Cine e online?

Avem 41 vizitatori și nici un membru online

Icoane şi sfinte moaşte rar întâlnite (XI)

 

Schimbarea veşmintelor moaştelor Sfântului Ioan Maximovici

Una dintre minunile care adeveresc adevărul Ortodoxiei şi sunt mereu prezente în viaţa de zi cu zi a credincioşilor sunt sfintele moaşte. Dumnezeu a binevoit ca trupurile sfinţilor Săi să nu sufere stricăciune, ci să rămână întregi, spre întărirea credinţei şi nădejdii credincioşilor.

Urmând dumnezeiescului Păstor, sfinţii sunt tot timpul alături de noi, călăuzindu-ne pe calea cea strâmtă care duce către mântuire, apărându-ne în primejdii şi necazuri, povăţuindu-ne în momentele grele şi sărind în ajutorul celor ce-i cheamă cu credinţă.

Sfintele lor moaşte sunt adăpostite în diferite biserici, în racle lucrate cu meşteşug, şi sunt înveşmântate în veşminte brodate şi minunat împodobite care vădesc recunoştinţa şi dragostea credincioşilor. Veşmintele sunt schimbate de clericii din bisericile respective în diferite momente şi diferit pentru fiecare sfânt în parte.

De pildă, Sfântul Ierarh Spiridon părăseşte adeseori racla sa, pentru a-i ajuta pe credincioşii care îl cheamă cu credinţă şi nădejde. Călătorind, sfântul îşi toceşte papuceii de mătase cu care este încălţat. Clericii din biserica sa din Insula Corfu, unde se află sfintele sale moaşte, îi schimbă o dată pe an veşmintele şi încălţămintea tocită. Înnoirea veşmintelor sfântului are loc în ziua praznicului său, pe 12 decembrie. Cu binecuvântarea episcopului de Corfu, veşmintele sale vechi sunt tăiate şi împărţite parohiilor şi mânăstirilor ortodoxe din întreaga lume.

Catedrala mitropolitană din Harkov adăposteşte moaştele întregi ale Sfântului Atanasie al III-lea († 1654), patriarhul Constantinopolului. Înveşmântat cu toate însemnele ierarhice, el este aşezat pe un tron arhieresc, sub soleea bisericii, în faţa sfântului altar.

Veşmintele sale sunt schimbate o dată pe an, la data prăznuirii sale, 2 mai. Slujitorii care schimbă veşmintele arhiereşti ale sfântului dau mărturie că, de fiecare dată, tălpile ciorapilor de lână pe care-i pun în picioarele sfântului sunt tocite şi găurite, deşi celelalte odăjdii sunt neatinse.

Veşmintele Sfintei Cuvioase Parascheva, ale cărei moaşte se află în catedrala mitropolitană din Iaşi, sunt schimbate de mai multe ori de-a lungul anului: de Naşterea Domnului, la începutul Postului Mare, cu o zi înainte de Învierea Domnului (într-un veşmânt alb care este păstrat până la praznicul Cincizecimii), cu o seară înainte de a fi scoasă din catedrală la praznicul ei şi după hram. În posturi, sfânta este îmbrăcată cu veşminte de culoare închisă, iar în praznice cu veşminte de culoare deschisă.

Când are loc înveşmântarea moaştelor, catedrala se închide şi se citeşte acatistul sfintei. În timp ce se cântă troparul sfintei, preoţii scot sfintele moaşte şi le aşează pe o masă specială. Preoţii desfac agrafele care prind veşmântul la spate, moaştele rămânând învelite într-un al doilea veşmânt care nu este schimbat niciodată. Acesta este veşmântul în care au fost aduse sfintele moaşte la Iaşi. Acest veşmânt, asemenea unui giulgiu, este dintr-o pânză de in, roasă de trecerea anilor, şi are înscris pe el, ca un sigiliu, blestemul domnitorului Vasile Lupu şi al mitropolitului Varlaam: ,,Blestemat să fie cel care va împrăştia vreodată moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva”.

Veşmintele cele noi sunt prinse în agrafe la spate. Coroana de pe capul sfintei fixează veşmântul ca o broboadă. După ce sunt schimbate şi pernuţele din raclă – cea de la cap şi cea de la picioare –, cuvioasa este aşezată înapoi în raclă. Totul durează circa 25 minute. Veşmintele vechi sunt apoi fie dăruite unor biserici care le cer, fie tăiate în bucăţele şi împărţite credincioşilor. Precum mărturiseşte eclesiarhul catedralei, ele sunt schimbate atât de des şi pentru că există 30 veşminte noi, pe care diverşi credincioşi evlavioşi le-au dăruit sfintei.

