus la oxigen. De asemenea, el a suferit o vătămare la piciorul şi talpa dreaptă, probabil din cauză că a stat pe ele cât timp Kristin a stat la pat.PC. Pagini duhovnicesti 61

Joey a petrecut 7 săptămâni la Unitatea de Îngrijire Intensivă Neonatală a spitalului, unde a fost supus la analize amănunţite, după care a fost lăsat acasă cu un diagnostic bun de sănătate. ,,Este robust, vesel şi atât de minunat ! Ne aduce tuturor foarte multă bucurie !”, spun părinţii lui. ,,Este atât de fericit cu noi, încât zâmbeşte şi râde. Fratele şi surorile lui îl iubesc foarte mult”.

 

Minunea Joey

 

Kristin şi Matt cred că fiul lor este ,,nici mai mult, nici mai puţin o minune”. Fără îndoială, ei ştiu acum că nici un medic nu poate prevedea viitorul. ,,Dovezile ar putea arăta o diagnostic aproape fatal, însă în cele din urmă Dumnezeu hotărăşte. Este în afara controlului oamenilor”.

,,Îl privim pe Joseph în fiecare zi şi Îi mulţumim lui Dumnezeu că am ales să-l păstrăm ! El este o binecuvântare şi un membru foarte mult iubit al familiei noastre. Noi ştim cu toţii că el este special. Încă se poate vedea că faţa lui este un pic turtită, după cum a stat în pântece, şi nasul lui este cumva turtit. Însă, cu adevărat, numai noi putem spune asta”.

Joseph, acum în vârstă de 5 ani, a început recent pre-grădiniţa, unde educatorii i-au spus Kristinei că nu trebuie să-l mai răsfeţe şi să-l înveţe consecinţele faptelor sale. Astăzi, Joey este opusul unui copil ,,serios” şi este ,,super-zăpăcit”.