În cazul Sfântului Ioan Rusul, ale cărui moaşte se află în biserica din oraşul Neo Prokopi, de pe Insula Evia, Grecia, lucrurile se petrec cu totul altfel. Moaştele sale nu sunt schimbate de veşminte în mod regulat, ci numai când sfântul însuşi, prin vedenie, cere acest lucru. Sfântul Ioan se arată unui credincios (fie el din Grecia, Australia sau chiar New York) şi îi spune în vis să meargă în Insula Evia la biserica unde sunt moaştele sale şi să spună preotului de acolo că a venit vremea schimbării îmbrăcămintei sale. Astfel că Sfântul Ioan a fost schimbat de veşminte în anii 1937, 1955, 1977 şi cel mai recent pe 18 aprilie 2005. Dacă preoţii ar vrea să-i schimbe veşmintele fără ca sfântul să fi cerut, racla nu se deschide. După cum mărturisea preotul Ioannis Vernesou care slujeşte în biserica sfântului: ,,Introducem cheia şi o descuiem [racla], dar dacă sfântul nu vrea, capacul nu se ridică”.

 

Schimbarea veşmintelor Sfântului Ioan Maximovici

După canonizarea sa care a avut loc în 1994, veşmintele Sfântului Ioan Maximovici nu au mai fost schimbate. Însă anul trecut, Sinodul Eparhiei Americii Occidentale a luat decizia de a schimba veşmintele sale la data de 25 octombrie 2011.

Prin urmare, în Catedrala Bucuria tuturor scârbiţilor din San Francisco, care adăposteşte moaştele Sfântului Ioan Maximovici de Shanghai şi San Francisco, pe 25 octombrie 2011 a avut loc slujba schimbării veşmintelor sfântului, care a fost condusă de Arhiepiscopul Chiril de San Francisco şi America Occidentală.

Părintele Iacov Baglien, parohul Bisericii Sfântul Martin cel Milostiv din Corvallis, statul Oregon, care a luat parte la această ceremonie, relatează:

,,Pe 25 octombrie 2011, moaştele Sfântului Ioan au fost schimbate de veşminte de clerul Eparhiei Americii Occidentale. Am avut privilegiul de a participa la acest rit şi aş dori să împărtăşesc impresiile mele membrilor eparhiei şi enoriaşilor mei.

Moaştele nestricate ale sfinţilor sunt schimbate periodic de veşminte. Reînveşmântarea este o ocazie de a examina starea moaştelor şi a raclei în care sunt adăpostite şi este o parte importantă a grijii noastre faţă de sfânt. Unii sfinţi sunt reînveşmântaţi deseori, de pildă papuceii Sfântului Spiridon sunt înlocuiţi în fiecare an căci se tocesc; alţii sunt reînveşmântaţi mai rar. În cazul Sfântului Ioan, aceasta este prima reînveşmântare a sfântului, care are loc după canonizarea sa în urmă cu 17 ani.

În cursul sesiunii de dimineaţă a conferinţei noastre pastorale, arhimandritul Irineu ne-a explicat procedura slujbei. La sugestia arhiepiscopului Chiril, majoritatea clerului a postit în acea zi pentru a se pregăti pentru slujbă. Toţi clericii s-au mărturisit în cursul privegherii şi şi-au cerut iertare unii de la alţii.

Dacă am socotit corect, au fost prezenţi arhiepiscopul Chiril, 23 preoţi şi ieromonahi, 4 protodiaconi şi diaconi, un schimonah şi 2 citeţi. Unii clerici au fost prezenţi şi la inspectarea iniţială, mutarea şi/sau înveşmântarea moaştelor anterioare canonizării sfântului în 1994.

Slujba a început la 20,30. Uşile catedralei au fost încuiate şi înaintea moaştelor sfântului s-a slujit rugăciunea de dinaintea oricărei lucrări bune. A urmat slavoslovia, după care clericii s-au închinat moaştelor. Arhimandritul Irineu a rostit un scurt cuvânt, amintindu-ne că deşi nici unul dintre noi nu suntem vrednici să participăm, dragostea şi datoria noastră faţă de sfânt ne cer să ne împlinim ascultarea.

Grupurile de clerici stabilite dinainte au mutat apoi racla şi suportul acesteia din locul ei în mijlocul catedralei, dinapoia unei mese lungi, acoperite cu bucăţi de pânză albă. Toţi preoţii s-au aşezat la locurile lor, de-a stânga şi de-a dreapta raclei, după rang, iar arhiepiscopul s-a aşezat în dreptul capului, şi mâinile lor au fost spălate de citeţi. Diaconii s-au urcat în amvon şi au tămâiat tot timpul slujbei.

Fiecare preot a avut o anumită sarcină în dezvelirea şi reînveşmântarea moaştelor, potrivit rangului său. Sarcina mea a fost de a scoate şi mai târziu a pune crucea pectorală a sfântului. Cele mai delicate sarcini au fost lăsate în grija monahilor. Pe lângă sarcinile specifice stabilite dinainte, fiecare ajuta după cum era nevoie, când era necesar. Clericii care nu au avut o sarcină anume s-au dus în strane unde s-a cântat o rugăciune pentru sfânt.

După ce racla a fost deschisă, au fost inspectate moaştele sfântului şi nu s-a descoperit nici o problemă. Apoi, ele au fost mutate de 6 protopreoţi pe masa acoperită cu pânză şi a început scoaterea veşmintelor. În acest timp, alţi preoţi au curăţit racla pe dinăuntru şi au pecetluit-o. Toate fragmentele din veşmintele vechi şi moaşte au fost puse cu multă grijă într-o raclă separată, prevăzută în acest scop. Veşmintele vechi au fost strânse pentru a fi cinstite de credincioşi. Când s-a încheiat scoaterea veşmintelor, sfintele moaşte au fost spălate cu apă de trandafiri şi a început reînveşmântarea lor.

Este greu de zugrăvit atmosfera plină de har şi smerenie care a umplut catedrala. În timp ce toţi erau preocupaţi să săvârşească cu cea mai mare grijă slujba, toţi aveau un simţământ de pace lăuntrică. Lacrimi au apărut pe obrajii mai multor persoane. Slujba în sine a părut a fi ,,în afara timpului”. Socotită a dura circa o oră şi jumătate, slujba a durat în realitate 3 ore şi jumătate, însă nimeni nu a părut să observe acest lucru.

Când s-a încheiat reînveşmântarea, moaştele sfântului au fost puse cu multă evlavie înapoi în raclă, care a fost apoi pecetluită şi dusă înapoi la locul său, după care clericii şi monahii adunaţi pentru slujbă s-au închinat sfântului pentru ultima oară.

Dimineaţă, la liturghia arhierească, unul din clerici a remarcat că mulţi din cei care au luat parte la ceremonie slujiseră cu o zi înainte vreme de 10 ore şi postiseră îndelung. Mai ales noi, cei mai în vârstă, ar fi trebuit să fim la capătul puterilor în acel moment, însă nimeni nu a simţit mai mult decât o oboseală uşoară. Darul sfântului a continuat să ne întărească de-a lungul zilei.

Cred că nimeni dintre cei care au participat la slujbă nu o va uita vreodată, dimpotrivă, va purta în suflet amintirea acestei întâlniri personale cu sfântul pentru tot restul vieţii sale.

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi ! Sfinte Ierarhe Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.”

 

Imagini de la ceremonie

PC. Pagini duhovnicesti 64 1

PC. Pagini duhovnicesti 64 2

PC. Pagini duhovnicesti 64 3

PC. Pagini duhovnicesti 64 4

PC. Pagini duhovnicesti 64 5

PC. Pagini duhovnicesti 64 6

PC. Pagini duhovnicesti 64 7

PC. Pagini duhovnicesti 64 8

PC. Pagini duhovnicesti 64 9

 

Minune săvârşită cu mânecuţele Sfântului Ioan Maximovici

În 2004, în oraşul Mulino din statul Oregon a avut loc un eveniment uimitor şi minunat. Acesta s-a întâmplat unei credincioase de origine rusă, enoriaşă a Bisericii Sfinţii Noii Mucenici Ruşi, unde slujea ca preot părintele Serghie Svesnikov. În această parohie sunt păstrate ca o comoară de mult preţ mânecuţele clericale ale Sfântului Ierarh Ioan Maximovici.

Această credincioasă era în ultima săptămână de sarcină şi a mers la medic pentru ultima consultaţie generală. În cursul acesteia, ea a suferit un şoc când medicul i-a spus că pruncul era mort în pântecele ei. Imediat, el i-a spus că îi va declanşa naşterea şi va da naştere unui copil mort.

Ea s-a simţit sfârşită şi a început să plângă. Când şi-a revenit un pic, medicii au pregătit-o pentru a-i da un medicament care să grăbească procesul naşterii. Însă ea le-a spus să se oprească numaidecât şi le-a cerut să o lase să-şi sune duhovnicul, pe părintele Serghie. Când a aflat ce s-a întâmplat, acesta a cerut ca medicii să nu întreprindă nimic, ci să aştepte.

În scurt timp, părintele a sosit la spital aducând cu el mânecuţele Sfântului Ioan. Cu acestea, el a făcut semnul sfintei cruci deasupra pântecelui femeii şi spre marea uimire a tuturor, inima pruncului a început din nou să bată, aşa cum a arătat aparatul portabil cu ultrasunete.

După puţin timp, s-a născut copilul, viu şi sănătos, şi mama lui i-a dat numele de Ioan, în cinstea Sfântului Ioan care l-a ajutat să vină pe lume.